Neputinţa naşte monştri

În meseria mea aud zilnic, atât de la colaboratori, cât şi de la cititori, următoarele: "aaa, dar nu se poate", "va fi foarte greu", "dar dacă dau greş?", "este dificil şi improbabil", "nu, nu cred că este posibil", "nu ştiu", "nu cred că pot să fac asta", "nu am cum, este o perioadă grea", "nu am cum, poate data viitoare".

Nici tăcerea nu pare mai cinstită. Şi nici promisiunile de genul "contează pe mine" şi apoi dispariţia subită în neant.

Cred că atât în business, cât şi în viaţa personală, ar trebui să fim cinstiţi cu noi înşine.

Când ne auzim spunând (sau gândind) "nu pot", să ne întrebăm automat "de ce". Ce ne opreşte, ce ne împiedică?

Mereu dăm vina pe întâmplări/ situaţii exterioare nouă sau pe alte persoane.

Dar ne-am întrebat vreodată dacă lumea din jurul nostru poartă vreo vină sau noi ocolim sinceritatea pe care ne-o datorăm cu sfinţenie?

Întotdeauna am apreciat un refuz sincer şi nu neapărat justificat. Îmi place să simt omul dincolo de mesaj. Email-ul şi chat-ul zilelor noastre sunt instrumente de comunicare reci, dar unii oameni au talentul de a fi vulnerabili, sinceri şi minunaţi, chiar şi în spatele unui răspuns negativ.

Ce înseamnă să fii sincer cu tine?

Când apare implacabilul “nu pot”, să îi acorzi puţină atenţie.

Înseamnă el “nu vreau”, “mă simt inconfortabil”, “este prea dificil”, “nu am bani”, “mă enervezi”, “mă scoţi din rutină”, “nu vreau să mă complic”, “am altele mai importante de făcut”?

Ia apoi fiecare dintre aceste răspunsuri în parte şi analizează-le. Ce înseamnă cu adevărat?

Ce ar fi posibil dacă ai privi problema dintr-un alt unghi, cel al puterii?

Cum ar fi să spui, “ok, nu pare posibil acum, ce-ar trebui să fiu, să ştiu şi să fac astfel încât totul să fie bine pentru mine”?

Este o întrebare simplă, la care nici măcar nu trebuie să răspunzi.

Neputinţa naşte monştri!

Şi nu mă refer la relaţii defectuoase, la eşec, la încarcerarea propriilor vise.

Mă refer la tine. Da, la tine, cel care nu vede mai departe de neputinţa proprie, cel care nu caută soluţii pentru că are deja răspunsul, cel care a învăţat de generaţii întregi ce se poate şi ce nu se poate şi nu iese din capcana asta, cel care îşi refuză propria evoluţie.

Cum ar fi să nu mai considerăm neputinţa un duşman? Când “nu pot” este inamicul, atunci eşecul devine monstru şi nu aliat al creşterii.

Cum ar fi să ne acceptăm neputinţa şi să o folosim în favoarea noastră? Să ne descoperim pe cei dinăuntrul nostru, punând întrebări, învăţând zilnic să renunţăm la judecăţi, la ce ştim, la ce spune lumea?

 

10 lucruri pe care le atragi în viaţa ta când spui “Nu pot”:  

1. Stopezi schimbarea, ceea ce este un lucru trist. Viaţa înseamnă schimbare!

2. Te autosabotezi, crezând că există ceva ce nu poţi face, gândi, visa, încerca.

3. Îţi limitezi evoluţia. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi spus “da”?

4. Crezi mereu că eşti nepregătit, că nu ştii ce să faci. Renunţi. Nici măcar nu începi.

5. Lucrurile/ experienţele inconfortabile s-ar putea să merite. Te-ai gândit la asta?

6. Chiar dacă un lucru pare nebunesc, cine ţi-a spus că tot ce faci în viaţă trebuie să fie “bine”, să se cuvină, să fie acceptat, să fie înţeles, să fie apreciat?

7. Atragi săracie. Da, din pacate. Când susţii că nu ai bani, că nu îţi ajung, când te gândeşti la lipsă, exact asta generezi în viaţa ta: mai multă lipsă.

8. Nu vrei să te complici acum? Nu este nicio problemă. Viaţa îţi va aduce mereu şi mereu aceeaşi situaţie, în diferite forme şi manifestări, până nu vei mai avea încotro. Este mai dificil când eşti forţat de împrejurări.

9. Nu ai timp sau eşti ocupat cu altele. Spune-mi, ce crezi tu că faci atât de important pe lumea asta? Şi nu se pun orele de la serviciu (tu nu eşti jobul tău!), nu se pune uitatul la televizor, mersul la cinema, restaurantul şi clubul, nici berea cu prietenii. Cine eşti cu adevărat?

10. Dacă cineva te enervează, persoana respectivă nu are nicio vină. Ceea ce observi este proiecţia sentimentelor tale, pur şi simplu. Nu mai lua lucrurile atât de personal. Nu eşti chiar atât de important.

Cum ar fi ca data viitoare când vei vrea să spui “nu”, să te surprinzi spunând “de ce nu”?

Nu există nu pot. Pot. Voi face. Atât.