Cum a ajuns staţiunea Baia Mare în topul celor mai poluate oraşe din Europa. În trecut, existau izvoare bogate în sulf şi fier ce îi ajutau pe bolnavi să se vindece
0
Baia Mare a fost al doilea oraş din Europa ca nivel de poluare, până după Revoluţie, când sectorul economic a suferit modificări majore. Industria metalurgică, venită ca o urmare firească a activităţii intense de minerit din zonă, alături de lipsa acută de interes pentru protecţia mediului din partea autorităţilor din perioada comunistă, au făcut ca poluarea din Baia Mare să atingă cote de neimaginat.
Până la această industrializare forţată, însă, Baia Mare a figurat pe harta staţiunilor climaterice din ţară, conform documentelor păstrate la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Maramureş. Aerul curat şi izvoarele bogate în sulf şi fier recomandau staţiunea pentru tratarea bolilor reumatice şi a articulaţiilor inflamate.
În Monitorul Oficial din 1926 a fost publicat Regulamentul instituţiilor hidro-minerale şi climatice, documentul având la baza Legea sanitară, publicată în acelaşi an. Istoricul Robert Tȍkȍly, autorul unui studiu cu această temă publicat în Revista Arhivei Maramureşene, spune că documentul arată care sunt condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru ca o localitate să devină staţiune climaterică, dar sunt tratate şi alte detalii precum modul în care trebuia organizată o staţiune şi care sunt organele de conducere. Primăria oraşului Baia Mare a emis, la sfârşitul anilor ’30, o serie de documente pentru obţinerea statului de staţiune climaterică. Potrivit acestor documente, oraşul se afla, în perioada interbelică, într-o ascensiune economică, iar pe fondul acestei dezvoltări, autorităţile au încercat, şi au şi obţinut, statutul de staţiune climaterică.”Din documentele care se păstrează la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale rezultă faptul că primele demersuri ale autorităţilor locale băimărene în vederea dobândirii statutului de staţiune au fost iniţiate în anul 1929. În raportul înaintat primarului, secretarul aducea la cunoştinţă faptul că în urma consultării Regulamentului instituţiilor hidro-minerale şi climatice, oraşul Baia Mare trebuia să îndeplinească o serie de formalităţi. Nu ştim dacă primăria a întocmit aceste documente, putem însă să presupunem că măcar o parte din ele au fost demarate, ca dovadă este un memoriu către Ministerul Mediului, care cuprinde o expunere plastică foarte plăcută a motivelor pentru care forurile superioare de la Bucureşti ar trebui să încadreze Baia Mare în categoria staţiunilor climaterice.
Oraşul, împărţit în două sectoare: industrial şi turistic
Potrivit memoriului cu privire la programul de dezvoltare progresivă a staţiunii, oraşul a fost împărţit în două sectoare. Oraşul propriu-zis, care se afla pe malul stâng al râului Săsar şi unde se desfăşura activitatea comercială şi industrială, iar pe partea dreaptă a râului Săsar (cartierul Săsar de astăzi) se afla staţiunea climaterică. Pe colina sudică a Dealului Florilor se preconiza că se vor construi locuinţe de vară pentru turişti, având o poziţie pitorească şi o privelişte spectaculoasă spre oraş. Istoricul mai arată că Regulametul Interior al Staţiunii Climaterice Baia Mare face referire la unele condiţii de igienă ce trebuiau îndeplinite de locuitori. ”Spre exemplu, locuitorii din zonă (staţiune, n.r.) trebuiau să păstreze curat trotuarul din dreptul imobilului în care locuia, iar iarna, să presare nisip sau rumeguş, să înlăture zăpada şi gheaţa. Pereţii caselor dinspre stradă trebuiau să fie curaţi. Locuitorilor le era interzis să depoziteze pe pe străzi materiale sau mărfuri, mese, grătare sa să arunce gunoaiele pe trotuare, străzi, în pâraie sau canalizare. Era interzis scuturatul în stradă sau pe fereastră şi balcoane a obiectelor casnice. Era interzisă aerisirea lenjeriilor de pat pe ferestrele dinspre stradă, precum şi scuipatul pe străzi sau lipirea afişelor pe pereţi, garduri sau stâlpi”, mai arată el.
Potrivit istoricului, în Baia Mare exista un parc foarte bine îngrijit, care era considerat mândria oraşului. Aici erau recomandate plimbările în aer liber şi a jucat un rol foarte important în cadrul staţiunii climaterice. Parcul, numit în perioada interbelică „Parcul Regina Maria”, a fost lăsat în paragina în timpul războiului. De asemenea, izvorul de apă bogată în fier, sulf şi arsen, situat la aproximativ trei kilometri de oraş, pe Valea Usturoiului, era foarte căutat pentru tratarea bolilor reumatice şi a articulaţiilor inflamate.
Tratamente pentru mineri
Minerii aveau acces la Băile Usturoiul astfel că aceştia puteau să muncească dimineaţa, iar după-amiaza să facă tratamente. Însă chiar dacă erau foarte căutate, băile aveau o problemă, şi anume instalaţia era rudimentară şi nu exista medic balneolog. Potrivit documentelor vremii, erau doar opt văni de lemn, în care doritorilor le era servită o baie fiero-sulfuroasă, încălzită în căldări. ”Se mai preciza că nu existau încăperi pentru vizitatori şi nu exista medic balneolog”, mai arată istoricul în studiul său.
Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turişti, autorităţile au primit dreptul de a reduce preţul biletelor de călătorie cu CFR, la jumătate, însă, în anul 1932, acest privilegiu a fost retras. Un document arată că autorităţile locale au trimis ministerului o adresă de reproş în urma ridicării acestui favor.
Sanatoriul Wagner
Un alt element important în cadrul staţiunii era sanatoriul Wagner, a cărui existenţă era o condiţie importantă în obţinerea titlului de staţiune. Aici erau trataţi bolnavi de tuberculoză sau boli molipsitoare, dar şi tulburări ale metabolismului, sifilisul, reumatismul, diabetul sau intoxicaţiile cu diferite metale, bolile sistemului nervos central şi periferic ori afecţiuni stomacale. Clădirea se afla peste drum de Parcul Regina Maria, iar astăzi este o clădire cu câteva locuinţe.
Baia Mare a fost staţiune pentru o scurtă perioada de timp. Documentele sunt incerte, însă se ştie că în 1940, într-un act oficial, se menţionează faptul că Baia Mare este staţiune de interes local, şi nu climaterică. Nu există însă nicio certitudine cu privire la data în care s-a desfiinţat staţiunea.
Mai puteti citi:
11 previziuni ale lui Isaac Asimov şi cât de reale sunt ideile lui astăzi
Se încarcă comentariile...
