Fenomene tsunami în Marea Neagră. Cele mai mari cutremure urmate de valuri uriaşe care au măturat ţărmul
0Marea Neagră nu a fost lipsită, în cursul istoriei, de fenomene tsunami, chiar dacă amploarea acestora nu a fost una semnificativă.
Primele informaţii istorice referitoare la existenţa unor valuri anormale în Marea Neagră aparţin cronicarului bizantin Theophanes, care menţionează că în intervalul 544/545 ”marea a avansat în Tracia cu 6 km, acoperind teritorii din zonele cetăţilor Odessus, Dionysopolis şi Aphrodisium”.
În ultimul mileniu, mai mult de 100 de valuri de tip tsunami au afectat coastele Turciei, dintre acestea 40% producându-se în Marea Marmara, celelalte afectând diferite sectoare de coastă din Marea Neagră. Pentru coasta de est a Mării Negre sunt menţionate peste 90 de evenimente de tip tsunami pentru intervalul 1410 +/- 100 BC – 1999 AD. În anul 1650 un cutremur cu magnitudinea de 7 grade a avut loc în Marea Azov, fiind găsite ”urme geologice” ale tsunami-ului în golful Sevastopol.
În data de 26 octombrie 1802, pe plaja localităţii Yevpatoriya (Ucraina), au fost observate o serie de urme de valuri care, probabil, au fost produse de valurile generate de un cutremur cu magnitudinea 7.5 şi cu epicentrul localizat în Marea Neagră.
Pe data de 26 iunie 1927, un cutremur cu magnitudinea 6.0 pe scara Richter s-a produs pe ţărmul nordic al Mării Negre la adâncimea de 27 km. Potrivit informaţiilor transmise, martorii oculari au observat modificări ale topografei zonei de coasta, inclusiv “alunecări de roci în mare”. În continuare, la 26 septembrie 1939, la ora 23:57 (GMT) s-a produs cutremurul ”Great Erzincan” cu epicentrul pe uscat la o distantă de 60 km fată de coasta de sud a Mării Negre. Magnitudinea sa, măsurată la suprafaţă, a fost de 8 grade pe scara Richter. Adâncimea focarului a fost de 26 km.
Valurile tsunami generate au avut la origine fie o mişcare de translaţie pe o falie crustală majoră, fie o reactivare a unei falii secundare sau o alunecare submarină. Tsunami-ul a traversat Marea Neagră şi a fost înregistrat de către maregrafele din porturile ruseşti. Acesta a fost cel mai puternic cutremur care a produs un tsunami în Marea Neagră.
În anul 1901, din cauza unui cutremur de 7.2 grade pe scara Richter, valurile Mării Negre au atins pe coastele româneşti înălţimea de 5 m. Acxesta a fost cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Marea Neagră, având o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Epicentrul seismului a fost localizat la est de Capul Caliacra (nord-estul Bulgariei), în apropiere de graniţa cu România. Cutremurul s-a simţit în Bulgaria şi în Dobrogea, Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei şi a fost urmat de multe replici şi alte seisme independente, cu magnitudini cuprinse între 5,5 şi 6 grade pe scara Richter. Acestea au ţinut până în anul 1905.
Cutremurul a avut consecinţe devastatoare în zona de coastă din sudul Mangaliei, multe sate fiind distruse (intensitatea maximă a IX-X pe scara Mercalli) şi a generat un tsunami de 4 - 5 metri înălţime, provocând dislocări ale malurilor şi a alte fenomene geomorfologice locale. În Bucureşti, intensitatea seismică a fost V-VI grade pe scara Mercalli, provocând panică în rândul populaţiei. Provincia bulgărească Dobrici a fost, de asemenea, grav afectată de tsunami. În mai multe localităţi (printre care şi Balcic) casele au fost luate de şuvoaiele de ape. Potrivit specialiştilor, cel mai vechi tsunami înregistrat în România ar data din anul 104, când oraşul Callatis, actualul oraş Mangalia, a fost grav afectat.
Specialiştii Institutului Naţional pentru Fizica Pământului au avertizat, în ultimii ani, asupra cutremurelor de adâncime produse în zona de est a Mării Negre susţinând că oricând este posibilă reeditarea cutremurului din 1901 şi apariţia unor fenomene de genul tsunami.
Citiţi şi: