De ce a fost ucis cu bestialitate unul dintre cei mai importanţi academicieni români. Motivele pentru care Iorga a fost batjocorit de legionari

De ce a fost ucis cu bestialitate unul dintre cei mai importanţi academicieni români. Motivele pentru care Iorga a fost batjocorit de legionari

Academicianul Nicolae Iorga

Nicolae Iorga a fost ucis în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940, acum 77 de ani, de către un grup de legionari, în pădurea de la Stejnic. Motivul oficial al asasinatului era răzbunarea Mişcării Legionare pe cel pe care-l considerau autorul moral al morţii „căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe data de 27-28 noiembrie 1940, în pădurea de la Stejnic, pe raza comunei cu acelaşi nume din judeţul Prahova, era găsit cadavrul profesorului şi academicianului Nicolae Iorga. Era dimineaţa la ora 7.15 minute, iar cadavrul academicianului era ciuruit de gloanţe. 
 
Cei care au comis asasinatul, aşa cum arată rapoartele oficiale, erau membrii ai Mişcării Legionare. Aşa sfârşea acum 77 de ani unul dintre cei mai importanţi savanţi români. Motivele pentru care a fost ucis Iorga sunt multiple, dar comportă numeroase discuţii şi controverse.
 
Luat de acasă şi batjocorit în marginea pădurii
 
În anul 1940 profesorul universitar şi academicianul Nicolae Iorga avea 69 de ani. Era la apusul unei vieţi şi cariere prodigioase de istoric, critic, profesor şi om de stat. A fost ministru, consilier regal al lui Carol al II-lea, dar şi eminent profesor al Universităţii din Bucureşti. Totodată în perioada Primului Război Mondial a fost un motor activ al luptei de rezistenţă şi un adevărat imbold moral pentru soldaţi şi populaţie, prin discursurile sale. După chemarea la putere a generalului Ion Antonescu şi abdicarea lui Carol al II-lea, dar mai ales după proclamarea Statului Naţional Legionar, Nicolae Iorga se retrage din viaţa politică şi publică. Motivele erau lesne de înţeles. Iorga a fost un susţinător al lui Carol al II-lea şi pe deasupra era şi un adversar neîmpăcat al Mişcării Legionare. 
 
Pe 27 noiembrie 1940, Iorga, erau un pensionar care studia în linişte la vila sa din Sinaia. La ora 17.30, un grup de şapte indivizi în haine de piele şi care s-au recomandat a fi de la Poliţia Legionară au dat buzna în casa istoricului. ”Stăteam în birou în odaia mea, în vila de la Sinaia şi scriam, au intrat 3 persoane care au barat uşa şi circa 4 sau 5 persoane erau în odaia alăturată. Unul din indivizi mi-a spus că sunt Poliţia Legionară a Capitalei, că au venit să-l ia pe dl. profesor Iorga pentru interogatoriu. Le-am spus că domnul profesor este bolnav. Au răspuns miraţi: «Bolnav?» şi atunci m-au dat deoparte. Eu am rămas în camera mea”, preciza Ecaterina Iorga, soţia academicianului, mărturie citată de profesorul Stănescu în ziarul ”Telegrama. Alina Iorga, fiica profesorului, venită de la o plimbare cu câinele, este ultima persoană care-l vede. Era încadrat de şapte persoane cu haine de piele şi cu vârste între 30 şi 35 de ani. Fiul istoricului sună disperat la Bucureşti, pentru a vorbi cu Mihai Antonescu. Nu-l găseşte. În aceea noapte Iorga avea să fie ucis la marginea pădurii Strejnic. A fost împuşcat în cap, dar înainte a fost batjocorit şi umilit. 
 
„Dimineaţa, la orele 07.15, s-a găsit cadavrul profesorului Nicolae Iorga, pe moşia domnului Radovici din marginea de est a comunei Strejnic, judeţul Prahova. Maiorul Bratu Aurel, la ordinul subsemnatului, s-a transportat la faţa locului şi a ridicat cadavrul cu o camionetă a Prefecturii judeţului Prahova, fiind transportat la Bucureşti şi predat familiei”, se arăta în raportul numărul 2024 din 29 noiembrie 1940, al locotenentului colonel Alexandru Ionescu, adresat Prefecturii din Prahova. Datele oficiale arată că Iorga a fost ucis prin împuşcare la 15 metri de carosabil, în pădure. Nouă tuburi de cartuşe au fost găsite la faţa locului. Gardianul public Petre Zamfir mărturiseşte că Iorga avea degetele împreunate în semnul crucii. Cel mai probabil academicianul a fost pus să se roage. 
 
Cine erau legionarii care l-au ucis
 
Crima a fost pusă pe seama Mişcării Legionare. Conform lucrării de doctorat ”Investigarea asasinării profesorului Nicolae Iorga”, a procurorului George Octavian Toma, numărul ucigaşilor variază între 5 şi 8, mărturiile martorilor variind. Ucigaşii au fost şi identificaţi. Se numeau Boeru, Dacu, Iacobiţă şi Mihai Codreanu. Documentele îi prezintă ca membrii înveteraţi ai Mişcării Legionare. Procurorul Toma observă însă în lucrarea sa de doctorat că iniţial ancheta a fost tărăgănată, mai ales că la putere se afla Mişcarea Legionară. Abia după ce rebeliunea legionară a fost înăbuşită a început vânătoarea lui Boeru şi a companiei.  
 
