Prim secretarul rebel. Cel mai apropiat prieten maramureşean al lui Ceauşescu, schimbat din funcţie la ordinul tovarăşei Elena

Nicolae Ceauşescu alături de Iosif Banc, Iosif Uglar şi Vasile Muşat primind delagaţia de activişti ai P.C Chinez Foto: arhivelenationale.ro

Fiecare regiune a ţării a avut de-a lungul vremii oameni apropiaţi, fideli lui Nicolae Ceauşescu. În ceea ce priveşte Maramureşul cel mai apropiat prieten al fostului preşedinte a fost un ungur, născut în Ferneziu, Iosif Uglar. Şi-acum se povesteşte despre aptitudinile maramureşeanului de-a dezvolta o comunitate, însă nu tot timpul acţiunile sale au fost pe gustul familiei Ceauşescu.

Născut la 30 decembrie 1920, Iosif Uglar a fost un om politic comunist ungur care a activat în România. În anul 1945 devine membru PCR şi conduce regiunile şi judeţele Maramureş şi Satu Mare până în 1976, când a fost promovat, la Bucureşti, în structuri centrale de partid şi de stat. Mai mult, acesta a fost preşedintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare,cu rang de ministru în Guvernul Manea Mănescu (1), guvernul Manea Mănescu (2) şi Guvernul Ilie Verdeţ (1).

Şi acum oamenii şi-l amintesc ca un activist perfect pentru acea perioadă, dispus să servească orânduirea socialistă.  A fost prim secretar al Partidului Muncitoresc Român aproape un deceniu, până la înfiinţarea judeţelor în 1968. Deşi nu avea foarte multe studii a reuşit performanţe greu de egalat, fiind considerat omul care a adus cele mai multe investiţii în Baia Mare. În perioada sa de conducere, Iosif Uglar a reuşit să atragă multe din finanţări pentru obiective importante ale Băii Mari. Lumea şi-l aminteşte ca un om apropiat lui Ceauşescu, pe care reuşea să-l înduplece de fiecare dată şi să-l convingă de necesitatea banilor în Maramureş. Astfel, fostul prim secretar a reuşit să primească bani pentru construcţia bazinului olimpic, a sălii sporturilor, a cinematografului Dacia sau a Palatului Administrativ.

Cu toate că îşi făcea datoria faţă de partid şi de zona pe care o conducea, Iosif Uglar nu a fost tot timpul în graţiile Ceauşeştilor. Viaţa sa amoroasă i-a adus mai multe atenţionări, după ce s-a căsătorit cu o centralistă. Pentru o perioadă lungă de vreme, a fost privit ca un activist rebel, care nu respectă întru totul doctrina partidului. A fost avertizat în repetate rânduri să-şi corecteze comportamentul, în caz contrat urmând să aibe de suferit.

Căsătoria sa cu centralista Consiliului Judeţean a fost şi gestul care a declanşat disputa dintre el şi familia Ceauşescu. Elena Ceauşescu a fost prima care i-a reproşat că nu şi-a ales bine a doua soţie, spunându-i maramureşeanului că trebuia să aleagă o activistă destoinică şi nu o centralistă oarecare. Deciza prim secretarului a fost şi cea care i-a adus după sine schimbarea din funcţie.