Cum se făcea vânzarea caselor la Roşia Montană în urmă cu 1850 de ani
0Unul dintre contractele de vânzare-cumpărare a unei case la Alburnus Maior(Roşia Montană) este datat în anul 159 după Hristos şi a fost descoperit pe o tăbliţă cerată. Părţi sunt o femeie de origine ilyrică şi un cetăţean roman.
Tăbliţa cerată a fost descoperită abia după aproape 1.700 de ani de la redactare, în galeria de mină Sfânta Ecaterina de la Roşia Montană. Obiectul contractului este o jumătate de casă din satul (cartierul) Piruştilor, din anticul Alburnus Maior. Traducerea textului, dar şi desene după tăbliţele descoperite la Alburnus Maior, se găsesc în lucrarea lui I.I.Rusu, „Inscripţiile Daciei Romane“, volumul I.
O jumătate de casă: 300 de denari, echivalentul a 160 de litri de vin
În traducere, contractul prevede: „Anduela a lui Bato a cumpărat şi primit prin mancipaţiune jumătate dintr-o casă, partea din dreapta de la intrare (casă) ce se află la Alburnus Maior în satul (cartierul) Piruştilor, între vecinii Plator Acceptianus şi Ingenuus fiul lui Callistus, precum şi alţi vecini care ar fi, şi drumul public, cu preţul denari trei sute, de la Veturius Valens.
Acea jumătate de casă ce formează obiectul contractului împreună cu gardurile ei, incintele, termini (limite), intrări, spaţii închise, ferestre, aşa precum este clădită şi fără nici o stricăciune, să-i fie îngăduit legal să o aibă Anduela a lui Bato. Iar dacă cineva îl va tulbura în stăpânirea casei sau a unei părţi din ea, aşa fel încât Anduela lui Bato, respectiv persoana căruia va aparţine acel bun să nu poată să-l aibă, stăpânească, să-l uzucapeze legal (lucru ce n-ar fi îngăduit să se întâmple), cu atât (adică la cât se va ridica paguba evicţiunii), atâţia bani a cerut legal de bună credinţă să i se dea Anduelei a lui Bato, pe bună credinţă a promis (să dea) Veturius Valens. Şi pentru acea casă partea jumătate, preţul denari trei sute, a declarat Veturius Valens, (că) a primit de la Anduela a lui Bato şi are banii în posesiunea sa.S-a convenit apoi între ai, ca Veturius Valens pentru acea casă să plătească impozitul (tributum) până în (viitorul) recensământ. Încheiat la Alburnus Maior, în anul nonelor (lunii) mai (anul când) Quintillia şi Priscus (erau) consuli“.
În lista martorilor, primul precizează că a semnat numele său (signavir), ceilalţi au numele la genitiv (ştampila lui...), inclusiv vănzătorul. Cumpărătorul este Anduela a lui Bato, de condiţie juridică peregrină, era de origine şi cu antroponime illyrice, iar vânzătorul cetăţean roman Veturius Valens.
Jumătatea de casă cumpărată era în cartierul illyrilor Pirustae (vicus Pirustarum) din Alburnus. Inginerul Aurel Sântimbrean, un bun cunoscător al realităţilor zonei, subliniată precizia cu care a fost scrijelit pe tăbliţa cerată contractul de vânzare-cumpărare. Sunt indicaţi vecinii de stradă , “drumul obştesc” (via publica), dar şi elementele construcţiei, “anexele”. Calitatea de martori o au patru cetăţenii romani. Preţul este de 300 de denari. Ca să ne facem o idee, în acea perioadă cu această sumă se puteau cumpăra 60 de purcei sau 160 de liti de vin local.
Tăbliţele, ascunse în mine de aur 1.500 de ani
Triptych-ul cu contractul de vânzare cumpărare, cum mai este cunoscută o astfel de tăbliţă, se păstrează la Muzeul Naţional din Budapesta. Pe teritoriul Roşiei Montane au fost descoperite numeroase mărturii din perioada romană, care atestă o activitate remarcabilă privind aşezarea, organizarea administrativă, comunicaţiile şi sistemul de apărare, forţa de muncă, populaţia, viaţa social-religioasă, valorificarea şi exploatarea aurului.
Cele mai spectaculoase descoperiri au avut loc între anii 1786-1855, când au fost găsite în minele de aur tăbliţele cerate („cărţi din lemn”), care datează din anii 131-167 p. Chr. Acestea reprezintă texte de drept civil roman privind contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, convenţii de asociaţie, acte ale colegiilor, dovezi de cheltuieli şi preţuri S-au găsit 50 piese dintre care s-au păstrat, întregi sau părţi din ele, 25 triptice. (Articol scris de NICU NEAG)