Bunătăţile de pe masa boierilor din Moldova, acum 250 de ani: o pasăre care nu se mai consumă în zilele noastre, scoici şi carne de vită din belşug
0Arheologii botoşăneni au scos la iveală, în urmă cu 12 ani, resturile unui adevărat ospăţ boieresc. Mai precis este vorba de oase de animale, găsite la temelia unui conac boieresc. Un istoric botoşănean crede că aceste resturi pot oferi indicii importante privind alimentaţia boierilor moldoveni din secolul al XVII lea.
Despre ospeţele boiereşti, în special din secolele XVII-XVIII şi începutul secolului al XIX lea, sunt informaţii documentare destul de bogate, furnizate atât de autohtoni, printre care domnitorul Dimitrie Cantemir sau celebrul document din perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, sub forma unei cărţi de bucate, cât şi de călătorii străini în Ţările Române, miraţi de ritualul nobilimii autohtone.
Majoritatea documentelor vorbesc despre chiolhanuri şi petreceri ale boierilor din Iaşi, Bucureşti sau chiar de la ospeţele domneşti. Prea puţine informaţii sunt furnizate despre traiul şi alimentaţia boierilor de provincie şi cu atât mai puţin aceste ospeţe sunt atestate de mărturii arheologice. Cu toatea aceste, în judeţul Botoşani, arheologii au scos la iveală mărturii unicat privind ospeţele boiereşti şi preferinţele culinare ale acestora.
Resturi de o importanţă majoră
În anul 2003, la conacul de la Călineşti, aparţinând marii familii boiereşti Miclescu, au fost efectuate săpături arheologice de către arheologul Muzeului Judeţean Botoşani, Eduard Setnic. Conacul se află în judeţul Botoşani, lângă localitatea Bucecea. Arheologii au făcut cercetări şi în ”Sala Arcului”, o încăpere sub care au fost găsite numeroase resturi menajere, folosite probabil pentru ridicarea la nivel a încăperii. Printre aceste rămăşiţe s-au descoperit fragmente ceramice, dar, cel mai important, numeroase resturi osteologice. Mai precis, oase de animale. Practic pentru istoricul botoşănean, Sergiu Haimovici, aceste resturi sunt de o importanţă majoră. Acesta susţine că bucăţile de os pot da indicii preţioase asupra alimentaţiei boierilor care au locuit la conac în perioada secolelor XVIII- începutul secolului XIX.
Arheologii au efectuat săpături arheologice la vechiul conac Miclescu de la Călineşti FOTO 4botosani.ro
”Ele apar destul de semnificative, pentru a se putea evidenţia care era alimentaţia carnată a celor care au locuit în conac. Nu putem da însă nici un indiciu cu privire la hrana de origine vegetală, care era şi ea desigur folosită”, precizează profesorul doctor Sergiu Haimovici, într-un articol dedicat acestor descoperiri în revista de specialitate ”Forum cultural”, numărul 2 din 2005. În total au fost găsite în jur de 250 de resturi osoase. Studiindu-le, istoricul botoşănean a observat că acestea au urme de rupere şi tăiere, existând certitudinea că sunt resturi alimentare, de la ospeţele boiereşti.
Mâncare de lux, dar şi bucate tradiţionale
Printre resturi au fost remarcate cochilii de scoici. Istoricul Haimovici crede că boierii de la Călineşti preferau asemenea delicatese, având în vedere şi influenţa occidentală în aceea perioadă. Totodată acesta susţine că este posibil ca scoicile să fi fost servite doar la mese festive, cu invitaţi chiar occidentali.
”Aveau la dispoziţie animale destul de diverse pentru ca bucătarii lor să le asigure meniuri obişnuite, dar şi unele complicate, chiar cu iz occidental. Astfel, scoicile culese trebuiau preparate în mod special pentru a satisface gusturi importate din vest, unde cei avuţi foloseau lamelibranhiate (dar mai ales stridii, nu pe cele comune) la diverse festinuri sau la unele sărbători”, spune Sergiu Haimovici.
Totodată, analizând resturile de scoici, istoricul precizează că acestea erau într-adevăr alese special. În principal cele mai cărnoase, aduse direct de pe malul albiei Siretului. La masa boierească ar fi fost aduse şi diferite preparate din carne de vânat, dar şi delicatese din peşte, rămăşiţe de crap, fiind găsite ”in situ”. Interesant este că, arată Haimovici, boierii de la Călineşti este posibil să fii consumat berze ca şi delicatese.
Săpăturile arheologice la conacul de la Călineşti FOTO cronica.cimec.ro
”Specia sălbatică pare a fi o barză (Ciconia) ce este de talie mare şi poate fi şi comestibilă. Este reprezentată printr-un fragment de cubitus ce are epifiza superioară”, precizează Haimovici. Pe lângă preparatele de lux, în zilele obişnuite, arată istoricul, după cercetarea oaselor descoperite, boierii de la Călineşti mâncau preparate tradiţionale. Cele mai multe oase sunt de vită, ceea ce arată că boierii de la conacul din Botoşani, preferau în special carnea de viţel.
”S-au pus în evidenţă 21 de fragmente, aparţinând probabil la vreo 6-7 indivizi, neexistând, din păcate, nici un os întreg.[...] Aşadar, mai ales faptul că două coaste fragmentare provin precis de la tineri, am avea deci, la sacrificare, indivizi relativ tineri, adulţi, cât şi la primele stadii ale maturităţii; vârstele respective arată deci perioada în care carnea ce se consuma avea caracteristici optime sau bune”, precizează Sergiu Haimovici. Pe lângă taurine, care, arată istoricul, erau de talie joasă, boierii preferau găinile, tot de talie mică.
Pe locul al treilea în topul preferinţelor gastronomice tradiţionale, în funcţie de oasele găsite şi studiate, erau oile. Urmează porcii, raţele şi gâştele. ”Aveau la dispoziţie, pe deplin, speciile comestibile de păsări şi mamifere domestice şi trebuie semnalat că atât taurinele, cât şi porcinele, chiar şi ovinele erau sacrificate relativ din tinereţe, atunci când carnea lor era încă de bună calitate. S-ar putea ca cele tăiate la vârste mai înaintate să fi fost folosite doar pentru hrana slugilor”, precizează Haimovici în ”Forum cultural”.
Specii de talie mică, primitive
Din cercetarea oaselor, istoricul botoşănean a mai tras o concluzie. Speciile de animale domestice, crescute pe domeniu şi mai apoi consumate de boieri, erau primitive fără ameliorări şi încrucişări rasiale, pentru o mai bună producţie de lapte sau în acest caz de carne. ”Ele aparţineau unor tipuri cu multe caractere primitive şi, considerând economic, nu erau deloc competitive. În zona noastră, la începutul secolului XIX, ameliorarea rasială nu numai că nu era încă folosită, dar probabil nici măcar cunoscută - agricultura şi creşterea animalelor domestice se făcea aşadar cu totul după reguli primitive, moştenite din moşi strămoşi”, conchide Sergiu Haimovici.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
