Cum să faci o excursie deosebită cu un buget minim. Sfaturile „Iuliei din Alba Iulia“, tânăra care-şi povesteşte aventurile din diverse colţuri ale lumii
0”Iuliei din Alba Iulia” îi place să călătorească în stilul învăţat pe munţii din România, alături de cercetaşi. Un rucsac în spate, o pereche de boncanci buni în picioare şi câţiva prieteni care seamănă cu ea, reprezintă cam tot ce îi trebuievca să ajungă, de exemplu, pe Teide, vulcanul activ din Tenerife consemnat în Patrimoniul UNESCO.
”Nu e atât de greu, nu e K1”, spune Iulia Guş cu modestie, care îşi povesteşte experienţele pe blogul propriu, Iulia din Alba Iulia. Bugetul pentru şapte zile în Tenerife a fost de aproximativ 500 de euro (inclusiv transportul).
”Ceasul sună la 5:15 AM. Ne liniştim la gândul ca în România e 7:15. Muşchii ne dor de ziua trecută şi nu ne vine să credem că astazi vom urca un vulcan. Poate hike-ul de ieri nu a fost totuşi cea mai bună idee… Punctul de întâlnire cu ghidul este în Los Cristianos. Am arvunit cu mai bine de o lună înainte un ghid, pentru a ne ajuta să obţinem permisul de a urca până pe vârf. Desigur, acesta poate fi luat şi gratuit, doar că cererea trebuie depusă cu suficient timp înainte”, a scris Iulia în jurnalul călătoriei.
Ouă de Teide
Povestea ascensiunii continuă. Grupul Iuliei este compus din albaiulieni: Ioana (care lucrează la o agenţie de publicitate din Bucureşti), Dora (stomatolog la Cluj Napoca), Marius (chirurg în Franţa) şi Adina (Londra). Cu toţii pleacă la drum spre cota 3718, cel mai înalt punct al vulcanului fumegând Teide. ”Prima porţiune este lină. Un drum lat, deşertic, cu “Ouă de Teide” din loc în loc. Aceste “ouă” sunt nişte bolovani uriaşi care s-au format din lava rostogolită şi întărită. Un proces asemănător bulgărilor de zăpadă. Şi vorbind de asta, ne surprinde să vedem urme de zăpadă pe traseu. Parcă nu e locul lor în deşert.
După vreo 2 ore de mers, ajugem la “No return point”, un loc unde ghidul ne spune că ar trebui să simţim efectele altitudinii, iar cei obosiţi sau ameţiţi să se întoarcă. Două nemţoaice şi Christine, o doamnă la vreo 55 de ani din Ungaria, sunt mult în urmă. Le aşteptăm şi, spre surprinderea şi bucuria tuturor, decid să meargă mai departe. Urcăm la refugiul Altavista. 3260 m. Aici lum o masă copioasă şi ne răsfăţăm cu o pauză de mai bine de jumătate de oră”.
Vulcanul care fumegă
”Traseul devine tot mai abrupt, iar oboseala se simte şi ea. Îmi vin in minte versurile de la U2: “Nobody said it was easy, no one ever said it will be this hard.”. De fapt, îmi vin în minte multe, iar în acelaşi timp am momente în care creierul meu pare mort şi nu gândeşte absolut nimic. Facem pauze tot mai dese. Simţim şi durere de cap, şi ameţeală de la altitudine. Se vede vârful Teide. Fumegă. Mai întrebăm o dată dacă într-adevar vulcanul este adormit. Gândul că ne apropiem de un crater fumegând nu e prea optimist. Ghidul ne asigură că este doar sulf. Ne spune şi legenda vulcanului şi cum numele i se traduce ca: “adapostul diavolului”. Hmmm… altă informaţie optimistă!”
Epuizare
”Ultima pauză o facem la staţia telecabinei. De acolo se intră în rezervaţie şi ne sunt verificate permisele. Mie a început să îmi curgă sânge din nas şi vreau să mă grăbesc spre vârf. Decidem sa urcăm fiecare în ritmul nostru şi să ne regrupăm sus. Urcuşul îmi amintea de Viştea Mare, porţiunea ultimă de dinainte de Vârful Moldoveanu: abrupt şi parcă făra sfârşit. Îmi aleg un ritm lent, cu paşi mici şi monotoni. Am un singur băţ şi mă sprijin uneori cu ambele mâini în el. Sunt porţiuni la care mă trag în mâini, dar ştiu că dacă mă opresc îmi va fi mult mai greu să pornesc. Mirosul de sulf e tot mai puternic şi sunt crăpături între pietre din care iese acel gaz puturos. Pe ultima parte, piatra este albă, asemanatoare calcarului”.
Tricolorul pe vârf
”Marius ajunge primul, iar eu imediat după el. Scot tricolorul. Tick este al treilea. Este un neamţ din grupul nostru. Ne-a spus de la urcare ca îi place de noi şi ne cere să îşi facă şi el o poza cu tricolorul. “You’re playing for Romania now, Tick” i-am spus noi, iar el a râs. Peisajul e incredibil. Pe o parte desertul, iar pe cealalta o pătura groasă de nori. Ghidul ne-a povestit că uneori se văd şi oceanul şi insulele, dar acum în aer era nisip din Sahara, un fenomen frecvent aici. Ajung pe rând şi Dora, Ioana şi Adina. Facem pozele de vârf şi coborâm repede, pentru că mirosul şi altiudinea ne făceau să ne fie rau. Ioana are probleme cu genunchiul asa că coboram mai încet”.
Cum să faci o excursie extraordinară, cu buget mic
”Pentru a călători ai nevoie de un singur lucru: dorinţa de a ieşi din zona de confort. Odată ce ai făcut acest pas, eşti deja mai bogat. Pentru că nimic nu îţi aduce mai multe comori ca o călătorie. Te schimbă oamenii pe care îi întâlneşti şi locurile pe care le vezi. Am început să scriu pe blogul meu tocmai pentru a povesti şi altora despre câte locuri minunate sunt în lumea aceasta. Sper să găsească şi alţii curajul de a-şi lua rucsacul în spinare şi a descoperi partea mai puţin turistică a lumii. Când plecăm într-o excursie, ne documentăm de pe forumuri sau de pe blogurile altor călători. Plecăm cu o listă de obiective în minte dar, de cele mai multe ori, planurile se fac pe parcurs! Cred că am deprins acest obicei de la cei peste 10 ani de cercetăşie! Căutăm zone mai puţin aglomerate, unde să putem simţi autenticitatea locului.
În plus, departe de obiectivele turistice, preţurile sunt mai rezonabile. Este o falsă impresie că a călători implică neapărat bugete foarte mari. Cazările noastre sunt diverse: de la hotelul din mijlocul oraşului, până la cortul de pe malul lacului. Excursia în Tenerife am plănuit-o din noiembrie. Cel mai greu a fost să găsim un ghid care să ne ducă până la craterul vulcanului. Şi apoi, desigur, urcuşul până pe vârf. Când locuieşti într-un oraş micuţ ca Alba Iulia, e cu atât mai important să călătoreşti. Mergi, vezi, înveţi şi te întorci cu o mulţime de proiecte noi. Pentru că ştim cu toţii că unul dintre cele mai frumoase sentimente e atunci când te întorci acasă! Iar casa mea e Alba Iulia. De multe ori, colegii de muncă mă întrebau de unde am atâtea idei. Cred că vin din marea valiză a amintirilor de călătorie!”
Se încarcă comentariile...
