Cum reuşeau studenţii din anii 1800 să meargă la facultate. Costurile, asigurate de fundaţii
0Cum reuşeau fiii de ţărani să îşi depăşească condiţia şi să meargă la facultate în 1800? Ei bine, cei mai buni dintre studenţi erau susţinuţi la facultate de fundaţii, de stat şi de biserică. Mulţi se angajau ca după facultate să profeseze în zona unde funcţiona fundaţia respectivă.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în lipsa unei reţele de învăţământ superior dezvoltate, tinerii din Ardeal care voiau să meargă la facultate erau nevoiţi să meargă în Viena sau Budapesta, iar începând din anul 1872 şi în Cluj-Napoca.
Nu mulţi erau cei care îşi permiteau să meargă la facultate în acea perioadă. În sprijinul celor care voiau să urmeze studii superioare veneau fundaţiile, statul şi biserica. Studenţii modeşti erau susţinuţi printr-un sistem de burse.
„La Facultatea de Medicină din Cluj, un student era nevoit să plătească anual 100 de florini doar pentru cursuri şi taxele de examen. Astfel, se justifică numeroasele cereri de suplimentare a burselor acordate de diferite fundaţii“, precizează Oana Habor într-o lucrare dedicată studenţilor ardeleni din 1800, publicată în Revista Bistriţei.
Cele mai cunoscute fundaţii care au susţinut sute de studenţi români au fost „Emanuil Gojdu“, fundaţii patronate de cele două biserici româneşti din Ardeal sau Fundaţia Grănicerească din Năsăud. Grănicerii năsăudeni au reuşit, în perioada 1861-1876, să acorde burse unui număr de 62 de tineri înscrişi pe listele Universităţii dn Viena.
Fundaţiile alegeau specializarea studenţilor
Deşi pare greu de crezut, cele care alegeau specializarea studenţilor erau fundaţiile. Studenţii precizau în cererea de aplicare pentru bursă ce specializare ar vrea să urmeze, însă cei din conducerea fundaţiilor aveau ultimul cuvânt.
Reprezentanţii fundaţiilor alegeau, de regulă, după nevoile populaţiei din zona unde funcţionau. De exemplu, lipsa personalului medical din zona Năsăudului a determinat grănicerii năsăudeni să susţină viitorii medici.
Una dintre cele mai perfomante fundaţii din acest punct de vedere era tocmai cea a grănicerilor năsăudeni. Începând cu 1851 şi până la finele Primului Război Mondial, fondul grăniceresc a acordat circa 1.100 de burse şi ajutoare. Cele mai multe ajutoare au mers pentru cei care studiau medicina.
În ciuda burselor generoase, studenţii erau nevoiţi să îşi caute venituri suplimentare pentră că banii erau insuficienţi. Majoritatea, din cauza programului aglomerat de la facultate şi a introducerii practicii, nu îşi permiteau un job.
Aşa că studenţii dădeau meditaţii sau munceau în cadrul universităţii, pe sume modice. Timpul liber era şi mai mult redus de faptul că fundaţiile acordau bursele doar în condiţiile rezultatelor meritorii.
În schimbul acestei susţineri financiare, mulţi dintre studenţi se angajau ca o perioadă de timp să profeseze în zonele de unde proveneau fundaţiile.
Se încarcă comentariile...
