Care sunt marile defecte ale familiei româneşti tipice. „Mai devreme sau mai târziu se ajunge la moarte emoţională“
0„Tradiţionalismele“ prost înţelese de la părinţi, lipsa de comunicare şi traumele copilăriei sunt doar câteva dintre provocările cărora un cuplu trebuie să le facă faţă în România secolului XXI. Specialiştii spun că o relaţie de cuplu deficitară se poate transforma într-un adevărat dezastru pe toate planurile.
Oamenii prin natura lor sunt fiinţe sociabile şi leagă diferite tipuri de relaţii, unii cu ceilalţi. Una dintre cele mai importante tipuri de relaţii, este relaţia de cuplu.
Deşi legarea unei relaţii amoroase, pare un fapt cât se poate de natural şi pentru care nu trebuie o ştiinţă aparte, viaţa în cuplu sau viaţa de familie este, spun specialiştii, de fapt una dintre cele mai sofisticate şi complicată forme de relaţie inter-umană şi care vine cu numeroase provocări.
De altfel, s-a constatat că o relaţie bună, armonioasă cu partenerul poate duce la o viaţă plină de succes, calitativă şi implinită. Totodată o relaţie toxică, nepotrivită poate duce la o decădere totală a individului, răpindu-i inclusiv bucuria de a trăi. Tocmai de aceea numeroşi specialişti în terapie destinată cuplurilor, spun că trebuie să existe o adevărată psiho-educaţie în familie, tocmai pentru ca lucrurile să meargă bine.
Propriu-zis, pentru a duce o viaţă de cuplu, o viaţă de familie fericită şi constructivă, oamenii trebuie să se educe în acest sens, să înveţe cum să treacă eficient peste provocări şi cum să înţeleagă şi să respecte nevoile celuilalt. În România, acolo unde familia este încă celula de bază a societăţii, această educaţie a convieţuirii în cuplu, lipseşte în mare parte. Totul este lăsat la voia întâmplării, pe baza instictelor şi a rutinei. Mai mult decât atât intervin şi modele vieţii de cuplu a părinţilor, modele uneori negative. Daniel Dragoş Panainte este psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie în formare şi sociolog. Acesta ne-a explicat care sunt de fapt caracteristicile familie ”tradiţionale” româneşti dar şi problemele cu care aceasta se confruntă, dar şi cum ar trebuie să le depăşim.
Defectele familiei tipic româneşti
Cuplurile şi familiile sunt influenţate de societatea în care trăiesc. Aşa că automat există un tipar al familiei româneşti. Specialistul Daniel Panainte spune că în familia românească lipseşte de obicei libera exprimare a sentimentelor dar predomină şi modele negative preluate de la generaţiile anteriore, plus traume ale copilăriei. ”Tipicul cuplului românesc e dat, în principal, de lipsa exprimării nevoilor în cuplu, care duce la multă frustrare, lezare emoţională şi deteriorarea încrederii în partener, iar mai devreme sau mai târziu se ajunge la moarte emoţională. Când vorbim despre cuplul românesc, vorbim automat şi despre mediul în care acesta a fost educat, actualii adulţi sau tineri au avut posibilitatea ca în copilăria lor să-şi exprime sentimentele, nevoile, dorinţele? Nu prea! Atunci să nu ne aşteptăm ca adulţi fiind să o poată face, au nevoie de practică şi susţinere.
Când eşti obişnuit de mic să auzi „lasă că ştiu eu ce este mai bine pentru tine”, chiar dacă ştii ce îţi doreşti, tot nu o vei cere, pentru că tu anticipezi deja răspunsul „nu am primit atunci, de ce aş primi acum?!”, dar asta nu înseamnă că te vei mulţumi cu ceea ce vei primi, nu, vei protesta indirect slăbind intimitatea şi încrederea cuplului, efectiv, faci acelaşi joc pe care l-ai mai făcut cândva”, spune Dragoş Panainte. Evident nu înseamnă că toate familiile româneşti se încadrează în acelaşi tipar, dar tind să reprezinte o majoritate.
România şi lipsa educaţiei de cuplu
Pe lângă toate aceste neajunsuri, specialistul Daniel Panainte spune că în România, în mare măsură nu există o educaţie de cuplu. Pe scurt, mare parte a românilor tind să lase evoluţie unei relaţii de cuplu la voia întâmplări. Mai mult decât atât au drept modele relaţiile de cuplu ale generaţiilor anterioare, uneori negative. ”Prima dată când am înţeles nevoia de psihoeducaţie în cuplu, a fost perioada mea de formare, atunci am conştientizat cât de nepregătiţi ne aruncăm într-o relaţie; ne pregătim pentru partea profesională ani la rând şi nu încetăm niciodată să învăţăm, ne pregătim să devenim părinţi şi să creştem copii frumoşi; citim cărţi şi vizionăm documentare pentru cultura noastră generală, dar când vine vorba despre cuplu sau familie, aici totul vine pe pilot automat.
Ei bine, nu este aşa, cel puţin, nu în momentul în care îţi doreşti o relaţie armonioasă, calitativă şi propice pentru dezvoltarea ambilor parteneri. Iar cazurile din cabinet mi-au demonstrat din nou, că partenerii unui cuplu au nevoie de psihoeducaţie, că modelele parentale nu sunt suficiente, ba chiar, uneori, sunt negative, dar le urmăm fără să fim conştienţi de ele şi de influenţa lor asupra noastră.”, adaugă Dragoş Panainte. Totodată psihoterapia de cuplu, o terapie obişnuită pentru majoritatea oamenilor care trăiesc în ţări civilizate este privită uneori cu suspiciune în România. ” Există adresabilitate, din ce în ce mai mare, dar nu suficientă. Şi încă există o anumită reticienţă de a discuta problemele de cuplu cu un specialist, dar este justificată, dacă ne gândim la anii în care psihologia a fost interzisa la propriu in România. Din păcate, această reticienţă aduce cuplul în terapie când ori nu se mai poate face nimic, ori când efortul va fi foarte mare.
Ca să nu ajungem la discuţii despre probleme în cuplu, avem terapia premaritală, dar la noi asta sună a moft, deci oamenii nu apelează, pentru că nu există o educaţie în acest domeniu. În America există programe gratuite de psihoterapie pentru cuplul aflat în divorţ, legea spune că nu se poate pronunţa un divorţ dacă tu nu ai trecut printr-un număr de ore de terapie. Motivul nu este neapărat anularea divorţului, ci prevenirea unui eşec în viitoarea relaţie, pentru că adevărata problemă nu este cuplul, ci cu ce intrăm noi în cuplu, ok, ai ieşit de aici, dar intri în altă relaţie tot cu aceleaşi probleme şi mai devreme sau mai târziu vei ajunge în acelaşi punct - separare. Nu mai bine rezolvăm problema odată pentru totdeauna? S-a încercat şi la noi introducerea acestei legi, normal, nu a trecut. Noi de abia am reuşit să oferim puţină terapie gratuită copiilor ce întâmpină probleme în dezvoltare.”, spune Dragoş Panainte.
Relaţia de cuplu, iad sau rai
Specialistul Bogdan Panainte spune că o relaţie de cuplu toxică poate distruge din toate punctele de vedere, un individ. ”Este suficient să ne uităm în jurul nostru, începând cu agresivitatea verbală, psihică, fizică, degradarea morală, depresie până la psihosomatizări, şi aici includem inclusiv cancerul. De-a lungul timpului au fost făcute multe cercetări şi concluzia a fost una singură organismul este afectat de starea psihică. O relaţie toxică este distructivă„, precizează Bogdan Panainte. Relaţia de cuplu lăsată la voia întâmplării, bazată pe ”tradiţii” care nu-şi mai au locul în societatea actuală sau pur şi simplu prost înţelese dar şi pe modele negative poate constitui reţeta unui dezastru personal. De cealaltă parte, o relaţie de cuplu reuşită, bazată pe respect reciproc, comunicare şi înţelegerea nevoilor partenerului poate deveni o motor în găsirea succesului. Printre altele o relaţie de cuplu armonioasă oferă încredere în forţele proprii, ajută la relaţionare eficientă în societate.
”O relaţie de cuplu reuşită înseamnă în primul rând evoluţie. Când trăieşti în armonie cu partenerul tău, când iubirea nu este condiţionată, încrederea îşi face apariţia atât în partener, cât şi în tine, iar gradul de intimitate este mult mai ridicat, asta înseamnă că eşti dispus să te laşi văzut aşa cum eşti, fără a mai pierde timp şi energie cu construirea unei măşti pe care să o porţi sau cu ridicarea unui zid între tine şi celălalt. Când reuşeşti să simţi toate acesta într-o relaţie de cuplu şi celelalte relaţii vor căpăta alte nuanţe, pentru că tu te-ai schimbat, şi duci schimbarea în toate celelalte relaţii: profesionale, colegiale, de prietenie, de familie. Apoi, să ne gândim că acest cuplu merge în următoarea etapă de viaţă, îşi întemeiază o familie şi apar copiii. Modelul de relaţionare, de exprimare a sentimentelor şi nevoilor, căldura emoţională din casă, toate acestea vor contribui la creşterea şi educarea unor viitori adulţi care vor intra în societate cu o altă atitudine, una plină de armonie, iubire şi realizări. Şi câtă nevoie are societatea noastră de ele.”, adaugă Daniel Panainte.
Secretele unei relaţii de cuplu reuşite
Psihoterapetului de cuplu Bogdan Panainte spune că există câteva ingrediente care pot face ca relaţia de cuplu să funcţioneze aşa cum oricine şi-ar dori. Unul dintre aceste ingrediente este fericirea ambilor parteneri şi dorinţa acestora de a evolua împreună. ” Relaţia de cuplu „modernă” înseamnă că partenerii au nevoie să distingă calitatea informaţiilor, cerinţelor actualei societăţi şi să integreze în relaţia lor doar ceea ce-i ajută pe ei să evolueze, nu ceea ce este la modă să se întâmple într-un un cuplu. În contrast, o relatie de cuplu „tradiţională” se învârte în jurul unor subiecte fierbinţi (familie, sex şi copii) pe pilot automat ca urmare a influenţelor directe ale societăţii, religiei şi educaţiei primite. De aceea, efortul conştient al cuplului de a trece de la o etapă la alta reprezintă un salt calitativ pe care ambii parteneri îl fac cu scopul de a evolua împreună. Contează fericirea ambilor parteneri şi cum contribuie fiecare atât la fericirea lui proprie, cât şi la cea a cuplului. Orice relaţie evoluează în timp pentru că şi partenerii de cuplu evoluează separat. Însă dacă lucrurile care i-au adus împreună rezistă la patina timpului putem spune că asta o face o relaţie de cuplu reusită”, spune psihoterapeutul.
Când putem ”repara” o relaţie sau când trebuie să o abandonăm
De multe ori partenerii unui cuplu realizează că relaţia lor nu mai merge şi că nu mai sunt fericiţi împreună. Atunci apare de multe ori întrebarea ”Rezolvăm lucrurile sau ne despărţim ?”. Psihoterapeutul spune că primul pas care trebuie făcut este conştientizarea faptului că relaţia de cuplu nu mai funcţionează. Iar mai apoi dacă este posibil, se poate ajunge la masa negocierilor şi chiar la terapie. ”Apariţia discordanţei între ceea ce trăieşti şi ceea ce ţi-ai dorit să trăieşti este primul semn, invizibil pentru cei din jurul tău, astfel că se întâmplă de multe ori ca în momentul „exploziei” într-un cuplu, cei de lângă: familia, prietenii, vecinii să nu înţeleagă ce s-a întâmplat, pentru că ei erau cuplul perfect. Următorul pas după apariţia discordanţei, este să încerci să echilibrezi cele două elemente, să găseşti mijlocul, calea, iar aici intervine negocierea între parteneri, compromisul, comunicarea.
Depinde de situaţie, din păcate, multe cupluri ajung în terapie când este prea târziu să mai repari ceva, spunem noi s-a instalat moartea emoţională şi rămân unul lângă celălalt doar din obişnuinţă sau de frica impactului pe care l-ar avea un divorţ.”, spune Dragoş Panainte. În momentul în care este evident că cei doi membrii ai cuplului nu mai pot continua împreună şi nici nu sunt dispuşi la rabaturi, atunci despărţirea, spune specialistul este cea mai bună soluţie. În caz contrar acumularea resentimentelor şi a frustrărilor poate duce la evenimente grave. ”Uneori este mai bine să abandonăm, mai ales când viaţa ta este pusă în pericol, numărul cazurilor de agresivitate fizică în cuplu este în continuă creştere, şi din păcate, în România nu există încă niciun program de terapie pentru cuplurile unde există agresivitate fizică, pentru că în astfel de cazuri vorbim despre o terapie diferită.”, adaugă psihoterapeutul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
