Grofii maghiari şi evreii, cei mai bogaţi oameni din Alba în urmă cu 100 de ani. Ce maşini conduceau avuţii vremurilor
0
Zona judeţului Alba nu era una foarte bogată în perioada interbelică. Alba Iulia intrase în istorie prin Marea Unire de la 1918 şi era din punct de vedere administrativ un oraş de mărime mică. Existau însă proprietari de castele, fabrici şi comercianţi care ieşeau în evidenţă. Cei mai mulţi erau fie de origine maghiară, fie evrei.
Un indiciu privind bogăţia oamenilor din zonă poate fi ilustrat şi de maşinile care circulau pe străzile oraşelor sau drumurile dintre acestea. Parcul auto din Alba Iulia şi alte oraşe apropiate, existent în anul 1928 apare într-un act emis în urmă cu 84 de ani de Prefectura Alba. Documentul este deţinut de Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale.
În situaţia întocmită de Prefectura Alba în 1928, figurează numele şi prenumele proprietarilor, adresa, marca, felul autovehiculului, numărul motorului, forţa, numărul de ordine, precedat de iniţialele A. J. Din document aflăm cu ce maşină se plimbau prefectul de atunci, conţii maghiari, medicii, ofiţerii de armată, dar şi ce tractoare „colindau“ ogoarele judeţului. Contele Adam Teleky din Uioara de Sus, proprietar al castelului care îi purta numele, avea în proprietate un Buick, iar contele Daniel Banffy din Ciuguzel şi soţia sa deţineau un Fiat, respectiv un Ford. Un Fiat avea în proprietate şi Banca Transilvania din Alba Iulia, iar Banca Gorunul avea un Ford. Şcoala de arte şi meserii din Aiud figurează cu un Overland.
Prefectura, în acea vreme cu sediul la Aiud, deţinea un Willys-Knight, respectiv un Steyr. Uzina „ Gauz“ din oraşul Aiud deţinea un automobil Lauring-Clement, iar uzinele „ Solvay“ din Ocna Mureş aveau o camionetă Fiat, respectiv un automobil Austro-Fiat. Depozitul de bere Burger din Alba Iulia îşi transporta mărfurile cu o camionetă Ford, iar fabrica din Sîntimbru cu un camion Scat. Printre deţinătorii de Crhysler se aflau Carol Majlath, Mendel Abraham, C. Coman, Bela Natah. În parcul auto din Alba mai regăsim, potrivit documentului din ianuarie 1928, automobile Hudson, Studebaker, Steyr, Renault, Ford, Audi; autocamioane Fiat-Torino, Steyr, Scat; tractoare Fordson, Internaţional; motociclete Delta, Alycon, Puch, Sachot, D.K.W., autobuze Ford, Chevrolet. În situaţia semnată de prefectul Ioan Victor Vancea în ianuarie 1928, figurează 238 de vehicule cu tracţiune mecanică. Cele mai multe erau deţinute de evrei şi cetăţeni de origine maghiară şi germană.
Fabricile din Alba Iulia
Cea mai veche instalaţie industrială de producere a alcoolului din oraş, fabrica de spirt, a fost pusă pe picioare de Adolf Janos în 1866. Suprafaţa pe care a prins contur era situată în zona de protecţie a Cetăţii (glacis), în partea de sud-est. Fabrica a fost dezvoltată la o capacitate de 12 hectolitri, de Iacob Gluck, familie care deţinea controlul distilăriilor de alcool şi a producţiei de vinuri. Urmaşii săi au dus tradiţia mai departe şi au înfiinţat alte două fabrici, la Galtiu (1899) şi Alba Iulia (1905). Familia deţinea mari podgorii, iar vinurile produse erau din soiurile „Rozsmal“ şi „Sospatak“. Licorile se degustau în restaurantul pe care-l deţinea în Alba Iulia, „Europa“, dar se bucurau de renume şi peste hotare.
Contemporană cu fabrica de spirt a fost Moara de făină şi arpacaş „Johana“, înfiinţată în anul 1894, în apropierea gării oraşului. Instalaţiile erau puse în funcţiune de forţa aburului. Aflată tot în proprietatea familiei Glück, moara a fost la vremea respectivă una dintre cele mai mari şi moderne din Ardeal. Capacitatea zilnică de producţie era de 25 de tone de cereale. A fost trecută în proprieatea statului în 1940. Lângă moara „Johana“ a funcţionat după 1898, uzina electrică. Puterea instalată era sub necesarul oraşului - 40 de Kilowaţi. Sursele suplimentare de energie erau aduse de la Sebeş. Abia după 1932, curentul electric a fost produs de centrala „Ardealul“, pe gaz metan. Din 1911, pe lista fabricilor a intrat şi cea de piele, cu un capital de 900.000 de lei.
Alba Iulia în urmă cu 100 de ani
Alba Iulia era în urmă cu 100 de ani un mic orăşel din Transilvania cu aproximativ 10.000 de locuitori. Marea Unire de la 1918 a făcut ca localitatea să devină un simbol naţional, iar Încoronarea regilor Ferdinand şi Maria în 1922 a făcut cunoscut numele oraşului în toată lumea. Centrul localităţii avea câteva clădiri monument, unele demolate ulterior de regimul comunist, care reprezentau simboluri arhitectonice deosebite pentru oraş. În urmă cu 100 de ani, Alba Iulia cuprindea actuala zonă centrală şi Cetatea.
Întreaga viaţă socială, culturală şi administrativă se desfăşura în partea de jos a oraşului, unde s-a dezvoltat un orăşel cosmopolit cu hoteluri, restaurante, bănci şi chiar şi bordeluri. Multe din aceste clădiri au fost demolate după al doilea război mondial pentru a face loc blocurilor şi unor construcţii publice ridicate în timpul regimului comunist. Cea mai cunoscută clădire care a fost demolată este fostul hotel Dacia, numit Hungaria înainte de 1948, care a dispărut când s-au construit un bloc cu 10 etaje în centrul oraşului, ce are 280 de apartamente.
Existau şi zone de relaxare şi de distracţie. Una dintre acestea era reprezentată de lacurile din Lumea Nouă, unde locuitorii oraşului se plimbau cu barca şi se relaxau la terasă. Înainte de 1918, oraşul era sub administraţie austro-ungartă şi se numea Gyulafehervar. Ulterior, a revenit la denumirea de Alba Iulia. Piaţa Iuliu Maniu din prezent era un loc de întâlnire pentru politicieni, bancheri, artişti, dar şi oameni simpli. Cea mai cunoscută clădire era şi în vremea respectivă cea care adăpostea Palatul Justiţiei, care, la subsol, servea şi drept închisoare.
Se încarcă comentariile...
