Ghid de vizitat spectaculoasa Thailanda. De la spiritualitatea copleşitoare la natura care pare neatinsă de civilizaţie
0
Se numără printre cele mai populare şi vizitate ţări din lume şi cu toate acestea a reuşit să-şi păstreze spiritualitatea, dar şi natura parcă neatinsă. Thailanda merită cu siguranţă un loc fruntaş pe lista locurilor unde ţi-ai dori să ajungi în această viaţă.
Luna de miere trebuie sărbătorită într-un loc special, presărat cu experienţe unice şi peisaje de vis de care s-ar putea să nu mai avem parte în această viaţă. Gândul acesta ne domina când ne-am unit destinele în vara lui 2017.
Cum am ales Thailanda? Ei bine, nu a fost o decizie raţională, ci un impuls, după ce imaginea de pe un panou cu câţiva munţi spectaculoşi care răsăreau din marea Andaman mă impresina de fiecare dată când traversam un parc din Bistriţa.
Pe măsură ce am început să documentăm excursia, ideea ni s-a parut din ce în ce mai atractivă, în special pentru că această destinaţie venea în întâmpinarea tuturor dorinţelor noastre: să vizităm, să experimentăm o cultură şi o gastronomie nouă, dar şi să lenevim la plajă.
Am pus la punct o excursie care s-a întins pe 10 zile, pentru că am ajuns la concluzia că doar o săptămână e prea puţin pentru a simţi o cultură şi o ţară atât de bogată şi întinsă. Plus că drumul de peste 16 ore cu tot cu escale îţi răpea cel puţin o zi pentru acomodare.
Nevoia de consultanţă
Întrucât nu am mai fost în acea parte a lumii şi nu suntem foarte experimentaţi într-ale călătoriei în zone exotice cel puţin, am ales o agenţie de turism, care ne-a aranjat oferta după cerinţele noastre. Excursia a inclus trei zone: capitala Bangkok, pur şi simplu nu ai cum să mergi în Thailanda şi să nu poposeşti în cel mai aglomerat, nebun şi în viteză oraş; Chiang Mai, o zonă devenit uşor turistică, dar care încă surprinde prin spiritualitate, prin relaxarea şi atitudinea prietenoasă a oamenilor, dar şi prin peisajele naturale de-a dreptul spectaculoase şi Ao Nang, o zonă de plajă, liniştită şi încă aerisită, unde turiştii nu se calcă în picioare.
Excursia a costat peste 2.000 de euro, incluzând biletele de avion din ţară până în Thailanda, transferurile cu avionul între diferite zone, cazarea şi micul dejun, dar şi asistenţă permanentă de la sosirea în Thailanda şi până la plecare, iar această consiliere continuă a contat enorm pentru nişte începători.
Trebuie să ştiţi că pentru a merge în Thailanda aveţi nevoie de paşapoarte şi odată ajunşi acolo vi se va elibera o viză provizorie de turist. Totul se întâmplă în aeroport, însă o informare prealabilă cu privire la documentele necesare nu strică. Practic trebuie să aveţi la voi începând de la poze mici de buletin, până la confirmările cazărilor, biletul de avion dus-întors toate scoase la imprimantă şi, evident, paşaportul.
Pare doar o formalitate, însă înarmaţi-vă cu răbdare, foarte multă răbdare. Aeroportul este foarte bine pus la punct, totul este tradus în limba engleză, aşa că orientarea nu este dificilă. Pentru a trece de cele trei sau patru ghişee pentru eliberarea vizei de turist am petrecut în jur de 4 ore, iar după un zbor de aproape 9 ore (Istanbul – Bangkok) această aşteptare a semănat cu o tortură.
Ce înseamnă iarna la Bangkok
Prima oprire a fost Bangkok-ul, unde am petrecut două nopţi. Am avut parte de un hotel curat, personal prietenos şi o spectaculoasă piscină situată pe acoperişul unităţii de cazare, de care am profitat la maxim, mai ales că la mijlocul lunii ianuarie în Thailanda deja se înregistrau 28 de grade, în ciuda faptului că ei numeau această perioadă sezonul „de iarnă“.
În Bangkok am descoperit o infrastructură de invidiat, cu tren suspendat, câte 3-4 banzi pe sens şi şofat niţel haotic, dar şi un contrast ce pare şocant la prima vedere: lângă hotelurile de lux vedeai locuinţe improvizate şi tarabe murdare situate chiar pe trotuar unde oamenii găteau şi luau masa.
Un sfat pentru fumători: poţi fuma pe stradă aproape oriunde în Thailanda, însă trebuie să fii foarte atent unde arunci mucul de ţigară. Pe noi ne-a „costat“ o amendă echivalentă cu 250 de lei pentru că am imitat un thailandez şi am aruncat un chiştoc într-o gură de canal.
Sunt foarte stricţi când vine vorba despre aruncatul gunoiului în spaţiul public, în special cu turiştii, care nu prea sunt iertaţi. De asemenea, respectul pentru familia regală este destul de mare, astfel că a vorbi în public despre membrii acesteia şi mai ales a le aduce ofense este infracţiune în Thailanda, pedepsită cu închisoarea.
Deşi în zonele turistice poţi folosi cu încredere cardul pentru cumpărături, dacă vrei să cumperi diferite produse de la pieţele de noapte, să achiţi taxi-ul sau tuk-tuk-ul sau să plăteşti excursii cel mai bine ar fi să ai la tine şi baht, moneda lor. Pentru excursii şi vizite, care din punctul meu de vedere sunt obligatorii în Thailanda, rezervaţi-vă 300-400 de euro. Nu o să vă pară rău, plus că aceşti ghizi care organizează excursiile îţi oferă o groază de informaţii care completează practic ceea ce admiri.
Cu barca prin mijlocul Bangkok-ului
„Taxiul în comun“, ieftin şi eficient
Ghidul de la hotelul unde ne-am cazat în Bangkok a fost mai mult decât drăguţ şi ne-a recomandat câteva locuri deosebite pe care le-am vizitat şi ne-a făcut inclusiv o hartă cu explicaţii pentru a ajunge acolo folosind trenul lor de suprafaţă, mijloc de transport care ne-a ajutat să economisim cel puţin 50-100 de lei.
Un bilet pentru transport în comun nu depăşea 5 lei, în funcţie de destinaţia aleasă. Faimosul lor tuk-tuk era destul de scump, următorul pe listă fiind taxiul. Pe lângă transportul în comun, care-ţi cerea nişte abilităţi de orientare, era destul de ieftin şi „taxiul în comun“. Un fel de camionete pick-up, cu băncuţe în spate, pe care le puteai împărţi cu necunoscuţi care mergeau în aceeaşi direcţie ca şi tine.
Cele mai multe obiective turistice erau concentrate în centrul istoric al Bangkok-ului. Am poposit la templul Wat Pho, unul dintre cele mai vechi din ţară, care o să te uimească pur şi simplu cu turnuleţele sale împodobite cu bucăţele mici de ceramică, dar şi cu cel mai mare Buda din Thailanda, lung de 46 de metri. De asemenea, aici regăsim cea mai mare colecţie de statuete cu Buda din ţară.
Wat Arun, unul dintre cele mai renumite temple din Bangkok
În spatele statuetei uriaşe cu Buda erau zeci de boluri, unde turiştii aruncau monede pentru îndeplinirea dorinţelor. În sala care-l adăpostea pe uriaşul Buda răsuna un clinchet permanent de la monedele puse în boluri de turişti.
Tot acolo se află şi templul Wat Arun format din mai multe turnuri spiralate, construite în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în vechiul stil arhitectonic khmer. Acesta este decorat cu bucăţi de sticlă colorată şi porţelan chinezesc şi simbolizează începutul perioadei Rattanakosin şi fondarea noii capitale.
Ajungi acolo cu trenul de suprafaţă şi barca. Sunt multe bărci care te poartă până acolo, pe Chao Phraya, râul care le traversează capitala. Călătoria nu este una liniştită, bărcile lungi şi colorate, dotate cu motoare de maşină şi împodobite cu flori, prinzând destul de mare viteză.
Dacă plănuiţi să vizitaţi temple, indiferent de zona unde vă aflaţi vă sfătuiesc să apelaţi la şlapi, pentru că nu aveţi voie să intraţi încălţaţi în interior, iar după ce vizitezi 5-6 temple deja procesul de descălţare - încălţare pare destul de enervant.
De asemenea, trebuie să fiţi atenţi şi la vestimentaţie. Nu aveţi voie cu genunchii şi umerii descoperiţi. La intrarea în temple găsiţi eşarfe mari de închiriat pentru a vă putea acoperi genunchii şi umerii şi a putea vizita obiectivele. Unele temple au intrarea gratuită, în timp ce la altele trebuie să plătiţi taxe care variază între 10-20 de lei şi 60-70 de lei.
De văzut este şi piaţa plutitoare de fructe şi legume, unde din păcate nu am mai ajuns. Comercianţii îşi vând produsele direct din barcă, iar clienţii se deplasează, de asemenea, tot cu barca.
A doua zi am ales şi o croazieră pe Chao Phraya, cu o vas-restaurant. Am fost luaţi cu maşina de la hotel, duşi la vas, am făcut un tur pe Chao Phraya până la Wat Arun, cu un ghid care vorbea despre fiecare obiectiv întâlnit în cale, o cină thailandeză şi program artistic cu muzică şi dansuri tradiţionale. Experienţa foarte relaxantă, mai ales că surprindea Bangkok-ul seara, a costat 130 de lei de persoană.
Mâncarea este foarte picantă
Următoarea oprire a fost Chiang Mai, un oraş spiritual cu aproape 150.000 de locuitori, situat în nordul ţării, la 700 de kilometri de Bangkok. Acesta este situat între cei mai înalţi munţi din ţară şi este un adevărat colţ de rai.
Este o zonă care încă nu este sufocată de turişti şi aici am găsit cei mai veseli şi prietenoşi oameni. Să nu mai punem la socoteală faptul că din hotelul din inima oraşului unde ne-am cazat auzeam în fiecare dimineaţă rugăciunile călugărilor budişti de la un templu din apropiere.
Chiang Mai este recunoscut nu doar pentru vegetaţia „sălbatică“ şi luxuriantă şi pentru temple, ci şi pentru mâncare şi pieţele de noapte, unde poţi găsi absolut orice, la preţuri uneori ridicol de mici.
Dacă te împaci cu mâncarea lor poţi să mănânci cu preţuri cuprinse între 10 şi 15 lei. Mâncarea este deosebit de picantă, iar condimente şi ierburi precum curry, turmenic sau lemongrass sunt nelipsite din preparate. Noi nu ne-am împăcat cu gastronomia locală, iar acest lucru ne-a costat destul de scump, mâncarea „europeană“ fiind destul de piperată ca preţ.
Oraşul adăposteşte nu mai puţin de 300 de temple. Deşi multe par să semene între ele, în unele e musai să ajungi. Într-una din zile am luat la pas centrul vechi al oraşului şi am descoperit câteva temple, iar într-o zi am făcut o excursie pe Doi Inthnon, unul dintre cei mai înalţi munţi din Thailanda, unde am vizitat două cascade de-a dreptul spectaculoase şi ne-am oprit la un sanctuar de elefanţi, unde am hrănit elefanţii salvaţi din mai multe ferme „de exploatare” pentru distracţia turiştilor asiatici în special şi am admirat un grup de turişti francezi care nu s-au sfiit să-i spele pe Mister Joy sau pe Big Mama, o femelă destul de bătrână, salvată din junglă unde fusese abandonată.
Sanctuar de elefanţi în Chiang Mai
Excursia noastră a continuat cu Grand Canion, o construcţie modernă, amenajată de familia regală thailandeză, pentru turişti. Este practic o fostă mină de argint inundată şi transformată într-un parc de distracţii, cu bărcuţe, tiroliene şi locuri de unde poţi sări în apă.
În complexul situat la 10-15 kilometri de Chiang Mai poţi să şi mănânci, dar şi să te răcoreşti la o bere, să mergi la saună, să stai la plajă sau să te relaxezi la un masaj. Chiar nu mergi pregătit la parcul acvatic, găseşti acolo tot de ce ai putea avea nevoie – de la costum de baie până la creme pentru soare şi prosoape.
Meditaţie la Wat Pha Lat, supramunit şi „templul din junglă“
Unul dintre cele mai frumoase şi liniştite locuri unde am ajuns a fost Wat Pha Lat, numit şi „templul din junglă“, situat în munţii Wat Doi Suthep. Spre deosebire de restul templelor opulente, încărcate şi dotate inclusiv cu lift, acesta este mai mic, mai modest, însă extrem de frumos.
Nu apare în ofertele turistice, nu are tarabe cu suveniruri şi nici nu este înţesat de turişti. Destinaţia ne-a fost propusă de un ghid şi am acceptat fără să stăm pe gânduri şi nu ne-a părut rău nicio secundă.
Statuile vechi înfăţişând dragoni, elefanţi, şerpi uriaşi sau alte creaturi mistice sunt înconjurate de vegetaţie luxuriantă, de cascade şi îţi oferă un peisaj de vis. Printre statui îşi fac loc crengi, frunze şi flori. Să nu mai punem la socoteală faptul că de aici poţi admira întreg oraşul Chiang Mai.
Privelişte din templul din junglă
Mulţi aleg să ajungă acolo pe jos, parcurgând „traseul călugărilor“ şi urmând pe poteci prin pădure bucăţile de material de culoare portocalie cu care sunt marcaţi copacii. Accesul se poate face şi cu maşina sau cu scuterul.
Este o destinaţie liniştită şi preferată de călugări pentru meditaţie. După acest loc magic, unde dacă am văzut 10 persoane, oprirea la Doi Suthep a fost parcă prea mult. Este unul dintre cele mai încărcate şi aglomerate temple. Intrarea la acest templu este ieftină, doar 4 lei, însă dacă nu vrei să urci sutele de trepte care duc la acest templu trebuie să plăteşti în plus şi pentru un lift care te duce până la intrare.
Aici întâlneşti foarte mulţi asiatici care vin să se roage. A fost unul dintre templele unde am intrat în joc şi am urmat toate cutumele budiste, după sfaturile ghidului, pentru o viaţă liniştită şi fericită. Deşi pare greu de crezut, thailandezii sunt extrem de superstiţioşi şi de multe ori merg la aceste temple pentru a cere îndeplinirea dorinţelor. La tarabele de la intrarea în aceste temple găseşti inclusiv bilete de loterie.
Scuterul este de altfel o foarte bună şi ieftină variantă de deplasare.Trebuie doar să ţineţi cont de faptul că în Thailanda se circula pe partea stângă, iar şoferii sunt destul de indisciplinaţi.
Îmi pare rău că nu am ajuns la Wat Sri Suphan, numit şi templul de argint şi nici într-unul dintre satele unde locuiesc „femeile cu inele la gât“. Am ajuns însă în ultima zi la Royal Park Rajapruek, o impresionantă grădină botanică, care găzduia mii de specii de plante, cafenele, o reşedinţă de vară a casei regale, dar şi grădini inspirate din toată Asia. O adevărată oază de relaxare.
Reşedinţa regală din Royal Park
Plimbare cu caiacul printre mangrove şi maimuţe
Ultima oprire, care s-a întins pe cinci zile a fost la plajă, în Ao Nang. Am ales o destinaţie mai puţin turistică, tocmai de frica hoardelor de turişti care acaparează zone precum Puket.
La plaja neamenajată, sălbatică şi foarte aerisită, ajungeam în 20 de minute de mers pe jos. Lângă plajă găseai cafenele, magazine cu suveniruri, restaurante. Dacă doreai o plajă amenajată, cu umbreluţe, şezlonguri şi baldachine puteai da o fugă până pe Railay Beach, o zonă foarte căutată şi aglomerată.
Ne-am lipsit de această experienţă, însă am optat pentru una care s-a dovedit a fi una dintre cele mai faine zile petrecute în Thailanda – o excursie cu caiacul. Am avut ocazia să ne strecurăm într-o rezervaţie naturală cu caiacul printre piscuri înalte de zeci de metri, pe lângă păduri de mangrove şi maimuţe sălbatice.
Plaja Ao Nang
Vă mai recomandăm:
O cafea la Istanbul, în ceşti şi-ntre coperte
Se încarcă comentariile...
