În România, hostelurile sunt cunoscute după anii 2000, o dată cu deschiderea internaţională a ţării noastre. Primele hoteluri pentru tineret low cost au apărut în oraşele turistice din Transilvania, vizitate de tot mai mulţi turişti străini. Aceştia optează pentru cazarea la comun în scopul economisirii bugetului şi pentru a vizita cât mai multe locuri. 

Capitala se aliniază ceva mai târziu acestei tendinţe: în 2013 nu aveam aici decât două hosteluri, numărul lor ajungând astăzi la câteva zeci.
 

Primul hostel a fost amenajat într-un castel medieval din Germania

GERMANIA, 1909: Un profesor de şcoală elementară, Richard Shirrmann, alarmat de urmările Revoluţiei Industriale asupra sănătăţii elevilor săi, are ideea înfiinţării unor şcoli de week-end. Acestea presupuneau activităţi recreative şi excursii în zonele rurale. Noaptea se cazau în internatele şcolilor din localităţile vizitate.

Iniţiativa sa a stat la baza înfiinţării primelor pensiuni pentru tineret, „Jugendherberge”. În statele anglo-saxone acestea au primit denumirea de „Youth Hostel” (pensiune pentru tineret). 

La două decenii după Shirmann, Germania număra  2000 de pensiuni pentru tineret. Alte 600 funcţionau în restul Europei. În 1932 se înfiinţează la Amsterdam Federaţia Internaţională de Hostelling.

Burg Altena (Westphalia) a reprezentat prima locaţie a unui hostel, deschis în anul 1912. Funcţionează şi astăzi în acelaşi format, vechile camere cu paturi suprapuse fiind recondiţionate.
 
Încă de la începuturi, avem conturat unul dintre punctele forte ce pot fi atribuite conceptului turistic de hostel: recuperarea unor clădiri vechi, ce ar fi fost sortite uitării sau demolării.
 

Burg Altena, atunci 

Mişcarea de hostelling trece oceanul, iar în 1934 se înfiinţează American Youth Hostels (AYH).  Doi ani mai târziu Franklin D. Roosvelt a fost ales preşedinte de onoare a acestei asociaţii, declarând că a avut parte de cea mai bună educaţie în pensiunile de tineret în care a fost crescut.

În acelaşi timp, situaţia politică din Europa făcea ca multe dintre hosteluri să se închidă.

Hostelurile au revenit în forţă în anii 1950, când mulţi tineri americani vizitează Europa pe calea aerului, obicei care se păstrează şi în prezent, reflectat şi în filmul Eurotrip" (2004), unde întâlnim şi o scenă referitoare la un hostel din Amsterdam, mai puţin favorabilă coceptului abordat în acest articol.  Dar prejudecăţi sunt multe. 

Altena Castle Hostel, astăzi

Cine nu are prieteni la care să tragă peste noapte, îşi poate face alţii noi cazându-se într-un hostel. 

Socializarea şi interculturalitatea sunt două mari atu-uri ale acestui concept turistic, conferind speţei de faţă reale posibilităţi de analiză din perspectivă sociologică şi antropologică.

Hostelul propune turistului român ieşirea din zona de confort: în primul rând, renunţarea la spaţiul personal în favoarea interacţiunii cu nişte străini cu care împarţi camera. În al doilea rând: un alt model de travelling, axat mai puţin pe facilităţile locului de cazare, mai mult pe experienţa călătoriei în sine. Deocamdată, hostelul rămâne apanajul boemilor. Şi nu e rău deloc. Convenţiile ar putea confisca mult din farmecul lui. 

2015: primul hostel vizitat 

Hotelul de tineret de pe strada Mircea Vulcănescu primeşte în special turiştii veniţi cu trenul la Gara de Nord. 

Am revenit aici în repetate rânduri, apreciind arhitectura locaţiei de început de secol XX, bucătăria de la subsol şi livingul de la mansardă. 

În toate hostelurile engleza este lingua franca, fiind întâlnită pe toate afişajele cu indicaţii şi explicaţii pentru turişti. 

După cum scriam mai sus, mişcarea de hostelling este extrem de interconectată: pe lângă hărţi turistice, clienţii primesc şi pliante ce promovează hosteluri din alte oraşe ce s-ar putea regăsi în itinerariul lor.

Al doilea motiv pentru care turistul inteligent iubeşte hostelurile este buna lor amplasare faţă de centrele istorice şi obiectivele importante de vizitat. Eficienţă maximă la preţuri între 10 şi 15 euro pe noapte. În cele ce urmează, vă voi prezenta trei hosteluri româneşti aflate la câteva sute de metri de centrele oraşelor - Bucureşti, Braşov şi Sighişoara.

Despre Antique Hostel aş scrie pagini întregi. Vin aici de doi ani, nemaiavând nevoie să prezint buletinul la cazare, deoarece sunt înregistrat în sistem. Astfel, am putut să-l văd cum evoluează: standardele sale sunt tot mai ridicate, dar preţurile au rămas la fel de modice. Camera cu recepţia face de ruşine multe hoteluri cu pretenţii de la noi. 

Arhitectura interesantă: clădire interbelică de pe Splaiul Independenţei, cu un interior elegant dominat de scările circulare impozante. Design minimalist, cu obiecte vechi şi fotografii din Bucureştiul de altădată pentru decor.

Antique este asaltat de turişti străini de pe toate continentele pe tot parcursul anului, dornici să guste din distracţia Centrului Vechi şi să vadă „monstrul" - Casa Poporului. Mai jos, recenzia entuziastă a unei franţuzoaice:

Livingul hostelului din centrul Capitalei seamănă uneori cu un adevărat Turn Babel: nişte tineri ce abia s-au cunoscut fac un selfie de grup, în timp ce un ucrainean le ţine teorii din aria lingvistică: susţine vehement că limba lui maternă nu trebuie să se confunde cu rusa, fiind mult mai melodioasă şi romantică. Războiul din estul ţării sale era la apogeu. La fel de pitoresc este şi americanul cunoscut luna aceasta, cu cizmele lui de cowboy, fan al preşedintelui Donald Trump. Globalizarea nu e aşa de rea cum pare. Când ţările se izolează, hostelul le apropie. 

„Bitcoin is freedom"- sloganul cu care am adormit luni seara. Un timişorean făcea o adevărată pledoarie pentru moneda virtuală vecinului meu chinez, prea tânăr şi fără griji pentru a cunoaşte economia mondială.
 
La recepţia unui hostel din centrul Braşovului am fost surprins să fiu întâmpinat de către cei doi angajaţi: un englez şi o braziliancă, ce aveau dispute despre fotbal, respectiv numărul de titluri mondiale. Centrum Hostel oferă o bună privelişte la bulevardul pietonal din centrul istoric. 
 
Alt hostel din Scheii Braşovului oferă şi o legendă interesantă: formaţia britanică Rolling Stones l-ar fi vizitat la inaugurare, în 2002, după un concert susţinut la Budapesta. Este o informaţie ce necesită o verificare din trei surse.  
 
Rolling Stone Hostel a fost bifat în vară, când am venit special pentru Festivalul de Film şi Istorii de la Râşnov.
 

Obiective din apropiere: Biserica Sf. Nicolae şi muzeul Prima Şcoală Românească.

În mare parte călătoriile mele solitare şi cazarea în hosteluri au fost determinate de dorinţa mea de reflecţie, introspecţie şi evoluţie personală, dublată de nevoia de a ieşi din rutina cotidiană. 

Burg Hostel din Sighişoara a fost singurul pe care nu l-am vizitat singur, rezervând în acest sens o cameră privată, la mansardă. Împreună cu soţia mea, am profitat de priveliştea la Turnul cu Ceas, oferită de fereastra stil lucarnă.

Este cea mai veche clădire în care am stat vreodată. Ar data din secolul al XIV-lea, menţionată în documente în 1729. 

Închei aici articolul meu, ce-l ataşez cu gratitudine panourilor cu post-it-uri, nelipsite din hostelurile care se respectă.