Crezul unui mare arhitect român: „Poţi face fericită o populaţie sau s-o nefericeşti prin urbanism“
0Numele arhitectului Miloş Cristea se leagă de proiecte urbanistice importante din Arad, precum şi din alte oraşe ale ţării.
Familia arhitectului Miloş Cristea (1931-2003), dar şi alţi arădeni l-au evocat la sfârşitul lunii octombrie, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru D. Xenopol”. Cu acest prilej, a fost lansată şi cea de-a doua ediţie a volumului de dialoguri cu Miloş Cristea, realizat de către jurnalistul Ovidiu Balint.
Miloş Cristea a rămas în memoria arădenilor nu doar prin competenţa profesională, ci şi prin dragostea faţă de oraşul de pe Mureş.
Printre realizările lui Miloş Cristea, se numără restaurarea Teatrului de Stat din Arad (1958), planul general al Ştrandului „Neptun” (1963), blocul „Libelula” cu complexul de servicii, cinematograful „Dacia” şi locuinţe (1969) – lucrare distinsă cu Premiul Uniunii Arhitecţilor, faimosul Hotel Astoria (actualul Hotel Continental, în 1970), lucrare distinsă de asemenea cu Premiul Uniunii Arhitecţilor, Monumentul Eroilor de la Păuliş (în 1974), în urma câştigării unui concurs naţional, în colaborare cu sculptorii Emil Vitroel şi Ionel Munteanu, şi această lucrare fiind distinsă cu Premiul Uniunii Arhitecţilor, şi excepţionalul ansamblu de sculpturi de pe Faleza Mureşului (în 1972), în colaborare cu sculptorii din grupul „Măgura”: Napoleon Tiron, Mihai Buculei, A. Ţuculescu, A. Marchiş, L. Domokos, Gh. Roşu, P. Mărgărit, I. Munteanu, H. Avramescu, I. Lafazanis, P. Jucu, L. Axente).
Cartea „Dialoguri cu Miloş Cristea” s-a născut în 1998, când marele arhitect a acceptat propunerea de a răspunde unor întrebări grupate în câteva serii de interviuri pe perioada a doi ani.
„Eu am simţit dorinţa lui de-a dreptul nebunească de a transmite, voia să transmită tot (…), toate trăirile, toate sentimentele, toate cunoştintele voia să le spună tuturor, doar-doar o să înţeleagă odată arădenii ăştia că au un oraş superb care trebuie îngrijit şi menţinut”, a spus autorul cărţii de interviuri cu Ovidiu Balint în ziua lansării.
Ediţia revizuită a cărţii “Dialoguri cu arhitectul Miloş Cristea” a apărut la Editura Concordia cu sprijinul Centrului Cultural al judeţului Arad.
„Avea o îndemânare de meseriaş, de lăcătuş, de tâmplar, de zidar, de toate meseriile astea tehnice, dar în acelaşi timp avea vederea din avion asupra problemelor. Cred că cel mai apropiat era, cu toate că picta, sculpta, desena impecabil, proiecta case, monumente funerare, artă monumentală (…), cred că iubirea lui cea mai mare a fost urbanismul pentru că el vedea în urbanism mai mult decat arhitectură… el asta îmi spunea întotdeauna: vezi că oraşele nu sunt despre tevi şi despre drumuri şi despre infrastructura şi despre transport, oraşele sunt despre fericirea populaţiei din zona respectivă”, spune despre el fiul lui, Claudiu Cristea.
Miloş Constantin Cristea s-a născut la 1 mai 1931, la Arad, părinţi fiindu-i Olga şi Constantin Cristea. Clasele primare le-a urmat la Şcoala Sârbească (în curtea bisericii sârbeşti din Pârneava). A absolvit apoi Liceul Moise Nicoară, avându-i ca dascăli pe unii dintre cei mai prestigioşi dascăli ai Aradului acelor vremuri.
A urmat cursurile de desen ale Şcolii Populare de Artă din Arad, având o vocaţie excepţională pentru desen. A fost din start adeptul artelor clasice. Pentru a-şi putea plăti cursurile de desen în perioada de după război, a lucrat ca lăcătuş mecanic la Uzina de Vagoane din Arad.
În 1957 a absolvit cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti, beneficiind de îndrumarea unor mari personalităţi ale arhitecturii româneşti interbelice. A fost foarte apreciat de dascăli şi de colegi pentru talentul şi capacitatea de muncă pe care a dovedit-o în timpul studiilor.
Lucrări ale arhitectului
După absolvirea facultăţii s-a reîntors în Arad, oraşul pe care l-a iubit şi l-a slujit până la moarte. A lucrat ca şef de proiect, proiectant principal gradul I, a îndeplinit funcţii de conducere (şef de atelier şi director), la Institutul de Proiectări din Arad pentru a cărui înfiinţare a luptat din răsputeri alături de alţi colegi arhitecţi, ingineri şi tehnicieni. Între 1971 şi 1983 a fost conferenţiar universitar la Secţia de arhitectură a Institutului „Traian Vuia din Timişoara”, catedra de Sistematizare şi Urbanism. A fost dedicat total carierei de dascăl, îndrumând şi iniţiind foarte mulţi studenţi în ştiinţele şi artele arhitecturii şi urbanismului. Între 1990 şi 2003 a fost consilier pentru probleme de restaurare şi urbanism al Primăriei Arad.
Lucrări ale arhitectului
A mai deţinut funcţiile de preşedinte al Filialei Arad a Uniunii Arhitecţilor (1970-1989), membru în Consiliul de Conducere UA (1971) şi membru în Comitetul de Conducere UA (1990).
Caz rarisim, Miloş Cristea a fost distins de patru ori cu Premiul Uniunii Arhitecţilor din România. Pentru reuşite profesionale de excepţie a fost decorat de două ori cu Ordinul Muncii clasa III. În 2003 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Aradului.
Deşi botezat în biserica ortodoxă, Miloş Critea a manifestat o deschidere şi o iubire sinceră faţă de toţi locuitorii Aradului; a avut prieteni apropiaţi români, sârbi, maghiari, germani şi evrei.
Lucrări ale arhitectului
Despre Arad, Miloş Cristea a spus la un moment dat următoarele: „Vă spun cu toată responsabilitatea ce mi-o conferă profesia şi vârsta. Avem o situaţie geografică deosebită de care nu ştim să profităm. Poţi face fericită o populaţie sau poţi să o nefericeşti prin urbanism. Aradul a devenit un oraş nefericit”.
Arhitectul s-a stins din viaţă în 11 august 2003, la vârsta de 72 de ani.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
