FOTO Cum decurgeau arestările realizate de fosta Securitate comunistă. Raportul care descrie operaţiunea reţinerii unui preot la Alba Iulia
0
Un raport al fostei Securităţi comuniste, desecretizat de CNSAS, descrie cu amănunte cum a decurs arestarea, în noaptea de 11 spre 12 mai 1950, a preotului romano-catolic Boga Alois din Alba Iulia, care avea să moară patru ani mai târziu în inchisoarea de la Sighet.
Boga Alois a fost vicar general al Diecezei de Alba Iulia începând cu anul 1947. După arestarea episcopului Áron Márton în anul 1949, Boga a fost conducătorul de facto al Diecezei de Alba Iulia. Preotul s-a remarcat în anul 1944, când a ascuns 154 de evrei în pădurea Bisericii Romano-Catolice din Cluj, pe care i-a salvat de la exterminare.
A fost arestat în noaptea dinspre 11 spre 12 mai 1950 din sediul Diecezei de Alba Iulia. Un martor direct al evenimentului din aceea noapte a relatat faptul că „în momentul în care au apărut securiştii să-l aresteze, cu un calm extraordinar şi-a luat valiza, pregătită dinainte, şi-a pus pălăria pe cap luându-şi bastonul în mână a ieşit de parcă mergea doar într-o călătorie în apropiere”.
După un an petrecut în arestul Ministerului de Interne şi la închisoarea Văcăreşti, la 4 mai 1951 a fost mutat la Jilava, iar de aici, la 17 septembrie 1951, transferat la Sighet. Prin Decizia M.A.I. din 30 ianuarie 1952 a fost internat administrativ pentru o perioadă de 24 luni în ”unitatea de evidenţă specială Dunărea” (denumirea oficială din acea perioadă a închisorii Sighet), pedeapsa majorată ulterior cu încă 24 luni. A decedat în 14 septembrie 1954, la vârsta de 68 de ani, în celula 48 a închisorii Sighet.
„Era suferind de diabet şi de tromboză la unul din picioare. I s-a făcut rău, l-au culcat pe pat, dar scuipa deja sânge. Când a văzut sângele a zis – acesta e sfârşitul. Şi-a cerut iertare de la cei din jur şi a adormit”, a spus, ulterior, Vasvári Aladár, protopopul romano-catolic de Braşov, coleg de celulă cu preotul Boga. Actul de deces a fost întocmit retroactiv, la 13 august 1957, iar la cauza morţii se menţiona: ”Insuficienţă circulatorie, sindrom cardiorenal”.
Zeci de securişti implicaţi în operaţiunea de arestare a preotului
Raportul descrie cu amănunte modul în care a decurs operaţiunea securităţii. Au fost implicaţi 35 de securişti, înarmaţi cu pistoale mitralieră şi grenade, care au perchiziţionat peste 90 de camere din locuinţe aflate în Cetatea Alba Carolina. A fost implicat şi paznicul porţilor Cetăţii, care era informator al comuniştilor. În final, la ora 04.00 dimineaţa, preotul Boga Alois a fost ridicat şi dus la Bucureşti.
”S-a făcut recunoaşterea cetăţii constatându-se că are două porţi mari care sunt închise în timpul nopţii de portarul Episcopiei care este informatorul Biroului 1 şi că nu există nici o pozibilitate de a fugi prins pare fiind zidul cetăţii înalt de 10 metri cu un şanţ adânc. Pentru pătrunderea în cetate s-a hotărât să luăm pe portarul Episcopiei care dormea în oraş, în momentul intrării în acţiune. În vederea operaţiei în afară de echipa D.IV s-au mobilizat 12 tov. De la DRSP Sibiu şi 14 de la Serv. Sec. Alba având un efectiv de 35 tovarăsi”, se precizează în raportul din 12 mai 1950, semnat de lt. colonel de Securitate, G. Petrescu.
