Care a fost primul drapel, primul imn şi când s-a sărbătorit pentru prima dată ziua naţională a României

Imnul naţional, drapelul şi ziua naţională a României sunt considerate cele mai importante simboluri naţionale. Toate cele trei simboluri au trecut prin mai multe forme până la cele de astăzi, având o istorie veche de peste o sută de ani.

Imnul de stat al României are o istorie veche de 154 de ani. De-a lungul a mai bine de un secol şi jumătate, românii au avut nu mai puţin de şase imnuri. Noţiunea de imn de stat a apărut  România, pentru prima dată, în 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Atunci a fost organizat un concurs public pentru găsirea celui mai potrivit cântec care să fie adoptat drept imn naţional. La concursul public organizat sub domnia lui Cuza, s-a pus în joc un premiu de 100 de galbeni. 

Câştigător a fost desemnat compozitorul Eduard Hubsch, cu piesa „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor". Melodia nu a avut versuri şi a fost imn în această formulă până în 1881. Poetul Vasile Alecsandri a compus versurile „Imnul regal român". Melodia a fost cântată pentru prima dată, cu versuri, la încoronarea regelui Carol I, în anul 1884. Imnul a fost, mai târziu, preluat şi inclus de compozitorul George Enescu la sfârşitul lucrării sale „Poema Română”. După căderea monarhiei şi instalarea regimului comunist, imnul de stat al ţării s-a schimbat. Noul imn al României comuniste a fost publicat pentru prima dată în 1948 în ziarul „Flacăra". Poezia  de propagandă „Zdrobite catuşe" a fost pusă pe muzica compozitorului Matei Socor. 

Imnul „Zdrobite cătuşe” a fost inlocuit în 1953 cu „Te slăvim, Românie!". Versurile, tot propagandistice, erau compuse de Eugen Frunză şi Dan Deşliu. În imnul de stat al României din 1952, Lenin era personaj divinizat. 

Nicolae Ceuşescu a schimbat şi el imnul  ţării. În 1975 imnul naţional al României a devenit „Pe-al nostru steag e scris Unire", versurile fiind puse pe  muzica lui Ciprian Porumbescu. Tot sub Ceauşescu, în anul 1977 noul Imn al Republicii Socialiste România a devenit „Trei culori cunosc pe lume".

.Revoluţia din 1989 le-a adus românilor, un nou imn.„Deşteaptă-te, române!", poezie initulată la origine, „Un răsunet", a devenit imnul naţional al ţării după decembrie '89. Melodia ultimului imn al României a fost compusă de Anton Pann, iar versurile îi aparţin lui Andrei Mureşanu.   Poemul ” Un răsunet” care stă la originea actualului imn al României a fost redactat şi publicat în timpul  Revoluţiei de la 1848. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec pe care românii l-au cântat în momentele cruciale ale istoriei.
 

S-a auzit în timpul Războiului de Independenţă din 1877, în primul şi al doilea război mondial. După lovitura de stat din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, imnul a fost cântat în mod spontan  şi transmis la toate staţiile radio. ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat şi în ziua de 15 noiembrie 1987, când muncitorii de la uzina de Autocamioane din Braşov s-au revoltat.  Pe 22 decembrie 1989, cântecul a fost cântat pe străzi de oamenii ieşiţi să-şi câştige libertatea, devenind instantaneu imn naţional. 

Ziua naţională, de la 10 mai la 1 decembrie

Şi Ziua Naţională a României, un alt simbol naţional a cunoscut de-alungul istoriei mai multe date diferite. În funcţie de regimul politic şi de evenimentele istorice, ziua în care românii şi-au sărbătorit ţara s-a schimbat de mai multe ori. Data de 10 mai a fost pentru prima dată stabilită în istoria ţării drept zi naţională. Data de 10 mai a fost aleasă ca zi naţională având mai multe semnificaţii.  

Pe 10 mai 1866, primul rege al României,  principele Carol de Hohenzollerna ajuns pentru prima dată la  Bucureşti. Pe  10 mai 1877 a fost proclamată indenpendenţa statală a României. Pe 10 mai 1881 România a fost proclamată regat.Sub regimul comunist, românii au sărbătorit ziua naţională pe 23 august. Ziua marca desprinderea României de puterile Axei, şi colaborarea Aliaţii, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. 

1 decembrie a fost stabilită ca zi naţională după revoluţia din decembrie 1989.Data simbolizează formarea României Mari, fiind ziua în care s-a relizat la Alba Iulia unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu Regatul României.

Drapelul naţional, o istorie veche de 182 de ani

Istoria drapelului naţional al României a început în 1834, în timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă. Domnitorul Ţării Româneşti a cerut permisiunea turcilor de a arbora steagul românesc pe vasele comerciale şi în armată. Drapelul cu roşu, galben şi albastru a devenit simbol în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.Fiecare culoare avea o semnificaţie: albastrul cerului însemna libertate, galbenul ogoarelor însemna dreptate, iar roşul sângelui, frăţie. 

 La revoluţia din 1848, în ziua abdicării domnitorului Gheorghe Bibescu, guvernul provizoriu instaurat la Bucureşti a promulgat decretul nr 1 care viza instituirea drapelului naţional.

În 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei şi Ţării Româneşti, tricolorul avea culorile dispuse orizontal. Culoarea albastră se afla în partea superioară a drapelului Mai târziu a fost dispusă culoarea roţie în partea de sus a steagului.  Dispunerea verticală a celor trei culori pe steag s-a făcut după venirea la conducerea României a principelui Carol de Hohenzollern- Sigmaringen. În forma de astăzi, drapelul ţării a fost adoptat în 1867.