FOTO Jurnal de vacanţă, de pe bicicletă – de asta iubim România. Minunăţii (re)descoperite de voluntarii Cycling Romania
0
Voluntarii Cycling Romania au descoperit ce înseamnă cu adevărat să urci cu bicicleta pe munte. Au simţit vântul aspru pe propria piele şi au văzut minunăţia Banatului – Cascada Bigăr. Toate acestea povestite de voluntarii Cycling Romania într-un nou reportaj din Campania „Adevărul“ – „125 de locuri pentru care iubim România“.
Dacă săptămâna trecută voluntarii Turului Dunării pe bicicletă ne-au împărtăşit o parte din poveştile şi locurile întâlnite în partea de est a României, astăzi vă prezentam experienţa unei dintre echipele care a plecat de-a lungul Dunării din vest, de la Oraviţa. Ei au parcurs, pe trasee diferite, aproximativ 400 km până la Port Cultural Cetate, unde s-au întâlnit cu voluntarii care au pornit dinspre Est, de la Călăraşi.
Povestitoarea este Alina Cioponea, unul dintre voluntarii care au participat la Turul de investigare a Dunării pe bicicletă organizat de Cycling Romania şi Asociaţia ROI, cu susţinerea Programului European Tineret în Acţiune, în perioada 24 iunie – 9 iulie 2013. Alina lucrează în domeniul IT în Bucureşti şi este foarte pasionată de călătorii, despre care scrie pe blogul ei: www.calatorinspirat.ro . Foto: Cycling Romania şi calatorinspirat.ro
Plecarea – noi prieteni, noi trăiri
Am plecat cu veselie mare de la pensiunea Pajura. Claxoane de bicicletă, zâmbete şi chiuituri energice ne-au definit drumul până în faţa primăriei din Oraviţa. Aici s-a dat startul oficial pentru Turul Dunării pe bicicletă, echipa de vest. Eram 14 tineri entuziaşti, 7 români şi 7 bulgari, 7 fete şi 7 băieţi. 24 iunie este ziua internaţională a iei, de aceea, noi fetele, am ales să pedalăm îmbrăcate în frumoasele noastre veşminte tradiţionale. Şi pentru că ne iubim ţara şi frumuseţile ei pe care urmează să le descoperim, am agăţat de biciclete câte un tricolor.
Cu o zi înainte de start, am avut timp pentru a cutreiera pe bicicletă străzile Oraviţei, un orăşel cu aproximativ 13.000 de locuitori, care mi-a plăcut pentru clădirile sale construite una lângă alta şi pentru viaţa aparent liniştită a locuitorilor. Uite aşa am descoperit în acest loc nu numai prima gară construită pe teritoriul României (pe aşa-numita linie a cărbunelui Baziaş – Oraviţa – Anina), ci şi primul teatru construit pe teritoriul actual al ţării, inaugurat în 1817 – Teatrul Mihai Eminescu. Mai multe despre Oraviţa puteţi citi aici.
În prima zi de pedalat în aceasta zonă am aflat ce înseamnă cu adevărat să urci un munte pe bicicletă. Am făcut cunoştinţă şi cu vântul care şuieră pe la urechi la mai multe de 50 de kilometri la oră, am pedalat prin sate cu peisaje exact ca în Toscana, iar minunăţia bănăţeană, numită cascada Bigăr, ne-a lăsat fără cuvinte.
Hai la drum! Sus, sus, tot mai sus!
Am pornit din Oraviţa spre Ţara Almăjului, drum asfaltat, pădure, linişte, puţine maşini. Cum ieşi din oraş, drumul începe să urce. Şi urcă, şi urcă, 15 kilometri tot aşa o ţine. Inima începe să bată tare, tare, mai ceva ca la orele de kickbox. O troiţă aflată în vârf marchează începutul coborârii spre Valea Minişului.
În dreapta curge un râu de munte, iar în stânga sunt stânci presărate cu peşteri. Combinaţia bicicletă plus natură cu toţi stimulii îţi dă o trăire cu totul nouă, intensă, un fel de libertate simţită de la picioare până în vârful firelor de păr, o plutire între magie şi realitate. Pe scurt: un nou tip de fericire.
Minuni bănăţene – cascada Bigăr
Bucuria ne-a fost încununată de frumuseţea cascadei Bigăr. O ştiam din poze, însă văzută nemijlocit ne-a impresionat şi mai mult. În formă de ciupercă, amplasată exact la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, pe Paralela 45, curge liniştit, în şuvoaie subţiri, pe stânca acoperită cu muşchi verde. Nu degeaba se află pe locul întâi în topul celor mai frumoase cascade din lume, realizat de cei de la publicaţia online The World Geography. În plus, este uşor accesibilă, nu trebuie să treci munţi şi văi ca să ajungi la ea pentru că se află la doar la câţiva paşi de drumul principal care leagă Oraviţa de Bozovici.
Dealuri, curcubeie, sate vechi
Am încălecat pe biciclete în căutarea unui loc unde să găsim ceva bun de mâncare. Dar să vezi surpriză: natura cu a sa ploaie ne-a arătat că poate să ne întârzie planurile. Era un soare tare frumos, dar dintr-o dată au apărut norii, au urmat stropi de ploaie şi punctul maxim: vijelia care bătea ba de la dreapta la stânga, ba din faţă în spate.
Natura după ploaie are farmecul ei: totul e proaspăt, miroase a curat, iar atunci când surprinzi câte un curcubeu e tare frumos. Am pedalat ultimii 15 kilometri printre dealuri presărate cu căpiţe de fân, întrerupte de sate vechi, aranjate parcă după o ordine străveche, cu case îngrijite, cu floricele la ferestre şi la poartă. Copiii ne zâmbeau timid şi ne priveau cu o curiozitate aparte: ”ce-o fi şi cu ciudaţii ăştea cu bagaje multe pe bicicletă şi cască pe cap?”, pe semne că nu mai trecuseră biciclişti ca noi prin zonă. Eram în Ţara Almăjului.
Oamenii Banatului
Am ajuns obosiţi, dar tare fericiţi la pensiunea Cabanera din Bârz, unde cazarea costă aproximativ 30 de lei de persoana. Gazda noastră, o femeie simplă de la ţară, care avea în grijă pensiunea, ne-a întâmpinat cu tot ce poate fi mai bun din mâncarea de la ţară: smântână de casă, brânză, lapte de-abia muls, ouă, ceapă verde şi cireşe. O rugasem să ne aducă ceva de mâncare, dar ne-a depăşit orice aşteptare. Tare buni şi grijulii oamenii din Banat! Am adormit cu zâmbetul pe buze.
Dacă ai fost la în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO VIDEO Pe urmele sfântului părinte Arsenie Boca, în cel mai iubit loc din Ţara Haţegului
Se încarcă comentariile...
