FOTO Povestea fotografului român care a ajuns în cele mai periculoase locuri din lume
0Vlad Petri are 33 de ani şi de câţiva ani este fotograf freelancer. Prima dată meseria, iar mai apoi curiozitatea l-au purtat în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în ţări pe care turiştii mai degrabă le evită decât le vizitează. Deşi toate locaţiile în care a ajuns l-au impresionat, proiectul său de suflet rămâne un documentar despre protestele din Piaţa Universităţii.
La doar 18 ani a lăsat Bistriţa natală pentru Bucureşti şi cam tot la vârsta aceea s-a îndrăgostit de fotografie şi film pe care nu le-a abandonat de atunci, ba mai mult le-a transformat într-un stil de viaţă.
De ce fotografie şi film? Ei bine, Vlad Petri crede că „este cel mai bun mediu pentru „oprirea” timpului.”„Cred că sunt un colecţionar de imagini, îmi place să arhivez amintiri”, mai precizează bistriţeanul.
A terminat imagine-film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 2004, iar în 2006 avea ocazia să-şi exploateze talentul în Iordania. Un an mai târziu ajungea în Afganistan, unde documenta o familie de fraţi care se trăgeau din regele statului asiatic.
Vacanţele tot în ţări mai puţin căutate de turişti şi le-a făcut, alegând Siria, unde s-a şi reîntors cu munca. A ajuns şi în ţările care s-au rupt din URSS, unde a documentat viaţa oamenilor de acolo şi mai ales modul cum au trecut prin tranziţie.
„Trăind vreo 10 ani în România de dinainte de Revoluţie, una dintre marile dorinţe era să pot călători, cât mai mult şi cât mai spre vest. Din fericire, am ajuns să merg în multe ţări din Europa de Vest, SUA, ţările nordice, Balcani. După un timp, după ce am început să mai cunosc oameni, să citesc, să mă intereseze şi alte zone, mi-am dat seama că devin atras tot mai mult spre est, spre ţări şi continente mai puţin turistice.
În prezent sunt student la master în Antropologie Vizuală la Freie Universitaet din Berlin şi pot astfel să-mi satisfac mai departe dorinţa de a călători şi studia culturi cât mai diferite faţă de a noastră,” povesteşte Vlad Petri.
Acesta spune că la ţările arabe l-a atras tocmai tipul de societate în care primează relaţiile interumane şi cele de rudenie şi care este bazată pe alte valori decât societăţile apusene.
„Mai cred că lumea arabă e foarte discriminată acum, iar prin ceea ce fac, mă interesează să repun lucrurile în balanţă sau să arăt şi acea parte omisă, varianta celor care nu au puterea şi mijloacele de a fi ascultaţi,” adaugă Vlad.
Printre imaginile care i-au rămas întipărite în minte se numără una care-l înfăţişează pe un bărbat păzind o grădină de portocali cu un kalasnikov în mână, undeva în estul Afganistanului. I-a rămas în minte pentru că arată tocmai contradicţia războiului: un bărbat înarmat, într-o lume idilică. De asemenea, în minte îi vine şi imaginea cu turnurile gemene din New York, pe care le-a văzut cu doar o săptămână înainte să se prăbuşească.
Întrebat cum se potrivesc informaţiile redate de mass-media sau chiar filme cu realitatea, Vlad ne spune că nu au atâtea puncte comune cum s-ar crede.
„Dacă te iei după ce apare în mass-media, pare că ajungi într-o lume în care oamenii se împuşcă unii pe alţii tot timpul, sunt răpiri, boli, tâlhării, foamete, nesiguranţă. Realitatea imediată, directă, experienţa personală, relaţiile cu oamenii pe care îi întâlneşti, sunt lucrurile care conturează tabloul unei ţări sau regiuni,” explică fotograful.
A avut ocazia de-a lungul anilor să ajungă în locaţii la care alţii doar visează şi tocmai numărul mare de ţări vizitate şi particularităţile lor face destul de grea întocmirea unui top al preferinţelor. Cu toate acestea, din Europa, Vlad se arată cucerit de Albania, unde a făcut cunoştinţă cu aromânii şi cu muzica polifonică, dar şi cu drumuri grele şi traversări periculoase prin munţi. Se arată încântat de Tajikistan datorită diversităţii etnice sau a peisajelor, de Siria pentru că a întâlnit acolo ospitalitate şi a legat prietenii, de Uzbekistan sau Ukraina.
În Piaţa Universităţii a ajuns din întâmplare, la scurt timp după ce se întorcea din Asia Centrală, unde străbătuse timp de 3 luni nu mai puţin de 13 ţări cu tot cu regiunile separatiste.
„Aveam camera la mine şi am început să filmez exact în momentul în care jandarmii intrau în forţă în participanţi. Am început să merg zilnic, să documentez evenimentele şi să le încarc pe canalul meu de youtube. După un an jumate am început să lucrez la un film despre întreg fenomentul, un film care va prezenta un spaţiu public de protest şi oamenii din stradă pe parcursul a 8 luni. Va fi un film despre oameni şi România aşa cum am văzut-o ca participant activ,” relatează Vlad Petri.
Filmul documentar va fi gata în luna august a acestui an şi va fi trimis în prima fază la festivaluri, după care Vlad îşi doreşte să-l vadă în spaţii publice, licee, universităţi sau centre culturale.
„Cred că protestele din 2012, indiferent de felul în care sunt percepute acum, au reprezentat un moment important. După 23 de ani, oamenii au ieşit din nou în stradă dorint o schimbare. (...) Pentru mine a fost un eveniment important, iar faptul că vedeam în centrul Bucureştiului oameni care nu se cunoşteau, dar care începeau să vorbească unii cu alţii, să dialogheze, să se contrazică, să construiască ceva, era un lucru mare,” completează fotograful.
De ani buni, bistriţeanul lucrează ca freelancer, reuşita în munca pe cont propriu fiind „legată” de caracterul comercial, potrivit fotografului. „Reuşeşti dacă eşti comercial, ca în orice domeniu. Cel mai bine câştigă fotografii care fac publicitate şi modă, adică cei ce activează în specializări pentru care deja există cerere pe piaţă. Ca freelancer e extrem de greu, nu ştiu ce sfaturi să dau, ţine mult de conjuncturi, şanse,” mai spune bistriţeanul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