Echipe de ”tovarăşi” cu misiuni clare
S-au organizat cinci echipe a câte cinci ”tovarăşi” fiecare, care aveau 2-3 obiective de percheziţionat. S-au luat şi trei ”tovarăşe„ care aveau rolul de a percheziţiona corporal femeile din cetate. ”La orele 22.30 s-a făcut deplasare pe eşaloane la cetatea Episcopală împreună cu portarul, s-a înconjurat obiectivul şi s-a pătruns în cetate în linişte, apoi fieacre echipă a fost dusă la obiectivele fixate, pătrunderea făcându-se la orele 23 simultan. Pentru a nu scăpa vreo încăpere necercetată s-a dat fiecărei echipe câte o cretă cu sarcina precisă de a însemna geamurile camerelor percheziţionate. (…) Nu s-au găsit persoane străine de Episcopie. S-au ciocănit pereţii şi părându-se la două echipe că suna a gol, s-a spart fără a se găsi nimic. Suna a gol pe considerentul că tencuiala se decojise de pe zidurile de piatră”, se mai susţine în documentul declasificat.
La preotul vizat de percheziţii, Boga Alois, s-a găsit o cerere adresată unui ministru în care arăta atitudinea biserciii Romano-Catolice faţă de pace, precum şi însemnări asupra procesului Bisericii Romano-Catolice din Cehoslovacia. La un ”moşier expropriat” s-au găsit 76 de dolari ascunşi într-o glastră cu flori, iar la un alt preot un număr de nouă monezi de aur. Raportul menţionează că nu s-a găsit armament, material explozibil sau alte meteriale compromiţătoare. ”În total au fost prechziţionate 92 de camere, 18 coridoare, 3 pivniţe şi două poduri. În zorii zilei s-au verificat geamurile dacă au semn şi s-au găsit toate în regulă. Percheziţia s-a terminat la orele 6 dimineaţa. La orele 4 a plecat maşina cu Dr. Boga Alois la Bucureşti pentru a nu fi văzut”, se mai precizează în document.
Preotul a fost depus în arestul MAI, cu toate materialele găsite la percheziţie. Se susţine că percheziţia a fost supravegheată şi controlată de maiorul Ciupagea şi colonelul Cristescu, ultimul nume fiind corectat cu cerneală şi trecut Crăciun, şeful Securităţii din Sibiu.
Amintirile episcopului Márton Áron despre Boga Alois
Perioada detenţiei de la Sighet a fost evocată de episcopul Márton Áron într-o convorbire interceptată de Securitate la începutul lunii aprilie 1963 şi redată de memorialsighet.ro: „Timp de doi ani de zile am fost cu el. Nu într-o cameră, aici era camera noastră şi în partea cealaltă era camera lor. Vasvári (Aladár) a fost cu el în cameră. Era acolo şi când a murit. Să vă spun ceea ce cunosc despre el. Eu am sosit acolo în septembrie 1951, la Sighet. Odată am auzit o voce şi m-am sculat şi eu să mă uit afară pe geam şi l-am văzut pe Alajos în haine de zebră. El a ştiut deja că eu sunt acolo. Aşa am fost timp de 2 ani de zile şi ei mergeau la lucru şi noi ne duceam, dar faţă în faţă nu ne-am întâlnit niciodată, cu toate că ne duceau la curăţatul closetelor, la tăiatul lemnelor, să măturăm curtea.
El a fost cu preoţii români catolici. De la noi, acolo a fost Vasvári Aladár până la sfârşit. Pe mine m-au dus de acolo în ziua de Înălţarea Domnului, în 1954 şi ei au rămas încă acolo. De la Aladár am aflat cum a decedat, a primit apoplexie cardiacă. Erau cu toţii în cameră şi o dată spune: «Vai, ce rău mă simt!» şi imediat era gata. Atâta ştiu despre el, de văzut l-am văzut, dar de vorbit nu am vorbit cu el. Şi din punct de vedere fizic şi spiritual rezista bine. Se spune că a ţinut conferinţe la închisoare. Este adevărat că a avut diabet şi a decedat în apoplexie cardiacă. Aladár mi-a spus toate acestea. Era un om cu caracter, bătrânul. Am auzit de la alţii că şi la interogatorii stătea bine, nu s-a speriat bătrânul şi s-a purtat foarte frumos”.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
