Epopea comandorului Dan Valentin Vizanty, eroul din război condamnat la închisoare de comunişti. Doborârea a 24 de avioane în 12 minute
0Printre eroii români au celui de-al Doilea Război Mondial s-a numărat şi pilotul Dan Valentin Vizanty. Acesta a înregistrat victorii de răsunet atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de Vest, dar şi în luptele pentru apărarea Bucureştiului şi a zonei petroliere Ploieşti-Câmpina.
Descendent al unei familii de boieri moldoveni, Dan Valentin Vizanty a studiat 2 ani la Conservatorul de Artă Dramatică din Iaşi, pregătindu-se să devină actor. A renunţat, însă, la cariera artistică, descoperindu-şi adevărata vocaţie: zborul.
A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Aeronautica – Cotroceni (promoţia 1931). În perioada 1931-1940, ca ofiţer şi comandant de escadrilă în Flotila 1 Aero, a zburat pe diverse tipuri de avioane: M.S.35, M.S.230, SET, Potez XXV, Moth, Hawk, PZL-11F, Fleet, Heinkel-112, Nardy etc. În perioada iunie 1941 – august 1942, a efectuat campania de la Odessa, comandând Escadrila 43 Vânătoare, participând la peste 50 de misiuni de război în ţinuturile Fălciu şi Ţiganca.
De la 1 august 1943 până la 23 august 1944, a fost comandantul Grupului 6 Vânătoare (format din escadrilele 59, 61, 62, bazat iniţial la Pipera, apoi pe Aerodromul Popeşti-Leordeni şi echipat cu aparate româneşti IAR-80, IAR-81), ce avea ca misiune apărarea Bucureştiului şi a zonei petroliere Ploieşti-Câmpina, principalele ţinte ale bombardamentelor anglo-americane. În timpul raidurilor americane, unităţile sub comanda sa, deşi în inferioritate numerică şi tehnică, au scos din luptă peste 90 avioane de bombardament cu 4 motoare şi 45 avioane de vânătoare, din care personal a doborât 12 avioane cu 4 motoare şi 3 avioane de vânătoare.
Memorabilă rămâne ziua de 10 iunie 1944 în care Grupul 6 Vânătoare a reuşit în 12 minute să doboare 24 avioane americane Lightning P-38. La sfârşitul războiului a totalizat peste 4.600 ore de zbor, 16 victorii şi s-a clasat, astfel, pe poziţia a patra în topul aşilor români din a doua Conflagraţie mondială.
Ulterior, Vizanty a relatat cum au decurs evenimentele în ziua de 10 iunie 1944: ”La ora 8, ofiţerul de gardă, ca urmare a unei neatenţii, a lăsat ecranul radarului nesupravegheat un timp nedeterminat. Revenindu-şi, speriat, cu un reflex de aviator, el declanşează fără ezitare alarma pe întregul teritoriu. În paranteză fie spus, în general, raidurile americane se desfăşurau după ora 10. Era puţin probabil ca la ora 8 dimineaţa să apară un asemenea raid. Tocmai intrasem în birou ca să-mi parcurg corespondenţa, când am auzit alarma. Surprins pe moment de ora neobişnuită, îmi iau pistolul de alarmă, ies repede şi lansez racheta verde prin care dau unităţilor mele ordinul de decolare imediată. După 1 minut şi 36 de secunde, prima patrulă decolează, urmată fără întrerupere de restul formaţiei. (...).
În ziua aceea, în timp ce mă aflam la 1.500 de metri altitudine, în fruntea formaţiei, am auzit în cască, codificat, 'Atenţie, Paris! Atenţie, Paris! Indieni deasupra cuibului". Am recunoscut imediat vocea lui Traian Gavriliu, şeful Biroului Operaţii, care mă anunţa astfel că avioanele de aviaţie americane, 'indienii cu două pene', se îndreptau spre aerodrom, spre 'cuib'. Atunci, privind, (...) văd val după val, la foarte joasă altitudine, formaţiuni de Lightning P-38, avioane americane cu dublu fuselaj, care se îndreptau venind dinspre Est, când de obicei veneau de la Vest, direct spre aerodromul nostru. Imediat şi fără ezitare, ordon prin radio 'Paris, către Paris, 1,2,3 (Paris era numele de cod al grupului şi 1,2,3 cele trei escadrile - n.r.), atacăm, urmaţi-mă”.
Surpriza pregătită de americani s-a întor, datorită măiestriei eroului român, împotriva acestora. ”În picaj vertiginos, ne-am năpustit asupra Lightning-urilor, care în cel moment se aflau la nivelul liniei de centură a Capitalei. Cădea cerul peste ei şi la propriu şi la figurat. Primul nostru atac a fost decisiv. A fost atât de rapid, încât niciunul din cele 100 de avioane americane nu a putut să tragă nici măcar un singur proiectil asupra avioanelor noastre de la sol”, a relatat comandorul Dan Valentin Vizanty. Lupta se desfăşura într-o evidentă inferioritate numerică pentru români, cu doar 26 de avioane faţă de 100, la joasă altitudine, respectiv între sol şi 200 de metri înălţime, şi la viteze care au atins şi 1.000 de kilometri pe oră. ”Principala noastră preocupare era să evităm ciocnirile între noi în acest vârtej. Bătălia a durat 12 minute”, a povestit cel care a fost comandantul Grupului 6 Vânătoare.
După război, în august 1947, Vizanty a fost trecut în rezervă. Având o atitudine fermă, fără compromisuri, a suportat cu demnitate şi curaj consecinţele instaurării noului regim comunist. Urmarea a fost condamnarea la 5 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A efectuat aproape 2 ani, între 1961-1963, trecând prin penitenciarele Jilava, Gherla, Cluj, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere.
În memoria acestuia, fiica sa Ana Maria Vizantu, a realizat o expoziţie foto-documentară itinerantă care înfăţişează viaţa şi, în special, cariera militară a pilotului de vânătoare Lt. Comandor Dan Valentin Vizanty, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, reconstituind în mare parte atmosfera epocii. Expoziţia mai poate fi vizitată la Muzeul Unirii din Alba Iulia până în 10 iunie 2018.
Se încarcă comentariile...
