Începuturile colectivizării în Alba: ţărani condamnaţi pentru că nu au cultivat pământul sau nu au predat cotele la stat

Procesul de colectivizare iniţiat de regimul comunist după venirea la putere în anul 1945 a afectat zeci de mii de ţărani din judeţul Alba. Cei care s-au opus sistemului au fost judecaţi şi condamnaţi ca şi ”chiaburi” în procese publice. Doar în primii ani ai colectivizării aproape 6.000 de ţărani au fost condamnaţi la amenzi şi chiar la închisoare pentru aşa zise infracţiuni legate de colectivizarea forţată.

Detalii despre perioada de început a colectivizării în Alba nu sunt oferite de cercetătorul Dorin Giurgiu de la Muzeul Unirii, care a şi scris o lucrare pe această temă. Potrivit acestuia, judeţul Alba a cunoscut aceleaşi frământări şi evenimente ca la nivelul întregii ţări. După declanşarea reformei agrare, în judeţul Alba au fost expropriaţi 1.711 proprietari cu o suprafaţă de 14.292 iugăre şi 952 stânjeni teren agricol, fiind împroprietăriţi fără plată 8.607 ţărani români. Momentul important al declanşării “campaniei de colectivizare şi de lichidare a chiaburimii” l-a constituit Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949. Pe baza hotărârilor acestei plenare, organizaţiile de partid din satele judeţului, sprijinite de comuniştii din fabrici şi uzine au început să desfăşoare o intensă activitate politică în rândul ţăranilor „convingându-i” de avantajele muncii în comun.

Prima gospodărie agricolă colectivă

Astfel, la 6 martie 1950 a luat fiinţă prima gospodărie agricolă colectivă din judeţ, în comuna Daia. Iată cum descrie ziarul Steaua Roşie, organul Comitetului judeţean al P.M.R. şi al Comitetului judeţean provizoriu Alba, acest eveniment: ”207 familii ţărani săraci şi mijlocaşi din comuna Daia au hotărât să rupă pentru totdeauna cu trecutul de întuneric şi mizerie şi să pornească pe calea făgăduitoare şi luminoasă a socialismului, unindu-se de bună voie în gospodăria agricolă colectivă “Ilie Pintilie” … Cererea a fost înaintată Partidului Muncitoresc Român încă din vara anului 1949, de către 86 familii din comună. Numărul celor înscrişi a continuat să crească ajungând ca lucrările să se încheie cu 207 familii înscrise, număr cu care s-a şi inaugurat gospodăria”. 

Procesul colectivizării a declanşat şi în judeţul Alba opoziţia tuturor proprietarilor de pământ şi nu numai a acestora. ”Ţărănimea de pe meleagurile Albei, ataşată valorilor tradiţionale, cultivând sentimentul proprietăţii asupra pământului ca o formă de patriotism, s-a arătat imună la experimentul politic importat din răsărit şi a negat acceptarea lui, deşi fusese pregătit minuţios şi în detaliu de noua conducere a României. Numeroase incidente care au pus faţă în faţă pătura ţărănească şi activul de partid, securitatea, miliţia, au justificat amplificarea sentimentului de nesiguranţă al guvernanţilor, neîncrederea în populaţia de la sate”, se afirmă în cercetarea realizată de Dorin Giurgiu. Astfel, în perioada anilor 1949-1950 în judeţul Alba au avut loc 1.651 de procese pentru acuzaţia de neînsămânţare sau nerecoltare la timp sau deloc, pentru nepredarea cotelor sau netratarea seminţelor înainte de însămânţare, pentru vânzarea de produse alimentare pe piaţa liberă etc. Cerecetătorul oferă şi câteva exemple de sentinţe abernate pronunţate în astfel de cazuri.

Condamnare pentru că a vândut caltaboş fără autorizaţie

La începutul anului 1949 Tribunalul Alba a condamnat pe inculpata Ardelean Raveca de 50 de ani din Alba Iuliala 5.000 lei amendă, plus cheltuieli de judecată pentru următoarele motive: ”În ziua de 8 noiembrie 1948, inculpata Ardelean Raveca din Alba Iulia, a dus pe piaţa Teiuş 5 kg de cartaboş, cu scopul de a-l vinde. Acuzată că face comerţ ambulant fără a avea autorizaţie de comerciantă, numita în loc să-şi caute altă posibilitate de existenţă, prin muncă, caută să scumpească standardul vieţii şi nu respectă legile…”.

Pentru că nu au însămânţat la timp, un număr de 12 ţărani din Sebeş au fost trimişi în judecată „… pentru delictul de sabotare a măsurilor luate pentru dirijarea Economiei Naţionale – mai exact pentru neînsămânţarea până la data termen de 1-3 noiembrie 1948 a suprafeţelor de teren arate. O parte dintre inculpaţi au prezentat în instanţă dovezi eliberate de Primăria Sebeş, din care rezultă că numiţii au însămânţat suprafaţa până la 1-3 noiembrie şi au fost achitaţi. Alţi inculpaţi, neputând prezenta dovezi au fost condamnaţi în baza legii la amenzi de până la 8.000 de lei. Cheşcheş Sebastian, 71 de ani, domiciliat în Lopadea Veche, plugar cu 45 iugăre de pământ, căsătorit, cu 10 copii, a fost condamnat în 1949, la o lună închisoare pentru că a sabotat strângerea recoltei la arii. În anul 1950 a fost trimis în judecată pentru că „a însămânţat 2 iugăre de alac în loc de orz cum a primit instrucţiuni de la Comitetul Provizoriu al comunei. La fel a însămânţat 1 iugăr de ovăz netratat, iar însămânţările de toamnă le-a făcut de mântuială ”. El a fost „demascat de ţărănimea muncitoare din comună” şi trimis în judecată. „În numele legii Tribunalul hotărăşte: condamnă pe inculpatul Cheşcheş Sebasian … la 1 lună închisoare corecţională şi 10.000 lei amendă corecţională, plus cheltuieli de judecată”.

Articole în ziar împotriva ”chiaburilor”

”Sistemul cotelor a fost folosit ca armă politică pentru distrugerea proprietăţii particulare asupra pământului, a ţărănimii proprietare în general şi a chiaburimii în special”, mai afirmă cercetătorul. În organul de presă al Comitetului raional Alba al P.M.R. se publicau diferite exemple care scoteau în evidenţă diferenţa de cotă pe care trebuiau să o predea chiaburii şi ţăranii mijlocaşi. Astfel, în articolul „Geme chiaburul sub greutatea cotelor”, se spunea: “Cine să dea mult dacă n-o da chiaburul, care toată viaţa lui a jefuit? El trebuie să dea, el trebuie să suporte greul. Şi acest lucru se poate vedea din obligaţiile de predare a cotei; iată de pildă cât dă un chiabur şi cât dă un mijlocaş: chiaburul Puşcaş Ioan din comuna Stremţ, plasa Teiuş, dă următoarele: grâu 6.467 kg, secară 1.689 kg, orz 396 kg, ovăz 396 kg, porumb 620 kg. Iată cât dă un ţăran mijlocaş din aceiaşi comună Stremţ, la o suprafaţă arabilă de 3,09 ha: 138 kg grâu, 143 kg porumb, 24 kg floarea soarelui, 2 kg fasole, 120 kg lucernă”.

Sancţiunile pentru nepredarea cotei nu au întârziat să apară şi erau extrem de dure. În judeţul Alba numai în anul 1949 apar 52 de cazuri de procese de sabotaj, intentate ţăranilor pentru nepredare de cotă, însă numărul lor este relativ ţinând cont de faptul că foarte multe acte de acuzare pentru nepredare de cotă au fost combinate cu alte acuzaţii, cum ar fi: neînsămânţarea la timp, netratarea chimică a seminţelor, nerespectarea planului de cultură etc. O sentinţă pronunţată de Tribunalul Alba, într-un proces intentat unui ţăran acuzat de sabotaj: inculpatul Cârnaţ Ioan, ţăran chiabur din comuna Mihalţ, a fost trimis în judecată pentru că nu a predat la termen următoarele cote de cereale impuse prin obligaţia de predare: 779 kg porumb, 296 kg floarea soarelui, 407 kg cartofi, 1.651 kg fân şi 115 kg ovăz. Inculpatul spune că nu a predat cota din cauza secetei şi a locului slab pe care îl deţine. Totuşi, „considerând că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele delictului prevăzut şi pedepsit de art. 24 din Decretul 153/1950 combinat cu art. 2 lit. C, din Decretul 183/1949, Tribunalul condamnă pe inculpatul Cârnaţ Ioan la 2 luni închisoare corecţională şi 30.000 lei amendă corecţională”.

”Chiabur” judecat pentru că nu a vrut să însămânţeze

Colectările de cereale, produse animaliere şi animale au constituit cauza mai multor forme de opoziţie în lumea satului şi în judeţul Alba. Dacă un ţăran dorea să cumpere sau să vândă produse agricole nu o putea face. Prin Legea 565/1946, statul devenea unicul cumpărător al produselor agricole, iar cei care încălcau această lege şi încercau să-şi vândă pe piaţă produsele erau calificaţi drept sabotori ai economiei naţionale, judecaţi şi pedepsiţi conform legilor elaborate în acest scop. Pentru o cât de mică împotrivire, ţăranul era trimis în judecată ca sabotor al economiei naţionale, amendat, închis ori trimis în lagăre de „reeducare”: chiaburul Cacovean Ironim din Ciugudul de Jos a fost trimis în judecată pentru că nu a vrut să însămânţeze o suprafaţă de 0,5 ha cu porumb de nutreţ, aşa cum a fost obligat conform planului de cultură pe 1951. „Prin fapta sa, inculpatul a lovit în sectorul socialist al statului,…opunându-se construirii socialismului în R.P.R., pentru care motiv Tribunalul caută a-l sancţiona cu atât mai mult, cu cât hotărârile justiţiei populare trebuie să aibe un caracter educativ, atât asupra inculpaţilor cât şi asupra altora care ar dori să se opună măsurilor luate de govern în sectorul agricol”. Cacovean Ironim a fost „condamnat la 2 luni închisoare corecţională, plus 500 lei cheltuieli de judecată”.

Legenda „şmecherului“: cum au fost păcăliţi saşii de olteni. S-au întors cu zaibăr şi tulburel în butoaie în loc de vin

Flagelul corupţiei „în măduva“ funcţionarilor şi baronilor locali la sfârşitul anilor 1800