Ungaria – o privire de vacanţă, dar nu numai

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am ales oraşul Miskolc ca punct de tranzit pentru Budapesta, nu neapărat pentru faima băilor termale din peşteră sau ruinele cetăţii Diósgyör – nu am apucat să le vizitez –, ci mai degrabă din curiozitatea de a vedea ce înseamnă un oraş din Ungaria aflat undeva pe la mijlocul clasamentului, dacă este să vorbim despre atracţiile turistice ale ţării.

Un oraş dominat de baroc, printre clădirile remarcabile aflîndu-se şi biserica ortodoxă, ridicată de grecii şi macedonenii refugiaţi din calea turcilor, în secolele XVI-XVII. Aici s-a născut, în 1808, Andrei Şaguna, viitorul mitropolit ortodox al Ardealului.

Nu avem timp pentru mai mult de o plimbare pe principala arteră pietonală a oraşului, străbătută de linia de tramvai, cu faţadele sale elegante, dintre care se remarcă Teatrul Naţional. Ne abatem apoi către Piaţa Eroilor, cu impunătoarea biserică minorită şi sinagoga. E o seară liniştită de mijloc de săptămînă, terasele nu sînt nici arhipline, dar nici pustii, animate îndeosebi de tinerii localnici ieşiţi la o bere şi de, totuşi, puţinii turişti.

Rămînem la Miskolc pentru o singură noapte, într-o pensiune situată chiar pe artera pietonală Széchenyi István. Proprietarii, doi soţi pensionari, ştiu doar ungureşte şi ruseşte, dar pînă la urmă ne înţelegem. Cel puţin, pricep foarte bine ce vrea să-mi spună domnul, imediat ce află că sîntem din România. „Nu mai avem fotbal, nici noi, nici voi“ – vrea el să-mi transmită.  

În Budapesta, tinerii care vînd ghiduri şi excursii cu vaporul pe Dunăre poartă tricourile roşii ale echipei naţionale, cu numărul 10 şi numele lui Puskas, celebrul înaintaş al Ungariei şi al lui Real Madrid din anii ’50-’60.  

Avem imaginea acelor ani tumultuoşi chiar în faţa noastră, pe clădirea de vizavi de hotelul în care poposim la Budapesta. Faţada nu a mai fost refăcută din 1956 şi poartă urmele gloanţelor din timpul intervenţiei trupelor sovietice şi din Tratatul de la Varşovia, venite pentru a înăbuşi Revoluţia ungară. Urme adînci, nu de tiruri cu arme uşoare, ci, probabil, de focuri de mitralieră, de pe tanc. O placă aminteşte de acest episod dramatic al istoriei recente.  

image

Sîntem în Josefvaros (foto dreapta), un vechi cartier mic-burghez al Budapestei şi unul dintre centrele de rezistenţă din timpul revoluţiei ungare. Cartierul a decăzut în timpul comunismului, pobabil lăsat intenţionat pradă degradării, aşa cum s-a întîmplat şi cu multe vechi zone urbane de la noi, din Bucureşti şi nu numai. Astăzi, cartierul îşi revine la viaţă, graţie unui proiect de revigorare urbană, finanţat din fonduri europene de coeziune. Este unul dintre proiectele pe care Comisia Europeană le consideră de succes.

Nu s-ar zice însă că urmele intervenţiei sovietice din 1956, vizibile încă pe diverse clădiri, sau multitudinea de plăci şi monumente comemorative mai nasc astăzi resentimente. Nici chiar impresionanta înşiruire de fotografii ale tinerilor executaţi în timpul represaliilor, de pe fosta clădire a Poliţiei Secrete de pe celebrul bulevard Andrassy. Ungaria este astăzi una dintre ţările care colaborează îndeaproape cu Rusia lui Putin, o Rusie care nu-şi ascunde dorinţa de a reface sfera de influenţă a fostei URSS.

Dar Ungaria vede şi mai departe de Rusia şi proiectează o adevărată politică asiatică, îmi spune Zoltan Kottasz, jurnalist de politică externă la cotidianul „Magyar Nemzet”. Este noua orientare a Ministerului de Externe, după recîştigarea alegerilor de către Viktor Orbán, în aprilie.  

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite