Larnaca, refugiu spre soare! Plaje, istorie, cultură şi mâncare bună la două ore de zbor de România, mai ieftin decât pe Valea Prahovei

Larnaca, refugiu spre soare! Plaje, istorie, cultură şi mâncare bună la două ore de zbor de România, mai ieftin decât pe Valea Prahovei

Castelul din Larnaca FOTO Iulian Anghel (Larnaca)

La două ore de zbor de Bucureşti, Cipru poate fi un loc în care bateriile se încarcă atunci când iarna nu se dă plecată din ţară.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aflată la răscrucea a trei continente, Europa, Asia şi Africa, Cipru, supranumită şi Insula Afroditei, se prezintă ca un amestec fascinant de cultură şi istorie. Dincolo de asta însă, e un tărâm însorit 80 la sută din an şi poate fi opţiunea perfectă la sfârşit de iarnă, început de primăvară, atunci când vremea e schimbătoare şi capricioasă în România. De ce merită să mergi în Cipru? 

În primul rând pentru soare. E pe cer aproape mereu, iarna mai plouă şi bate vântul, dar din martie până în noiembrie temperatura nu scade sub 20 de grade. De ce merită să mergi în martie-aprilie? Pentru că hoardele de ruşi şi englezi nu au dat încă năvală – încep asaltul abia prin mai –  pentru că preţurile sunt semnificativ mai mici decât în sezon, pentru că din România se ajunge extrem de uşor, şi pentru că un weekend prelungit, vineri-luni, poate fi reţeta potrivită pentru a-ţi încărca bateriile fără a cheltui o avere. Ba, din contră, te costă mai puţin decât un sejur pe Valea Prahovei şi îţi protejezi şi nervii, care pot ceda extrem de uşor atunci când coada pe de pe DN 1 începe la Comarnic şi se termină după Azuga.

Oraş cu 70.000 de locuitori

Larnaca e principala poartă de intrare în Cipru. Aici e cel mai mare aeroport, funcţional tot timpul anului, cu legături către cele trei continente care înconjoară insula. Geografic, Cipru aparţine Europei, şi e a treia insulă, ca mărime, după Sicilia şi Sardinia. Totodată, Cipru e membră UE şi moneda naţională este euro, dar se conduce pe stilul britanic, maşinile având volanul de dreapta. Având aeroportul aproape, Larnaca e cea mai facilă destinaţie şi are avantajul că se află la malul Mediteranei, spre deosebire de capitala Nicosia, spre exemplu, un oraş mult mai întins, însă care nu are ieşire la mare.
Larnaca e al treilea oraş, după numărul de locuitori, din Cipru, dar susţin localnicii, cel mai vechi. Nu depăşeşte 70.000 de locuitori, nu e aglomerat, şi îşi derulează existenţa într-un ritm liniştit, departe de agitaţia marilor oraşe. Totul e calm şi relaxat, ca o îmbrăţişare între vechi şi nou, un oraş turistic, cu taverne lipite de faleză şi bănci pe promenadă, unde dimineaţa bătrânii îşi sorb cafea şi citesc ziarul, mângâiaţi pe pălării de razele soarelui, care răzbate printre palmieri.
 

Plajele, atracţia principală

Aeroportul e foarte aproape de oraş, de fapt, e lipit de el, până la primele hoteluri de pe plajă fiind în jur de trei kilometri. Dacă te încordezi puţin, poţi să îi parcurgi pe jos, dacă nu, autobuzul 425 (1,5 euro biletul) sau taxiul (12 euro cursa -tarif fix) sunt opţiuni la îndemână. Tot ce se întâmplă în Larnaca se întâmplă în jurul fâşiei de plajă amenajată în oraş. O fâşie lungă de câţiva kilometri care acoperă toate zonele importante. Pleacă din Finikoudis Beach şi se termină la McKenzie Beach, trecând şi prin oraşul vechi şi portul pescăresc. Distanţele sunt relativ mici şi se parcurg lejer la pas. Sunt şi autobuze, dar mai mult te încurci cu ele.


La Finikoudis, promenada debutează într-o notă modernă. Câteva hoteluri de lux, cu vedere la mare şi preţuri pe măsura vederii, restaurante şi terase elegante şi o mică piaţetă. Dacă părăseşti faleza şi intri puţin spre oraş, la câteva străzi e o zonă comercială cu toate magazinele pe care la noi le găseşti în malluri, dar care sunt răsfirate în clădiri vechi, la parter. De la Zara şi Bershka, la Guess, Benetton, Nike ori Adidas. Ciprioţii sunt mari amatori de shopping, iar preţurile nu sunt chiar de speriat nici pentru un buzunar românesc, darămite pentru condiţiile din insula, unde un salariu mediu e de 1.600 de euro. Ca o paranteză, Cipru este o ţară cu un nivel ridicat de trai pentru localnici, care îşi permit să se abţină de la munca de jos, pentru care există indieni, filipinezi, vietnamezi, bulgari sau români. Aproape de zona comercială, un mic spaţiu pietonal, străjuit de puburi şi localuri dă senzaţia unui centru vechi în miniatură.
Revenind la promenada din Larnaca, aspectul modern se termină destul de repede (500 metri) şi dă brusc în zidurile vechiului fort. Un castel cu ziduri de piatră ridicat chiar pe malul mării, care se poate vizita (2,5 euro intrarea), găzduind şi muzeul medieval. A fost ridicat de turci cu secole în urmă, pentru a apăra insula, iar pe timpul ocupaţiei britanice a funcţionat şi ca închisoare.

Biserica Sfântului Lazăr

Relativ aproape e şi biserica Sfântului Lazăr, bornă importantă pentru oraş pe harta atracţiilor. E construită în secolul al IX-lea pe locul unde a fost îngropat Lazăr, despre care se spune că a fost înviat de Isus şi a plecat apoi din Ţara Sfântă pentru a împrăştia creştinătatea. Lazăr ar fi trăit în Cipru timp de 30 de ani, unde ar fi ajuns primul episcop din această ţară, iar scripturile spun că după ce a fost înviat de Isus nu a mai zâmbit niciodată, fiind marcat de ce a văzut pe lumea cealaltă. Mormântul lui se află în această biserică.
Dincolo de castel începe cartierul vechi, cu aspect complet diferit de prima parte a promenadei. Case în alb şi albastru, culorile mării, simple, ba chiar modeste, care stau în picioare de zeci de ani. Unele dintre ele, par chiar la limita prăbuşirii. Apoi, taverne pescăreşti cu faţa spre valurile care se opresc în faleză, dominate de o atmosferă boemă, în care timpul parcă stă în loc.


În fapt, cam asta e senzaţia în tot Cipru. O societate cu principii şi stil de viaţă care refuză să renunţe la vechile valori, care dă prea puţini bani pe tot ce e nou, de teamă să nu strice orânduirea lucrurilor din străbuni. Pe faleza din Larnaca, se cântă la vioară şi încă se vând lozuri răzuibile, copiii mănâncă vată pe băţ şi scormonesc buzunarele părinţilor pentru bani de baloane cu Mickey Mouse. Iar pe străzile lăturalnice, în timpul zilei, mici meşteşugari, olari, fierari sau croitori continuă să lucreze în vechile lor ateliere cu uşile larg deschise, într-o imagine în care Iphone-ul sau tableta ar ţiui la intrare, ca atunci când uiţi să-ţi scoţi cureaua la controlul de la aeroport.
Selfie cu avionul la McKenzie 


La capătul oraşului vechi se află portul pescăresc Psarolimano, dominat de ambarcaţiuni mici, care deservesc afaceri de familie. Majoritatea restaurantelor fie au propriul pescar, fie se aprovizionează de la cei pe care îi cunosc. După portul pescăresc, urmează cea mai nouă parte a oraşului turistic, plaja
McKenzie, care se termină fix în gardul aeroportului. E preferata tinerilor, pentru restaurantele şi cluburile aflate direct pe plajă, însă unul dintre punctele principale de atracţie este tocmai apropierea aeroportului, pentru că avioanele trec, în drum spre aterizare, la 10-15 metri deasupra malului mării. Prilej de selfie pentru amatorii de fotografii cu pasărea de fier huruind deasupra capului. Mckenzie are destule hoteluri, nu chiar de lux, dar care îşi merită banii prin locaţie. Adevăratele resorturi, comparabile cu cele din Antalya, sunt însă în afara oraşului, înşirate de-a lungul coastei şi nu pot fi socotite chiar parte din Larnaca, pentru că n-au nimic în comun cu spiritul vechii Afrodite.

În această perioadă, în Cipru sunt 24-25 de grade, iar apa mării este undeva la 18 grade 

Lacul Sărat şi moscheea Hala Siltan Teke

Deşi în mare măsură despre asta e vorba, Larnaca nu înseamnă totuşi numai soare, plajă şi mare. Sunt câteva muzee şi biserici, pentru amatorii de cultură, iar un loc aparte este moscheea Hala Sultan Tekke. Se află pe malul Lacului Sărat, iar musulmanii ciprioţi consideră că e a treia cea mai venerată din lume după Ka'aba în Mecca şi Moscheea Profetului în Medina. Moscheea nu e chiar impunătoare, are un singur minaret, şi e destul de simplă, dar în timpul sărbătorilor musulmane, în special de Ramadam şi Bayram atrage mulţi credincioşi. Atât moscheea cât şi lacul, pe care iarna stau păsări flamingo şi lebede leneşe, sunt între aeroport şi oraş, vizibile inclusiv din autobuz.

