Printre ultimii români care duc mai departe meseria de potcovar din străbuni
0Altădată o meserie de tradiţie şi bine remunerată, potcovitul animalelor de tracţiune a devenit o îndeletnicire pe cale de dispariţie în satele din Apuseni. Dacă în urmă cu zeci de ani, fiecare sat avea unul sau chiar doi potcovari, acum mai există doar câţiva în întreaga zonă montană, unde creşterea animalelor este una dintre ocupaţiile principale.
După industrializarea forţată a oraşelor majoritatea potcovarilor au devenit strungari sau forjori, iar în timpul liber au continuat să mai ”potcovească” animalale din sat.
Bătrânul de 63 de ani cunoaşte tot ceea ce este legat de prelucrarea fierului, de la producerea cărbunilor până la alegerea nicovalei potrivite pentru materialul ce trebuie prelucrat.
Fabricarea unei potcoave începe în momentul în care fierul neprelucrat intră în atelier. „Aducem fierul, şi mergem să căutăm lemn pentru cărbuni. La fabricatul cărbunilor este un secret, că trebuie să clădeşti lemnele, de preferat să fie de prun, şi după aia să le dai foc din interior, să ardă mocnit”, spune potcovarul. Următorul pas este tăierea fierului la dimensiunile necesare şi încălzirea lui. Ulterior bucăţile de fier sunt aşezate între cărbunii aprinşi şi se acţionează foalele care încing jarul.
Imediat metalul începe să prindă culoarea roşiatică a fierului încins. Când metalul a ajuns la temperatura potrivită, potocvarul apucă o bucată cu un cleşte uriaş şi începe să îl prelucreze şi să îi dea formă cu ajutorul unor ciocane. Fabricarea unei perechi de potcoave pentru animale durează câteva minute.
Mai puteţi citi:
FOTO VIDEO Ierni de poveste la Gârda de Sus. Peisaje de vis în ”centrul turistic” al Apusenilor
FOTO VIDEO Valea Frumoasei, raiul descris în povestirile lui Mihail Sadoveanu
Cele mai frumoase trasee montane din Alba: Cheile Râmeţului şi Gheţarul de la Scărişoara
Se încarcă comentariile...
