Comoara de la Penitenciarul Aiud. 90 de săbii ale generalilor Armatei Regale, îngropate de patru deţinuţi politici

Comoara de la Penitenciarul Aiud. 90 de săbii ale generalilor Armatei Regale, îngropate de patru deţinuţi politici

Imagine de arhivă cu Penitenciarul Aiud unde au fost aduse pentru distrugere sute de săbii ale ofiţerilor din Armata Regală

Pe lângă suferinţa îndurată de deţinuţii politici închişi aici, Penitenciarul Aiud deţine şi o comoară ascunsă în urmă cu peste 50 de ani. Este vorba despre câteva zeci de săbii ale foştilor generali din cadrul Armatei Regale, confiscate de securitate şi duse la Aiud pentru a fi topite. O parte au fost salvate de câţiva deţinuţi şi îngropate în interiorul forjei din închisoare.

După instaurarea regimului comunist, arestările efectuate de Securitate în rândurile cadrelor militare ale fostei Armate Regale, în special generali şi ofiţeri superiori, au fost însoţite şi de confiscarea săbiilor, ordinelor, medaliilor şi decoraţiilor militare ale acestora, unele obţinute din partea regilor României sau a conducătorilor armatei în urma faptelor de bravură dovedite pe fronturile celor două războaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viaţa militară pe timp de pace (sărbători naţionale, absolvirea unor şcoli militare, diverse comemorări sau avansări în grad). În ceea ce priveşte numai săbiile confiscate, majoritatea acestora fiind din categoria celor de paradă, acestea au fost centralizate şi aduse în cele din urmă la Penitenciarul din Aiud cu un scop bine precizat, acela de a fi distruse iar din materialul recuperat să fie confecţionate diferite obiecte cum ar fi cosoare, cuţite şi bricege. 
 
Conform mărturiilor unor contemporani, la Penitenciarul din Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite. Bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea la turnătoria fabricii. 

Imagine de la o campanie de căutări organizată de IICCMER
 
În acel timp la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n.1912 – d.1998), originar din com. Copăceni, jud. Vâlcea, a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau practic un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, Savu Popa (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău (n.1922 – d.?) din satul Bâlta, jud. Gorj, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate.
 

Zeci de săbii îngropate în secret în 1957 şi 1960

 
Astfel au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care într-o zi din cursul lunii septembrie 1957 le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Savu Popa. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li s-au părut lor a fi mai deosebite, pentru ca apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii. Secretul acestor acţiuni de mare risc pentru acea vreme a fost păstrat cu sfinţenie de către cei implicaţi până după căderea regimului comunist. Primele declaraţii publice referitoare la aceste fapte au fost fost înregistrate în cursul anului 1993, fiind făcute de către Savu Popa şi Tiberiu Hentea. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizată chiar şi o acţiune de căutare a acestor săbii, modestă ca desfăşurare, care însă nu a dus la descoperirea lor. 
 
Imagine de la o campanie de căutări organizată de IICCMER
 
”Secretul acelor acţiuni, de mare risc pentru acea vreme, a fost păstrat cu sfinţenie de către toţi cei implicaţi, care au vorbit despre acţiunea lor abia după căderea oficială a comunismului. Primele declaraţii publice referitoare la aceste fapte s-au înregistrat în cursul anului 1993, când Savu Popa şi Tiberiu Hentea au vorbit despre ele. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizată chiar şi o acţiune de căutare a acestor săbii, care din informaţiile pe care le deţinem a fost modestă ca desfăşurare şi nu a dus la descoperirea lor. Conform datelor noastre, acest prim demers a avut loc în 1994 cu implicarea Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I. La săpăturile făcute atunci cu deţinuţi din penitenciar au participat şi Savu Popa şi Tiberiu Hentea. Alături de ei au fost prezenţi şi foştii deţinuţi politici, Demostene Andronescu şi Gabriel Constantinescu. Subiectul a fost abordat şi dezvoltat într-un episod al serialului Memorialul Durerii, episod prezentat sub titlul ,Săbiile generalilor români. Dar, de-a lungul vremii, configuraţia şi organizarea locului s-a schimbat de mai multe ori, astfel încât ceea ce se află acum, acolo, nu mai seamănă aproape deloc cu ceea ce a fost cu decenii în urmă”, afirmă Gheorghe Petrov, expert în investigaţii speciale la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
 

Bunuri de patrimoniu ce aşteaptă să fie salvate

 
Aceste arme reprezintă nişte bunuri mobile de patrimoniu care conţin o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit, putând fi încadrate în categoria bunurilor de tezaur.  IICCMER a organizat în 2012 şi 2013 campanii de căutare a săbiilor îngropate de deţinuţi, dar acestea nu au dat rezultate. 
 
Vechea forjă din penitenciar unde ar fi fost îngropate săbiile
 
”Preconizăm ca investigaţiile să fie reluate după obţinerea unor noi informaţii care să permită localizarea cât mai precisă a amplasamentului fostului atelier de forjă, dar mai ales a anexei acestuia. Importanţa deosebită a unei astfel de acţiuni reclamă şi motivează continuarea necondiţionată a demersului nostru. Săbiile trebuie să fie acolo, pentru că nu există absolut nici o informaţie, oficială sau neoficială, care să presupună că acestea ar fi fost găsite accidental. Pentru a mă asigura de acest lucru am căutat să iau legătura cu anumite persoane, foşti gardieni sau personal tehnic angajat, care au lucrat în penitenciar şi în fabrică, sau chiar cu oameni care au activat în structurile fostei Securităţi şi au fost în legături de serviciu cu unitatea penitenciară. Am căutat apoi prin ţară, numai eu ştiu cum, foşti deţinuţi politici supravieţuitori, care au lucrat în fabrică şi care ar putea să recompună la faţa locului situaţia şi configuraţia atelierului de forjă de la începutul anilor 60. În acest sens, l-am identificat şi l-am putut aduce în Aiud, în iulie 2015, pe fostul deţinut politic Alecu Mazăre din Roman, jud. Neamţ, care a lucrat în fabrică în perioada anilor 1960-1963. Informaţiile preţioase ce ne-au fost furnizate de această persoană direct pe teren, în interiorul fabricii, ne vor ajuta în a treia noastră încercare de a descoperiri locul unde au fost ascunse aceste săbii”, susţine Gheorghe Petrov într-un interviu pentru romaniaeterna.ro
 

Citiţi şi:

Execuţia lui Horea şi Cloşca pe Dealul Furcilor din Alba Iulia. Cum se practica zdrobirea cu roata, cea mai grea pedeapsă din codul penal austriac

Cum poţi să te cazezi gratuit în Apuseni. Planul mărinimos al cuplului de români care a renunţat definitiv la traiul prosper din oraş pentru viaţa de vis din munţi

Angelica Rozeanu, legenda tenisului de masă: prima campioană mondială din istoria sportului românesc

Drama femeii care stă în cărucior de 25 de ani. S-a vindecat de scleroză multiplă, dar n-are cine s-o ajute să meargă

Pe urmele partizanilor, în cătunul Zăpodie din Apuseni. În urmă cu 60 de ani, aici se ascundeau membrii grupării Şuşman

Jefuirea oraşului Alba Iulia la mijlocul anilor 1600: turcii şi tătarii l-au distrus din temelii

Odiseea statuii lui Avram Iancu din Cîmpeni, cea mai frumoasă reprezentare a eroului naţional din Ţara Moţilor

 
citeste totul despre: