Cruzimile abominabile ale voievozilor români, considerate normale de psihiatri moderni: „Vlad Ţepeş nu făcea din supliciul aplicat o plăcere personală“

Vlad Ţepeş este considerat unul dintre cei mai cruzi voievozi ai Evului Mediu FOTO wikipedia.org, după un tablou din castelul Ambras

O serie de voievozi români, printre care Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel Cumplit sau Alexandru Lăpuşneanu, au fost priviţi ca nişte tirani sângeroşi. Faptele lor au reuşit să-i şocheze chiar şi pe contemporanii acestora. Astăzi, comportamentul acestora pare patologic, dar psihiatrii spun că, deşi au vărsat butoaie de sânge, aceştia se încadrau în limitele normalului.

Păduri de ţepe, oameni arşi de vii, jupuiţi, puşi pe grătare, decapitări, piramide de capete şi alte cumplite atrocităţi au fost opera unor voievozi români din Evul Mediu. Pentru oamenii din secolul XXI toate aceste atrocităţi par manifestările unor indivizi alienaţi, iar tot ceea ce făceau ţinea de sfera patologicului. Psihiatrul botoşănean Nicolae Vlad, un reputat specialist, autor a numeroase lucrări de specialitate, analizând în general faptele unor domnitori renumiţi pentru cruzimea lor, precum Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel Cumplit sau Alexandru Lăpuşneanu, a exprimat o serie de păreri privind starea acestora de sănătate mintală şi dacă faptele lor pot fi încadrate în sfera patologicului.

”Era o realitate a acelor vremuri”

Psihiatrul Nicolae Vlad spune că astăzi cruzimea este percepută diferit faţă de Evul Mediu. ”În aceea perioadă marcată de violenţă, noţiunea de cruzime era total diferită. Ceea ce nouă astăzi ne pare abominabil, atunci era parte a vieţii cotidiene. Execuţiile erau publice, iar pentru majoritatea infracţiunilor erau aplicate pedepse fizice brutale. Din copilărie, oamenii erau obişnuiţi poate aproape zilnic cu un astfel de spectacol. Un spânzurat sau un om decapitat nu impresiona cum ne impresionează pe noi astăzi. Erau lucruri atât de obişnuite, că nu mai impresionau sau sensibilizau. De multe ori, erau un adevărat spectacol. Am văzut săli de tortură şi în Olanda şi în multe locuri pe care le-am vizitat. Făcea parte din cotidian. Moartea secera mult mai uşor”, spune Nicolae Vlad.

Voievodul Vlad Ţepeş a fost considerat de unii dintre contemporanii săi un monument de cruzime, faptele sale considerate abominabile apărând în scrieri din toată Europa, dar mai ales pe filieră germană, pornite cel mai probabil de la poveşti ale saşilor, aflaţi în conflict cu voievodul.

”Înspăimîntătoare, îngrozitoare, de nespus torturi a născocit el. A pus să fie traşi împreună în ţeapă mamele cu pruncii sugând la sân, pînă ce pruncii mureau zbătându-se la sânul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sânii şi a împins pruncii cu capetele prin aceştia şi, astfel, i-a tras în ţeapă pe amândoi”, se arăta despre Vlad Ţepeş în broşura lui Matthias Hupfuff tipărită la Strassbourg în anul 1500. Psihiatrul Nicolae Vlad este însă convins că Vlad Ţepeş nu era un scelerat şi nici nu intra în sfera patologicului.

”Sunt convins că nu era patologic, mai ales că aplica pedepse, nu făcea din supliciu o plăcere personală. Uneori când trebuia să domnească într-un mediu ostil, probabil trebuia să născocească pedepse atât de cumplite încât să-şi şocheze contemporanii obişnuiţi la rândul lor cu cruzimile. Tocmai pentru a le sădi frica în sân. Din ce ştiu de la istorie chiar a şi reuşit cu o pădure de ţepe. Putem spune că practica un război psihologic la nivel medieval”, spune Nicolae Vlad.

Mai mult decât atât, sunt istorici, printre care şi Constantin C. Giurescu, care sunt de părere că saşii, supăraţi că nu au primit privilegii de la domnitor şi fiindcă Ţepeş s-a răzbunat pe ei pentru ocrotirea pretendenţilor, au desfăşurat o adevărată campanie mediatică cu poveşti scornite sau mult exagerate pentru defăimarea voievodului.

Anxietate şi copilărie petrecută în violenţă

În cazul unor voievozi ameninţaţi în permanenţă de comploturi boiereşti sau victime ale comploturilor boiereşti, violenţa extremă era o formă de apărare, arată specialiştii. Acesta ar fi cazul lui Ioan Vodă cel Cumplit şi cel al lui Alexandru Lăpuşeanu. Piramida de capete a celui din urmă, dar şi schingiurile celui dintâi erau modalităţi de a descuraja alte tentative de complot. ”La fel ca în primul caz, avem o societate medievală unde violenţa era o realitatea cotidiană. Pentru a impresiona, a sădi frica şi a ţine lucrurile sub control într-o societatea brutală, de multe ori recurgeau la metode care să-i şocheze până şi pe contemporanii lor”, precizează Nicolae Vlad.

Totodată, medicul spune că, pe fundalul unei instabilităţi permanente, puteau apărea forme diferite de anxietate care să conducă la acţiuni brutale tocmai pentru a descuraja apariţia comploturilor. Mai mult decât atât, copilăria trăită într-un mediu violent, ducea mai târziu la alte violenţe. ”Un copil care experimentează abuzul sau care trăieşte într-un mediu violent, va deveni la rândul său un abuzator şi va practica violenţa sau cruzimea ca pe ceva natural”, adaugă psihiatrul. Totodată, acesta spune că percepţia asupra cruzimii s-a schimbat de-a lungul timpului şi consideră că majoritatea voievozilor inclusiv dintre cei mai cruzi atât cât se vede din faptele lor, nu dovedeau comportament patologic din punct de vedere psihiatric.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Legea care a aruncat Ţările Române în haos. Cum s-au autonenorocit românii şi au favorizat secolele de ocupaţie străină

Cei mai ciudaţi şi enigmatici voievozi moldoveni. Cine au fost cu adevărat Ciubăr şi Costea voievod