Cum sărbătoreau românii Paştele sub Ceauşescu: mielul transportat pe ascuns, slujba de Înviere la Europa Liberă

În timpul regimului comunist, Paştele era o sărbătoare trecută sub tăcere. Cum Nicolae Ceauşescu voia un popor de atei, de marea sărbătoare a Învierii Domnului românii erau chemaţi la muncă ca în orice altă zi. La biserică se mergea pe ascuns, iar mielul, procurat tot pe ascuns de la ţară, era transportat clandestin în portbagaj sau chiar în sicriu.

Religia şi sărbătorile religioase au existat şi în regimul trecut însă în tăcere, sub forma unui secret ştiut, de fapt, de toată lumea. În regimul dinainte de 1989, Paştele nu era o sărbătoare recunoscută oficial. Ziarele nu pomeneau nimic despre sărbătoarea Învierii, postul unic naţional de televiziune nu avea program special de Paşte, iar sărbătoarea nu înseamna pentru români o zi liberă. Nu exista Iepuraş de Paşte şi nici ouă de ciocolată. Sub dictatorul Ceauşescu, care a întemniţat mii de preoţi şi a dărâmat mii de biserici, românii au sărbătorit Învierea Domnului cu frică.

Românii ţineau post forţat, pentru că produsele din carne erau o raritate în magazine. Pentru tacămâurile de pui, aduse la alimentară numai în anumite zile din săptămână, se stătea la coadă ore în şir, iar carnea de miel nu exista în comerţul comunist.

În ziua de Paşte, ca să îi ţină de parte de slujbele de la biserică, comuniştii chemau oamenii muncii în fabrici şi uzine, ca în orice altă zi normală de muncă. Elevi, deşi se aflau în perioda Paştelui în vacanţa de primăvară, erau şi ei angrenaţi în ziua sărbătorii în diverse acţiuni patriotice care n-aveau nicio legătură cu sărbătoarea creştină, tocmai pentru a fi ţinuţi departe de biserică.

Mielul transportat pe ascuns

În ciuda interdicţiei tacite a regimului comunist de a serba mare sărbătoare a creştinătăţii, românii încercau să aibă acasă, în familie, în spatele uşilor închise, masa tradiţională de Paşte. Vopsea de ouă se găsea în magazine, însă oferta era săracă. Inventivi, românii foloseau foi de ceapă şi fierbeau ouăle ornate cu frunze în ciorapi. Pentru zahărul şi făina de cozonaci, românii obişnuiau să îşi facă provizii din timp, strângând din raţia lunară permisă de stat. Pentru lapte şi ouă se  stătea ore în şir la cozi interminabile.

În galantarele magazinelor comuniste nu exista carne de miel. Pentru a avea pe masa de Paşte tradiţionalul aliment, românii făceau chetă şi cumpărau miei de la ţară, direct de la producători. ”Luam direct de la ţărani, miei arvuniţi din timp. Nu mergeai oricum cu animalul la vedere. Îl băgai în portbagajul maşinii şi îl duceai acasă pe furiş. De obicei, ne cuplam două-trei familii pentru un miel. Nu bani erau marea problemă, ci faptul că nu prea aveai de unde să cumperi şi trebuia să ai grijă să nu fii văzut cu mielul. Am auzit poveşti cu miei transportaţi în sicriu”, povesteşte Dragomir Feleagă, un alexăndrean de 65 de ani, despre Paştele din vremea comuniste.

Slujba de Înviere la Europa Liberă

Noaptea de Învierea era, sub comunişti, un secret ştiut de toată lumea. Bisericile erau deschise în noaptea de Înviere şi, deşi nu în număr atât de mare ca astăzi, românii mergeau să ia lumină. Biserica era totuşi un loc în care, în regimul trecut, nu era bine să fii văzut dacă ocupai o funcţie de conducere într-o întreprindere sau dacă erai membru de partid.

Cum majoritatea preoţilor fuseseră şi ei racolaţi de Securitate, românii care deţineau funcţii de conducere şi aveau legături strânse cu partidul se fereau să fie văzuţi în biserici pentru a nu fi turnaţi superiorilor. Pe ascuns, în noaptea de Înviere, unii românii ascultau slujba transmisă de Europa Liberă în limba germană.

Pentru a ţine tinerii departe de slujbă, comuniştii prelungeau în mod special programul discotecilor şi puţinelor cluburi care existau la acea vreme.