Cercetaşii, din nou la modă în România. Cum să stai opt zile în tabără în pădure, fără telefon sau tabletă FOTO VIDEO

Publicat: 24.08.2016 16:13

Ultima actualizare: 10.08.2022 21:57

130 de copii, adolescenţi şi adulţi au luat parte, în perioada 14-21 august, la o tabără de cercetaşi desfăşurată la marginea unei păduri din Apuseni, judeţul Alba. „Adevărul“ vă prezintă un reportaj dintr-o vacanţă unde telefonul şi tableta nu-şi au locul.

„Numai noi suntem împreună/ Numai noi, sub clarul de lună/ Suntem doi, fericiţi în munte“. Glasurile unor tineri, rupţi pentru 8 zile de televizoare, tablete, telefoane şi computere, răsună la marginea unei păduri din Apuseni, nu departe de Gârda Seacă, în comuna Gârda de Sus. În jurul focului de tabără înveselit de cântece la chitară, miracolele sunt încă posibile.

Aproximativ 130 de copii, adolescenţi şi adulţi, cu toţii membri ai Centrului Local „Axente Sever“ din Alba Iulia, din cadrul Organizaţiei Naţionale „Cercetaşii României“, reuşesc să refacă legătura directă cu natura, cu muntele şi cu bucuriile unice pe care ţi le poate oferi o tabără în Munţii Apuseni. Dar, dincolo de aceasta, metoda „scout“ de educaţie propune o completare a sistemului clasic de învăţământ şi un ajutor acordat familiei în ceea ce priveşte responsabilizarea tinerilor în raport cu propria persoană şi cu societatea. De aceea, programul celor opt zile de tabără a presupus îmbinarea unor activităţi practice, jocuri şi muncă.

Regulile taberei

„Copiii şi tinerii care sunt aici învaţă lucruri legate de responsabilitatea faţă de propria persoană, şi anume să-şi organizeze spaţiul personal, să respecte regulile de funcţionare într-o echipă, învaţă să respecte un program fix, învaţă să-i respecte pe ceilalţi, în sensul că împărţim acelaşi spaţiu. În plus, mai învaţă lucruri legate de natură: să o respecte, să o iubească şi să o ocrotească potrivit principiului «nu lăsa nici o urmă»; adică, după ce plecăm de aici, locul acesta trebuie să fie la fel bun precum l-am găsit“, spune Andrei Avram, şeful taberei şi al organizaţiei de cercetaşi din Alba Iulia.

„Nu stricăm nimic, nu tăiem lemn verde, nu ne spălăm direct în râu, ci utilizăm un sistem de filtrare prin pământ, folosim doar detergenţi şi săpunuri speciale, nepoluante, colectăm gunoaiele selectiv“, mai spune Andrei, după care adaugă ca pentru el: „sper ca cei cu gunoaiele să nu le amestece după ce le ducem la ei“.

Tabăra este organizată în subcampuri, pe ramuri de vârstă. „Lupişorii“ sunt cei mai mici: au între 7 şi 10 ani. Urmează „temerarii“ (11-14 ani) şi „exploratorii“ (15-18 ani). Mai există o ramură de „seniori“ (în general studenţi, până la 24 de ani) şi una de „adulţi“. La activităţi participă însă toată lumea, iar programul cuprinde foarte multe activităţi practice. Spre exemplu, primele zile ale taberei sunt dedicate construcţiei infrastructurii de bază: montarea corturilor, construirea bucătăriei, a spălătoarelor, a toaletelor şi a duşurilor, ridicarea catargului. Apa caldă la duşuri şi la spălătoarele pentru vase este asigurată de un sistem ingenios de serpentine de metal sub care se face focul, construit de cei mai mari. În paralel, toată lumea asigură, prin rotaţie, masa, paza, lemnele, focul, apa potabilă şi curăţenia.

Copiii, în bucătărie

Părinţii sunt încântaţi şi surprinşi când văd cum copiii lor fac în mod voluntar lucruri pe care acasă refuză sau evită să le facă. David are 13 ani şi taie lemne pentru focul de tabără: „Dacă trebuie să tăiem lemne, tăiem, dacă trebuie să facem curăţenie, facem; curăţăm cartofi, ducem gunoaiele. Dacă noi nu facem lucrurile astea, nu le face nimeni în locul nostru“. Acelaşi lucru l-au înţeles demult şi Radu, Adi şi Vlăduţ, care sunt astăzi de serviciu la bucătărie, unde gătesc un fel principal de mâncare şi desert: clătite sfârtecate austriece. „Sunt mai uşor de făcut şi mai uşor de împărţit“, râde Adi. Reţeta a rămas moştenire de la un grup de cercetaşi austrieci cu care cercetaşii români organizează câteodată campuri comune.

Pentru ca lucrurile să meargă şi mai bine, Marius şi-a adus chitara şi le cântă „bucătarilor“. De altfel, gătitul este considerat un lucru foarte important pentru tinerii care trebuie să devină independenţi şi „să se descurce singuri“ mai departe. Liderii au inclus în program, sub forma unui joc, o zi a „farfuriilor deschise“. A fost momentul în care fiecare grup a gătit pentru ceilalţi, după posibilităţi: cei mici au gătit mâncăruri mai simple, iar cei mari s-au întrecut în imaginaţie. Apoi, fiecare cercetaş s-a plimbat cu farfuria pentru a gusta din fiecare preparat: paste cu ton, ciorbe, cheesburgeri, bruschete, paste carbonara, şniţele, clătite şi gogoşi.

Programul taberei a cuprins şi zile dedicate jocurilor, dar şi dezvoltării unor abilităţi de supravieţuire în natură. Copiii au învăţat să se orienteze cu busola, să pună cortul, să facă focul, să citească o hartă, să se îmbrace adecvat, să recunoască plantele din natură şi multe altele. De asemenea, a existat şi o componentă educativă axată pe comunitate. În acest an, cercetaşii din Alba Iulia i-au ajutat pe „rangerii“ de la Parcul Natural Apuseni să refacă treptele potecii care duce la Gheţarul Vârtop, una dintre cele mai frumoase peşteri din Apuseni.

Pe urma unor obiective turistice

Toate abilităţile dobândite pe parcursul taberei le-au fost puse la încercare cu ocazia unei drumeţii de două zile, pe care cercetaşii o numesc „hike“. De obicei, ţinta este un obiectv natural pe care aceştia trebuie să-l viziteze, iar pe parcursul hike-ului, membrii grupului trebuie să aibă grijă unul de celălalt, trebuie să se ajute în situaţiile mai dificile şi trebuie să îşi folosească cunoştinţele legate de viaţa în natură: să adune lemne de foc pentru noapte, să facă un adăpost, să folosească harta şi busola pentru a nu se rătăci, şi multe altele.

Toate aceste cunoştinţe le-au fost de folos celor mici pe parcursul drumeţiilor pe care le-au făcut la cele mai impotante obiective din zonă: Gheţarul Scărişoara, Gheţarul Vârtop, Izbucul Tăuz, Peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică şi Cătunul Casa de Piatră.

„Mi-au plăcut programul, activităţile, jocurile şi drumeţia. Plecăm de aici cu amintiri pe care sunt sigură că nu le vom uita toată viaţa“, spune Miruna, „temerar“. „A fost foarte frumos, am mers mult pe jos şi am învăţat multe lucruri de la cei mari. Ce mi-a plăcut a fost creativitatea liderilor de a ne oferi de fiecare dată, în fiecare camp, o expediţie nouă şi o idee nouă“, afirmă Andrei, un alt „temerar“.

Citește și: Cum să-ţi petreci weekendul departe de agitaţia oraşului: turism în şaua calului la poalele Munţilor Trascău

Foarte importante pentru cei mici sunt ceremoniile de trecere de la o ramură de vârstă la alta. Două asemenea ceremonii au avut loc pe parcursul taberei: o parte dintre „temerari“ au trecut la ramura „exploratorilor“ în timp ce o parte dintre „exploratori“ au devenit „seniori“. „E o formă de progres pentru ei, au posibilitatea să arate, dincolo de vârstă, că s-au maturizat şi reuşesc să îndeplinească şi alte sarcini, mai complexe, că se pot implica mai mult. Un principiu al nostru spune că cel mare îl ajută pe cel mic“, explică liderul Andrei Avram.

Fără curent, fără semnal

De asemenea, câţiva dintre cei mai noi au devenit cercetaşi prin depunerea promisiunii, angajamentul de a trăi conform Legii Cercetaşului, pe care fiecare tânăr îl ia când se alătură mişcării: „Promit pe onoarea mea să fac tot ce este posibil pentru: a servi patria mea România şi credinţa mea, a ajuta pe aproapele meu în orice moment, a mă supune Legii Cercetaşului“. Această „lege“ este de fapt un cod moral şi de comportament pe care cercetaşii doresc să îl respecte. Depunerea promisiunii nu este doar formală, ci este un lucru foarte serios, aşteptat cu emoţie şi se produce după o perioadă de probă, în care aspiranţii dovedesc faptul că sunt dispuşi să se alăture mişcării.

Tabăra s-a terminat cu un mare foc de tabără, „o operă de artă de unică folosinţă“, cum l-a denumit Andrei de la „temerari“, întreţinut, cu acorduri de chitară, până târziu în noapte. Taberele cercetaşilor din judeţul Alba se desfăşoară din anul 1995, iar în această ediţie copiii care au participat au plătit 160 de lei („lupişorii“) sau 220 de lei (ceilalţi membri), restul banilor fiind suportaţi de sponsori. O regulă nescrisă a taberei este lipsa tehnologiei, a tabletelor sau a telefoanelor. În plus, în tabără nu este nici curent, nici semnal telefonic.

Aventură şi educaţie, după modelul unui lord

„Scoutismul“ sau cercetăşia reprezintă cea mai mare organizaţie mondială educativă de tineret, cu o vechime de peste 100 de ani. „Organizaţia Mondială a Mişcării Scout“ (WOSM) este o mişcare globală, neguvernamentală şi non-profit cu aproximativ 28 de milioane de membri din peste 216 de ţări şi teritorii. Fondatorul acestei mişcări, Lordul Baden Powell, s-a născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru tineri în care promova, prin educaţie non-formală, spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule si îmbrăcaţi în uniforme. Acesta a fost momentul când a luat naştere „Cercetăşia“, o mişcare care, în scurt timp, va lua o amploare deosebită în toate regiunile lumii.

Anul cel mai important pentru mişcare este 1908, când Baden Powell a publicat „Scouting for Boys“, carte cu un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea „British Boy Scout Association“, organizaţie care până la sfârşitul anului a atins 60.000 membri. La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909, au participat 10.000 de „Boy Scouts“. Tot atunci a apărut prima grupă de cercetaşe „Girl Scouts“.

Cercetăşia în România

România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă „Asociaţia Cercetaşilor“, sub directa patronare a Regelui Ferdinand. Primele formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 a avut loc constituirea oficială a Asociaţiei „Cercetaşii României“. Prima „jamboree“ (întâlnire a cercetaşilor) din România a avut loc la Sibiu, în 1930. Cercetăşia a fost o mişcare foarte „la modă“ printre tinerii români, din ea făcând parte la un moment dat şi Mircea Eliade (care a şi scris un jurnal de camp) şi o mulţime de alte personalităţi ale României cum ar fi: George Călinescu, Tudor Arghezi, Grigore Antipa şi mulţi alţii. După 1945, cercetăşia a fost desfiinţată de regimul comunist.

„Asociaţia Cercetaşilor din România“ s-a reînfiinţat în 20 iunie 1990, iar din 17 noiembrie 1993 a primit numele de Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“ (ONCR). Acum există în România între 2.500-3.000 de cercetaşi organizaţi în 63 de filiale. ONCR are un centru şi la Alba Iulia. Centrul Local „Axente Sever“ a fost înfiinţat în 1994, printre primele din ţară, la iniţiativa câtorva studenţi în frunte cu Ciprian Grădinariu, animaţi de dragostea de munte şi de prietenia care îi lega. În scurt timp, grupul a devenit mult mai mare, prin alăturarea altor tineri, majoritatea elevi ai Liceului Economic din Alba Iulia, şi în 1995 a fost organizat prima tabără a organizaţiei locale, în Poarta Raiului, din Munţii Şureanu.

Legea cercetaşului

„Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, România, şi pe toţi cei care trăiesc în ea.
Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.
Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi Cercetaşii.
Cercetaşul este econom şi cumpătat, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.
Cercetaşul îşi respectă şi ascultă părinţii, şefii si profesorii şi este disciplinat în tot ceea ce face.
Cercetaşul este credincios şi respectă credinţa celorlalţi.
Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile sale, vioi şi plin de însufleţire.
Cercetasul iubeşte învăţătura şi la rândul său învaţă şi pe alţii.
Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.“

(Reportaj realizat de OVIDIU HAŢEGAN)