Depresia copiilor. Cum pot face părinţii diferenţa între o tristeţe banală şi semne clare ale afecţiunii - sfatul medicului

Adolescent îngândurat FOTO shutterstock

Depresia la adolescenţi este un fenomen grav care tinde să ia amploare în România. Tristeţea, irascibilitatea, sentimentul de inutilitate, lipsa bucuriei pentru viaţă şi interesul pentru moarte sunt semnale care ar trebui să-i îngrijoreze pe părinţi.

Depresia nu este un moft, ci o boală care poate fi prevenită şi tratată. Deşi pare greu de crezut că la vârsta copilăriei, vârsta lipsită de grijă, sau la vârsta frumoasă a adolescenţei  se poate instala depresia, studiile şi specialiştii confirmă faptul că depresia este un fenomen îngrijorător care tinde să ia amploare în rândul copiilor şi adolescenţilor.

Un studiu realizat de Organizaţia ”Salvaţi Copiii” arată că 3,5% dintre adolescenţi suferă de depresie şi 13% au tulburări de anxietate. Acelaşi studiu a relevat faptul că, în România, suferă de depresie peste 150.000 de copii şi adolescenţi.
 

Din punct de vedere medical, depresia este cauză a unor dezechilibre a substantelor chimice produse in creier. Se spune că schimbarea brusca a nivelului hormonal este cea care cauzează boala.
 

Adolescenţa este o perioadă dificilă care stă sub semnul transformărilor biologice, hormonale şi psihologice. Majoritatea adolescenţilor au tendinţa de a se considera neînţeleşi şi nefericiţi. Cei mai mulţi nu comunică bine cu părinţii şi au dificultăţi în a-şi exprima trăirile. Nu-şi înţeleg stările, se închid în ei şi pot deveni depresivi.

La adolescenţi, stările depresive nu sunt exprimate niciodată în mod direct, atrag atenţia specialiştii. Adolescenţii în formare nu au încă capacitatea de a îşi gestiona gândurile şi emoţiile şi în cazul lor depresiile pot avea consecinţe grave, chiar mai  grave decât în cazul unui adult care suferă de depresie şi care ştie cum să-şi gestioneze sentimentele.

Un adolescent depresiv este un adolescent trist, cu o nervozitate excesivă, căruia îi lipseşte plăcerea de viaţă, care are sentimente de vinovăţie şi se simte inutil. De la sentimentul inutilităţii de sine şi al inutilităţii vieţii, în general, până la suicid, cel mai mare risc al depresiei, poate fi doar un pas, în cazul în care stările adolescentului nu sunt observate şi depresia nu este tratată la timp.

Mulţi dintre părinţi confundă semnele depresiei cu manifestările tipice vârstei adolescenţei şi cred că au lângă ei un copil un capricios, nicidecum un depresiv aflat în pericol.

Cum se manifestă

Tristeţea, irascibilitatea, agitaţia, sentimentele de vinovăţie şi inutilitate, stima de sine scăzută, retracţia socială sunt numai câteva dintre semnele depresiei la adolescenţi.
 

”La adolescenţi,  stările depresive sunt exprimate, rar, în mod direct. Este important ca părinţii să acorde atenţie comportamentelor adolescentului. Simpla plictiseală transpusă comportamental, pierderea răbdarii, lipsa de interes şi senzaţia că timpul trece inutil, acesta este un semn. Adolescentul este copleşit de stări profunde de tristeţe, devine iritabil, irascibil, se poate enerva repede din aproape orice şi nu-şi poate controla emoţiile: fie devine foarte furios, fie plânge aparent fără motiv”, explică psihoterapeutul Adriana Neda.

Adolescenţi aflaţi în prag de depresie sau cuprinşi de boală au manifestări care ar trebui să fie semnale de alarmă pentru părinţi. ”Au tendinta de izolare sociala, se plâng de stări de oboseală, lipsă de vlaga. Pierderea sau creşterea în greutate este un alt semn. Lipsa plăcerii , demotivarea şi scăderea randamentului şcolar.Dacă la toate acestea se adauga ideile sau interesul pentru moarte,  releva un dezechilbru profund”, mai spune psihoterapeutul.

Un adolescent depresiv are sentimente de devalorizare. Mulţi dintre tinerii care se confruntă cu această problemă ajung la tendinţa de autodistrugere, de agresivitate îndreptată către propria persoană. Nu puţini tineri ajung să se implice în activităţi periculoase, să consume alcool sau droguri, să facă lucruri ieşite din comun şi nefireşti vârstei, pe fondul tulburărilor emoţionale cauzate de depresie.

Cum se ajunge la depresie

Potrivit specialiştilor există unul sau mai mulţi factori declanşatori ai bolii. Niciun copil nu se îmbolnăveşte de depresie peste noapte, ci în urma unor experienţe traumatizante, în urma unor eşecuri sau a unor situaţii stresante.

”Depresia este rezultatul mai multor factori şi variază de la o persoana la alta. Printre cauze putem aminti: evenimente traumatizante, cum ar fi moartea cuiva apropiat, divorţul părinţilor, eşecul în relaţii sau la un examen, asa numita "«familie critica», abandonul, reprezentarea negativă a realităţii, stresul, frustrări”, mai spune psihoterapeutul Adriana Neda.

Ce trebuie să facă părinţii

Dacă stările de tristeţe, irascibilitate, nervozitate sau lipsă de interes pentru sine persistă mai mult de câteva săptămâni, părinţii ar trebui să se îngrijoreze. Depresia este o boală care poate fi tratată, dacă adolescentului i se acordă atenţie.
 

”Atunci când părinţii remarcă un anumit comportament care se repetă, când unele dintre simptome durează mai mult de câteva săptămâni, este important să solicite o evaluare psihologică”, spune psihoerapeutul.

În cazuri grave de depresie, tratarea bolii se face la psihiatru. ”În sindromul depresiv major este important consultul psihiatric. Psihoterapia individuală, psihoterapia de familie, suportul familial pot ajuta adolescentul să înteleaga ceea ce i se întamplă, să se accepte, să nu se confunde cu stările depresive şi să le depăşească învaţând, astfel, pe viitor, să-şi gestioneze emoţiile, să gestioneze evenimentele traumatice, să facă faţă frustrării. Altfel spus, să se maturizeze afectiv şi să dezvolte personal”, a mai spus psihoterapeutul Adriana Neda.

Depresia nu trece de la sine

Niciun adolescent nu se va vindeca de despresie fără ajutor, atrage atenţia specialistul: ”Semnele depresiei nu trebuie ignorate. Nu trec de la sine.”

Cel mai mare risc în cazul unui adolescent depresiv, atras de ideea de moarte, care consideră viaţa inutilă este suicidul. ”Tentativele de suicid sunt cel mai grav simptom sau consecinţă a depresiei, indiferent de vârstă”, mai spune psihoterapeutul.