Paradis pentru gurmanzi


Bucătăria cipriotă e un amestec între cea grecească şi cea turcească, dar are şi influenţe orientale. Tavernele abundă în oferte care satisfac gustul oricărui gurmand. Merită încercat meze (10-15 porţii mici preparate diferit, servite pe platouri) – din peşte şi fructe de mare sau din carne. Halloumi - brânza din lapte de capră şi oaie, preparată la grătar, e iarăşi o specialitate, la fel şi sheftalia - cârnaţi fără membrană din carne de porc sau miel. În Cipru se mănâncă mult şi bine, se bea bere locală (Keo sau Leon) şi vin (Comanderia e un vin asemănător celui de Porto) la preţuri acceptabile. Un prânz de două persoane costă între 25 şi 40 de euro, cu o băutură inclusă. Există şi restaurante cu bucătărie internaţională, de la libanez, la franţuzesc, japonez ori mexican, dar şi Mc Donalds, KFC şi Burger King, precum şi localuri care funcţionează după sistemul All you can eat (12 euro – fără băutură) 

Oraş stăpânit de pisici

Un aspect inedit în ceea ce priveşte oraşul este prezenţa pisicilor. Sunt cel puţin cu sutele, probabil cu miile. Pisici grase, vânjoase, unele de mărimea unui câine mai mic. Garantat, fiind pisici, nu vei vedea şoareci sau şobolani, desi curăţenia nu e chiar ca într-un salon de spital. Pisicile fac parte din viaţa oraşului, nu deranjează pe nimeni, chiar dacă le vezi peste tot. Pe faleză, la restaurant, pe sub bănci, sub mese, pe plajă, nu cred că e loc în care să nu vezi o pisică.

77 la sută din populaţia Ciprului este formată din greci, 18 la sută din turci, iar restul alte naţionalităţi

Magazin cu mărfuri româneşti
 În Cipru sunt foarte mulţi români, stabiliţi sau care lucrează acolo. Românii formează a treia comunitate a ţării, după greci şi englezi. Probabil şi din acest motiv, în Larnaca există şi un magazin cu mărfuri româneşti. Aşadar, dacă vă e dor de mici, pate Ardealul, conserve, vin de Jidvei, apă minerală Borsec ori bere Skol (asta mi-a sărit în ochi în magazin, probabil sunt multe alte produse), lucrurile nu sunt deloc complicate.


O variantă la îndemănă de a explora oraşul este bicicleta. Există numeroase centre de închiriat, preţul pentru 24 de ore fiind de 5 euro.

Ciprioţii sunt mari amatori de sport şi în general de fotbal. Barurile şi terasele afişează afară meciurile care pot fi urmărite. În afara celor din campionatul intern, unde evoluează şi câţiva români, Premier League şi campionatul Greciei, sunt preferatele localnicilor.

Limba oficială este greaca, dar peste tot se vorbeşte şi engleza. A treia limbă ca circulaţie este rusa, pe care mulţi au deprins-o deoarece ruşii alimentează permanent bugetul ţării, pe linie de turism, fiind cea mai consistentă prezenţă în Cipru.


Spre Larnaca, sunt multiple variante de a zbura. Cea mai avantajoasă mi s-a părut cea de la Wizz Air, ca timp şi ca bani. Exemplu concret, săptămâna trecută: plecat din Bucureşti, vineri la ora 14.10, aterizat în Larnaca la ora 16.15 (fusul orar este acelaşi). Bilet achiziţionat cu opt zile înainte, preţ 230 de lei. Întoarcere luni după amiaza, 17.10 Larnaca – 19.30 Bucureşti. O variantă foarte bună, ca zile, şi pentru vacanţa Paşte, care se apropie cu paşi repezi, dar unde tarifele vor fi probabil diferite.

Cazarea diferă în funcţie de preferinţe. O camera de hotel sau un apartament pe faleză costă în această perioadă în jur de 100 de euro pe noapte. Sunt foarte multe apartamente care se închiriază însă în afara zonei zero, adică a promenadei. Pentru un apartament cu două camere, antamat pe booking.com, la 300 de metri de mare, am plătit 420 de lei, pentru trei nopţi.




 

 

citeste totul despre: