Lecţia de optimism a unui militar bistriţean: a rămas fără picioare în luptele din Afganistan, dar nu a renunţat la pasiunea lui de-o viaţă, ciclismul

AMBIŢIE Plutonierul major Vasile Zbâncă (32 de ani), din Bistriţa, şi-a pierdut ambele picioare în teatrul de operaţii din Afganistan, în urmă cu patru ani. Cu toate acestea, militarul participă an de an la un eveniment de ciclism din străinătate cu o bicicletă adaptată nevoilor sale.

Zâmbetul care nu-l părăseşte niciodată este ceea ce îl diferenţiază pe Vasile Zbâncă (32 de ani) de restul militarilor Brigăzii 81 Mecanizate din Bistriţa.

În 2010, plutonierul major Vasile Zbâncă, pe atunci în vârstă de 28 de ani, care avea un copil de aproape un an şi toată viaţa înainte, trecea prin încercarea vieţii sale. A fost rănit în timpul unei misiuni în Afganistan şi a rămas fără picioare, de la genunchi în jos. După accident, Zbâncă a rămas în armată, dar la birou, iar de trei ani, militarul participă la un eveniment sportiv organizat de fundaţia americană „Wounded Warrior Project“ (Proiectul războinicul rănit) în oraşul Landstuhl din Germania.

Acesta este dedicat soldaţilor răniţi în teatrele de operaţii, însă aduce şi un omagiu celor care şi-au pierdut vieţile în Afganistan sau în Irak. Nu este o competiţie şi nu se dau premii, din contră, participanţii se ajută reciproc să ajungă la linia de final.

„Este un eveniment binevenit şi încurajator, pentru că ai ocazia să întâlneşti oameni care au trecut prin problemele prin care ai trecut şi tu, chiar dacă sunt puţin diferite. Ne ajută mult aceste întâlniri. Fac bine şi pentru psihic, pentru că vezi că nu eşti singurul cu probleme“, spune plutonierul major Vasile Zbâncă.

CICLISMUL, O PASIUNE  DIN COPILĂRIE

La evenimentul din Germania, militarul bistriţean are ocazia să practice din nou ciclismul, unul dintre sporturile sale preferate încă de când era copil, cu o bicicletă specială pentru nevoile sale. Bicicleta, pusă la dispoziţie de organizatori, îi permite să pedaleze cu mâinile. Vasile Zbâncă şi-ar dori să aibă o asemenea bicicletă şi acasă, însă costul acesteia este cam mare pentru veniturile lui. O astfel de bicicletă ajunge la un preţ de 3.000 de euro.

An de an, militarul participă la un eveniment sportiv dedicat celor răniţi în teatrele de operaţii (Foto: Arhivă personală)

Prima dată, a participat în anul 2011, la doar un an de la accident, şi a revenit în fiecare an de atunci. Evenimentul reuneşte anual peste 150 de militari răniţi în teatrele de operaţii din toată lumea. Cei mai mulţi vin din ţările membre NATO care au intervenit în Afganistan sau în Irak. Anul acesta, la evenimentul organizat în Germania în perioada 9-14 septembrie, alături de Vasile Zbâncă au mai participat încă trei militari români cu mâini şi picioare amputate în timpul unor astfel de misiuni. Participanţii au avut de parcurs 100 de kilometri în trei zile, având alte două zile la dispoziţie, înainte, pentru a se acomoda cu bicicletele speciale.

EXEMPLU DE FORŢĂ

Vasile Zbâncă spune că la aceste evenimente sportive a avut ocazia să se revadă cu alţi militari alături de care a stat în spital după accidentul din 2010: „Eşti bucuros când îi vezi, pentru că ţi-i aminteşti cum erau într-un pat de spital, ca şi tine, iar acum îi vezi pe bicicletă, făcând activităţi la care poate atunci nici nu visau. Pe lângă faptul că îţi arată că poţi să practici sporturi la care poate doar ai visat, acest eveniment îţi permite să relaţionezi cu alţi militari care se confruntă cu acelaşi gen de probleme“.

Cel mai mult l-a impresionat pe Vasile Zbâncă povestea unui militar georgian, care avea ambele picioare şi un braţ amputate. „În ciuda problemelor sale, el deplasându-se cu ajutorul protezelor şi al unui baston, a participat la eveniment. Era un om foarte puternic. Nu se lăsa, voia să demonstreze că se poate“, încheie militarul bistriţean.


Un an prin spitale, în Germania şi în România

Vasile Zbâncă lucrează în armată de aproape 11 ani şi nu s-a ferit de Afganistan sau de Irak. În 2010, se afla în Afganistan, la a treia misiune în străinătate. Prima dată a plecat în 2007. Pe 1 octombrie 2010, Vasile Zbâncă patrula, alături de alţi trei colegi, într-un vehicul blindat în provincia Zabul din Afganistan. La ora 10.30, au fost atacaţi cu un dispozitiv explozibil improvizat.
 
Doi dintre militarii alături de care se afla au murit, iar el şi încă un coleg au scăpat, dar au rămas cu sechele care le-au schimbat viaţa.

Militarul şi-a pierdut ambele picioare în Afganistan, într-o explozie (Foto: Arhivă personală)

CONDUCE O MAŞINĂ NORMALĂ

În urma accidentului, a ajuns într-un spital din oraşul Landstuhl, din Germania, specializat în tratarea rănilor de război. Şase luni a stat în spitalul din Germania şi alte şase luni s-a refăcut acasă, în România. După această experienţă, militarul s-a trezit cu ambele picioare amputate de la genunchi în jos. Pentru a se putea deplasa, se foloseşte de proteze.

După doar un an de la accident, s-a întors la muncă, fiind încadrat la birou în Batalionul 405 Sprijin Logistic. Nici nu se vede făcând altceva, armata este visul său încă de când era mic.

„Când am ajuns pe patul de spital şi am conştientizat ce s-a întâmplat, mi-am dorit să ajung acasă pe picioare, să fac multe din lucrurile pe care le făceam şi înainte. Şi am reuşit asta. Conduc o maşină normală fără nicio comandă specială, merg pe motocicletă fără nicio problemă“, completează plutonierul major Zbâncă.

COPIII, CEA MAI MARE BUCURIE

Militarul spune că este foarte important ca în astfel de momente să-ţi fie aproape familia şi chiar şi colegii de muncă. „M-am consolat cu ideea că se putea şi mai rău, mai ales că în spitalul din Germania am văzut şi cazuri mai grele decât al meu. Sincer, m-am simţit norocos.

Am rămas în viaţă. Te marchează oarecum aceste întâmplări nefericite, dar abia când treci prin probleme de genul acesta, îţi dai seama cât de preţioasă e viaţa. Am doi copii care îmi aduc fericire de fiecare dată când îi văd. Cel mare face 5 ani, iar cel mic are 2 ani. Bucuria e şi mai mare în cazul celui mic, pentru că a venit pe lume după acel eveniment nefericit“, povesteşte Vasile Zbâncă.

Vă mai recomandăm:

Lecţie de viaţă: un bistriţean bolnav a oferit locuri de muncă persoanelor cu handicap şi pregăteşte un centru de diagnoză pentru cancer

Dani Ferencz, un bistriţean în vârstă de 53 de ani bolnav de cancer şi cu un picior lipsă dă o lecţie de viaţă într-o societate în care individualismul primează. Bistriţeanul a reuşit să ofere ani de zile un loc de muncă pentru 30 de persoane cu handicap, iar acum pune la punct un centru de diagnoză pentru cancer.

FOTO Tratamentul unei artiste handmade: cu un ac şi o hârtie îi vindecă pe oamenii cu boli psihice

Larisa Bancea face accesorii şi obiecte decorative din hârtie de ani buni, lebedele sale şi nu numai impresionând la fiecare târg de profil. Satisfacţia cea mai mare îi este oferită artistei îndrăgostite de hârtie, însă, de cursurile de quilling pe care le susţine la Centrul de Sănătate Mintală din municipiu.