„Din documentele studiate a rezultat că, cel puţin până la momentul când Mişcarea Legionară a fost eliminată de la guvernare de către generalul Ioan Antonescu, în urma rebeliunii din 21-23 ianuarie, cercetările s-au efectuat cu greutate, explicabil prin faptul că vizau membri ai formaţiunii politice aflate la putere”, scria Toma, în lucrarea de doctorat. În anul 1941, Siguranţa primeşte ordin de la Ion Antonescu ca ucigaşii lui Iorga şi Madgearu să fie arestaţi şi pedepsiţi. În rapoartele de după 1941 apar şi numele complete ale legionarilor: Traian Boeru, Teodor Dacu, Ion Tucanu, Ştefan Cojocaru, Ştefan Iacobuţă, Gheorghe Cârciumaru, Paul Cojocaru. Aproape toţi erau din Ploieşti şi avea meserii onorabile, precum ingineri, studenţi, avocaţi. Unii dintre ei aveau şi funcţii în Mişcarea Legionară, mai precis chestori legionari. Având în vedere tărăgănarea cercetărilor, cei mai mulţi dintre ucigaşi au reuşit să fugă. 
 
De ce a fost omorât Iorga
 
Motivele invocate, mai ales de legionari, pentru uciderea academicianului sunt multiple. Pot fi rezumate totuşi simplu prin faptul că Iorga a fost aproape mereu un adversat al Mişcării Legionare. În primul rând lui Iorga i s-a reproşat faptul că, din postura de politician, dezamăgise o întreagă generaţie de tineri patrioţi. În primul rând se dovedise a fi susţinătorul lui Carol al II-lea, un monarh slab, înconjurat de o camarilă păguboasă şi care pe deasupra instaurase un regim personal. Totodată Iorga era acuzat de vanitate, dar şi de faptul că se înconjura cu oameni servili. ”Iritabil, autoritar, dominator, domnul Iorga nu rabdă în jurul său nici talentul, nici independenţa caracterului, nici măcar demnitatea omenească, meritând, prin atâtea calităţi remarcabile, să fie înconjurat de alţi oameni, el s-a mulţumit cu mediocritatea sau inocenţa”, spunea Eugen Lovinescu în ”Memorii”. 
 
Ceea ce i-a nemulţumit cu adevărat pe legionari a fost opoziţia sa faţă de anumite măsuri iniţiate de Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mişcării Legionare. Practic, totul a început în 1938, când Iorga a început să publice o serie de articole critice la adresa Mişcării Legionare. Scria în ziarul său ”Neamul Românesc” şi ataca ideea de comerţ legionar promovată de Corneliu Zelea Codreanu ca o contrapondere naţională la comerţul practicat de alte minorităţi, în special evreii. Mai mult decât atât, prin influenţa pe care o avea, Iorga a reuşit să închidă cantinele legionare de la Obor şi Liceul ”Sântul Lazăr”, din Bucureşti. 
 
Academicianul spunea că în aceste cantine, ”printre blide şi pistoale”, legionarii pregăteau o revoluţie împotriva statului de drept, la aceea vreme reprezentat de Carol al II-lea. Schimburile de replici dintre Iorga şi legionari culminează cu scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu adresată lui Iorga. Liderul legionar îl numeşte pe Iorga necinstit mai ales pentru închiderea cantinelor şi opoziţia sa faţă de comerţul legionar. Iorga profită de ocazie şi îi face o plângere penală pentru ultraj. Având în vedere influenţa lui Iorga, Codreanu primeşte iniţial o condamnare de 6 luni de închisoare şi mai apoi se adaugă zece ani de muncă silnică sub acuzaţia de încercare a răsturnării ordinii de stat. 
 
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Codreanu împreună cu alţi legionari este dus la Jilava. Nu ajunge însă, fiind asasinat împreună cu ceilalţi legionari la marginea pădurii. În acel moment, Iorga a devenit o ţintă pentru legionari. Aceştia l-au bănuit că ar fi complotat cu regele Carol al II-lea, îngrijorat de succesul legionarilor la alegeri şi în viaţa publică, pentru înlăturarea lui Codreanu. De altfel Iorga a primit numeroase ameninţări şi era poreclit de legionari ”sinistra vedenie cu barbă şi umbrelă”. 
 
Până la abdicarea lui Carol al II lea şi mai ales după represiunile îndreptate împotriva Mişcării Legionare, ”camarazii” lui Codreanu nu şi-au putut duce ameninţările la bun sfârşit. Odată cu retragerea lui Iorga din viaţa publică şi venirea la putere a legionarilor, soarta sa era pecetluită. De altfel, în 1940, Antonescu l-a rugat pe Iorga să plece în Italia, pentru a fi în siguranţă. Iorga a refuzat. Totodată, Horia Sima, cel care a preluat conducerea Gărzii de Fier după moartea lui Codreanu, a negat că ar fi ştiut de acest asasinat şi spunea după plecarea din ţară că nu a comandat uciderea lui Iorga.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
citeste totul despre: