FOTO Cum prezenta presa bistriţeană criminalii în 1930. Cazul lui Ion Bălan
0Unul dintre criminalii care a primit cea mai mare atenţie în ziarele anului 1930 este Ion Bălan, un tânăr în vârstă de 23 de ani din Prundu-Bârgăului, care după nenumărate furturi, ajunge să-i ia viaţa directorului unei fabrici de postav la care lucra, potrivit publicaţiei ”Săptămâna”.
„Nu este un produs propriu-zis al mediului în care a trăit, al satului de munte Prundul-Bârgăului, sat liniştit, cu oameni a căror cinste şi bunăcuviinţă nu poate fi discutată. Este un specimen cum nicăieri în vastul studiu al criminologiei nu se poate întâlnit,” aşa îşi încep povestea jurnaliştii de la ”Săptămâna” într-o ediţie din anul 1930.
Ion Bălan, pe care jurnaliştii şi chiar şi mama vitregă îl numeau „banditul” s-a născut pe data de 21 octombrie 1904. Deşi încă de mic fura, a reuşit să-şi termine şcoala şi să se angajeze ca ucenic la fierărie şi lăcătuşerie unde învaţă să fabrice chei false, de care mai apoi se foloseşte pentru a fura din diferite prăvălii şi cooperative.
Este arestat, însă evadează la scurt timp, pune mâna pe o carabină şi se stabileşte pe Muntele Măgura Calului, de unde timp de mai bine de o lună de zile coboară în sate unde dă atacuri. Doi plutonieri îl găsesc într-o noapte dormind cu arma în braţe. Este condamnat la aproape patru ani de detenţie pentru furturile comise şi trimis la închisoarea din Aiud, de unde din nou evadează.
Îşi ispăşeşte pedeapsa, fiind din nou prins, după care pleaca la Constanţa, unde se angajează ca fochist pe vaporul „Principesa Elena”. După puţin timp fură bijuteriile comandantului de vas şi fuge la Cisnădie, unde se angajează ca muncitor în fabrica de postav.
Acolo, trece de la furturi la crimă, omorându-l pe directorul fabricii, după care fură tot ce prinde şi fuge. Este condamnat la 15 ani de muncă silnică şi încarcerat la Ocnele Mari.
De acolo evadează împreună cu alţi deţinuţi, ascunzându-se în pădurile Munţilor Făgăraş, de unde coboară adesea terorizând sate şi oraşe.
„Tânăr fiind, în decursul activităţii lui banditeşti, a avut timp să se dedea şi la...acte amoroase. Aşa, la Ploieşti, în strada Calomfirescu, într-o prăvălie a dragostei, face cunoştinţă cu Alexandrina Vlădescu, o femeie de moravuri uşoare şi, in compania ei, cutreeră magazinele, face cumpărături, chefuesc, se fotografiază, fără să fie supăraţi de nimeni”, relatează publicaţia ”Săptămâna”.
Mărturie stau şi două fotografii şi o scrisoare pe care le-o trimite părinţilor săi. Imediat după aceasta, tânărul este găsit rănit destul de serios de către sergent şi dus la Ocnele Mari.
„Nici noi nu ne-am aşteptat că Ion s-a face aşa de rău. Fura el cât a fost mic, dar să ne închipuim că o să ajungă să omoare şi oameni, asta n-am crezut,” spune mama vitregă jurnaliştilor de la publicaţia bistriţeană.
Tânărul care nici nu împlinise 30 de ani când a primit condamnarea pentru odioasa faptă se căieşte pentru fapta sa, cel puţin în faţa familiei, dovadă stând şi ultima scrisoare pe care a trimis-o acasă, în care îi scrie tatălui său:
„Eu m-am nenorocit, sunt condamnat 15 ani pentru crimă, care cred că aţi auzit cum mi s-a întâmplat, eu am să vă scriu. Iubite tată, nu te supăra pe mine, rog şi pe fraţii mei, n-am ce face, că aşa a fost scrisă soarta mea să-mi petrec viaţa în puşcărie.”
Se încarcă comentariile...
