Cum să distrug caseta: s-o lovesc cu ciocanul?, să-i dau foc?, s-o arunc în Dâmboviţa? – te-am întrebat ca idiotul. Păstrează CD-ul într-un loc sigur! – mi-ai ordonat. Şi ce se află pe casetă: trafic de cocaină, ţi-o tragi cu vreo amantă, ai intrat în Servicii, Sorine? – te-am întrebat, la fel, ca idiotul. Şi tu mi-a spus: e nunta mea, azi împlinesc 20 de ani de la nuntă. Şi ce te-a apucat cu transferul ăsta? Nu mai am aparatul video, de aceea am dus caseta la transfer pe CD – m-ai lămurit.

Şi de ce trebuie eu să-ţi păstrez CD-ul cu nunta ta? Pentru că n-am puterea s-o revăd – mi-ai replicat. N-am văzut-o niciodată de când m-am însurat. Şi de ce nu vrei să revezi cu nevastă-ta acel moment unic din viaţa voastră? – am insistat ca un psihoterapeut ratat. Pentru că sunt la fel de sărac ca în urmă cu 20 de ani. Pentru că atunci eram amândoi plini de speranţe şi acum nu mai avem nicio speranţă. Pentru că atunci părinţii şi socrii noştri trăiau. Şi cât ne-am chinuit pe la medici să-i salvăm! Cum să-l văd pe taică-meu, drept şi falnic, când peste 10 ani cancerul l-a terminat în două luni? Pentru că atunci cantina aia, în care am făcut nunta şi am dansat până dimineaţa, era ca un palat şi acum este o sală jegoasă de jocuri de noroc, pentru că eram atât de tineri şi acum suntem atât de obosiţi, pentru că atunci aveam o faţă luminoasă şi acum am o mutră de-mi vine să sparg oglinda, pentru că nu suport să mă văd buşit după atâta chinuială degeaba...

N-am ştiut să mă descurc în lumea asta, am sperat prea mult şi am realizat prea puţin. 

Totuşi, ai un băiat căruia i-ar face plăcere să vă vadă pe voi, părinţii şi bunicii, cum vă distraţi, să facă mişto de voi – am băgat eu teoria-şablon. Eşti bou! – mi-a replicat Sorin. Băiatul n-o să înţeleagă nimic. Poate o să ne întrebe ce-i lăsăm moştenire: apartamentul, maşina, să-i luăm un smartphone, ultima generaţie, apropo, n-ai o mie de lei să mă împrumuţi ca să-mi bag maşina în service? N-am, Sorine.

Te duci? - a revenit. Poţi să vezi nunta cu nevastă-ta, noaptea, după ce v-aţi cherchelit, şocul va fi mai uşor, vă luaţi o cameră la hotel – am propus. De unde bani de hotel, idiotule, nu ţi-am zis că nu-mi permit? Mi-e greu să mă văd eşuat. N-am ştiut să mă descurc în lumea asta, am sperat prea mult şi am realizat prea puţin. Pune-ţi ştreangul de gât, Sorine! Te filmez şi-ţi păstrez CD-ul! – m-am enervat. Şi el a tăcut...

Hai să mergem împreună să luăm CD-ul! Dau eu taxiul, tu dai vinul. Suntem bărbaţi. Îl mai păstrezi încă 20 de ani, în cutia de pantofi, în cămară, nu-i obligatoriu să te uiţi, că doar nu-i noul sezon din „Urzeala tronurilor”. Hai să ne facem mangă! Sau poate vrei să mă uit eu la nunta ta şi să-ţi povestesc cum a fost?  

Sorin a închis telefonul. Nu ştiu unde-i Cartierul Andronache, dar nici nu-l caut pe Google.