FOTO Povestea fiicei unui criminal în serie: „Era un om blând şi un tată bun”
0
Melissa Moore, fiica lui Keith Jesperson, celebru drept „Criminalul Vesel” (Happy Face Killer) în SUA, care a violat şi omorât opt femei în anii ’90, povesteşte cum a aflat adevărul despre tatăl său în adolescenţă şi cum trăieşte cu stigmatul atrocităţilor comise de părintele ei.
Melissa Moore, acum în vârstă de 35 de ani, a apărut, începând cu anul 2008, în emisiuni de televiziune din SUA precum „Doctor Phil” şi „The Oprah Winfrey Show”. Femeia a lansat chiar şi o carte, numită „Spulberarea tăcerii: Povestea nespusă a fiicei unui criminal în serie” în care povesteşte detalii despre viaţa pe care a dus-o înainte să afle că tatăl său este un ucigaş, dar şi după, când faptele tatălui său au afectat-o pe toate planurile.
„Ultima dată când l-am văzut pe tata, înainte să fie închis, aveam 15 ani, iar el a apărut din senin la uşa noastră, în Spokane, Washington. El şi mama erau divorţaţi şi îl vedeam ocazional”, scrie Melissa pentru BBC.
Într-o zi de toamnă, în 1994, Jesperson, care lucra ca şofer de camion, i-a luat pe Melissa, pe sora şi pe fratele său mai mici în oraş, să ia micul dejun. Căutând prin compartimentele maşinii, băiatul a descoperit un pachet de ţigări. „Fratele meu l-a privit şocat, pentru că tata nu era de acord cu fumatul şi încerca să ne insufle şi nouă această idee. «Alea sunt pentru prietenele mele, femeile pe care le iau cu maşina», a spus el atunci”, îşi aminteşte Melissa, adăugând că un alt lucru bizar pe care l-a observat în acea zi a fost banda adezivă care s-a rostogolit la un moment dat de sub salteaua aflată în camionul tatălui său.
Îl iubeam pe tata, dar nu îmi plăcea să fiu singură cu el. Îmi dădea o stare de anxietate. Nu ne-a molestat sau bătut niciodată, dar mereu am avut impresia că ascunde ceva, spune femeia.
Unul din lucrurile care îi creau un disconfort Melissei în copilărie era faptul că tatăl său era foarte explicit când venea vorba de viaţa lui sexuală. Jesperson le povestea copiilor, cu detalii, cum i-ar plăcea să facă sex cu mama lor şi, de faţă cu ei, hărţuia femeile pe care le întâlnea în locuri publice.
„În dimineaţa aceea a fost la fel. Îmi amintesc cum flirta cu chelneriţa”, povesteşte Melissa, continuând: „În timp ce mâncam, mi-a spus că nu totul este ceea ce pare. L-am întrebat ce vrea să spună şi mi-a zis că trebuie să îmi mărturisească ceva, după care a tăcut. „«Nu pot să-ţi spun, scumpo. Dacă îţi spun, vei merge la poliţie. Nu sunt cine crezi tu că sunt, Melissa», mi-a zis”.
Astăzi, la 20 de ani de la incident, femeia se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă tatăl său i-ar fi spus adevărul despre crimele comise, dacă s-ar fi dus la poliţie şi dacă tatăl ei ar fi ucis-o. „Acesta este marea întrebare a vieţii mele”, spune ea.
Keith Jesperson FOTO BBC
La câteva luni de la acea discuţie de la micul dejun, în martie 1995, mama Melissei le-a mărturisti celor trei copii că tatăl lor a fost arestat pentru crimă. Vestea a picat ca un trăsnet, dar, uşor, uşor, Melissa a început să pună cap la cap detalii din copilărie, amintindu-şi fericirea de pe chipul tatălui său când chinuia, de exemplu, animalele.
Keith Jesperson fusese arestat pentru uciderea iubitei sale, Julie Winningham, iar în timpul procesului a recunoscut că a omorât alte şapte femei. „Parcă era alt Keith Jesperson. Îmi aminteam secvenţe cu acest om, dar apoi îmi veneau în minte momentele în care era atât de blând. Era un tata atât de bun uneori”, îşi aminteşte scriitoarea. Printre amintirile fericite, se strecurau, însă replicile bizare ale tatălui său. Odată, bărbatul i-a zis că şi-a rezervat un loc la Penitenciarul din Oregon şi că într-o bună zi va ajunge acolo. Altădată, Jesperson le-a povestit copiilor că ştie cum să omoare pe cineva fără să fie prins, descriindu-le cum ar tăia buricele degetelor victimei, pentru ca aceasta să nu poată fi identificată după amprente, şi cum ar purta încălţăminte care să nu lase urme distinctive pe pământ.
Keith Jesperson a fost un tată bun pentru copiii săi, care nu bănuiau ce se ascunde în spatele chipului blând al tatălui lor. FOTO BBC
„Cred că tatălui meu îi făcea plăcere să retrăiască momentele crimelor. Îi plăcea să le împărtăşească, de aceea lăsa mesaje în opririle sale cu camionul şi trimitea scrisori ziarelor, pe care le semna desenând o faţă zâmbitoare. Asta i-a adus porecla «Criminalul Vesel»”, mai povesteşte Melissa, care abia începuse liceul când adevărul despre tatăl său a ieşit la suprafaţă.
Temându-se pentru siguranţa propriilor copii, părinţii îi ţineau departe de Melissa, care era măcinată de sentimente de vină şi ruşine. Aceste sentimente s-au intensificat în vara anului 1995, când tânăra a început o relaţie cu un băiat. Legătura amoroasă era, însă, una abuzivă, dar Melissa accepta comportamentul violent al tânărului pentru că se simţea parcă datoare să plătească pentru crimele tatăului său. „Mă simţeam murdară, o persoană insignifiantă, eram izolată şi singură. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să duc o viaţă normală, că nu voi putea face parte din această lume şi că voi fi mereu un spectator care priveşte oamenii normali cum trăiesc”, povesteşte aceasta.
„Am fost un tată grozav. Singurele mele greşeli au fost cele opt rătăciri”
Suferinţa ei era intensificată de incertitudini. Deşi ştia că nu este în stare să ucidă, era îngrijorată că ADN-ul tatălui său va învinge, iar acest lucru a avut un impact puternic asupra relaţiilor ei de iubire. Cu toate acestea, Melissa este azi căsătorită cu un bărbat bun cu care are o fetiţă. Nepoata lui Jesperson nu ştie încă nimic despre crimele îngrozitoare comise de bunicul ei, închis pe viaţă într-o închisoare din Salem.
De când şi-a publicat cartea şi şi-a făcut cunoscută povestea prin intermediul emisiunilor de televiziune, Melissa a devenit un sprijin pentru familiile altor ucigaşi în serie. Primeşte mailuri, călătoreşte şi se întâlneşte cu oamenii sau vorbeşte cu ei la telefon, mărturisind că ajutorul şi sfaturile pe care le dă celor aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi ea au dat vieţii sale un sens şi o direcţie.
„Tatăl meu nu a fost condamnat la moarte, dar ar trebui. Nu o spun pentru mine, ci pentru victimele sale. Niciodată nu li se va face dreptate”, spune scriitoarea, care a vorbit cu rudele primei victime a tatălui său, Taunja Bennet, şi cu singura supravieţuitoare a lui Jesperson, o femeie pe care a violat-o cu brutalitate în faţa propriului copil şi pe care a încercat să o stranguleze.
Melissa Moore nu şi-a văzut tatăl de peste zece ani, însă în 2008, după ce cartea sa a fost lansată pe piaţă, Jesperson i-a trimis o scrisoare. „Nu vreau ca lumea să mă judece ca părinte. Am fost un tată grozav. Singurele mele greşeli au fost cele opt rătăciri”, îi scrisese tatăl criminal.
„Ani de zile mi-am spus că, deşi făcuse lucruri oribile, ne iubea pe mine şi pe fraţii mei şi era capabil de dragoste şi empatie, însă, într-una din zilele în care scriam pentru carte, m-a sunat bunicul care tocmai îl vizitase pe tata în închisoare. Mi-a spus că tata i-a mărturisit că s-a gândit să ne ucidă pe mine şi pe fraţii mei”, povesteşte Melissa, citată de BBC.
„Acest lucru m-a făcut să mă simt liberă. Keith Jesperson nu a dus o viaţă dublă, ci era un singur om care a manipulat pe toată lumea din jurul lui. Şi în sfârşit am aflat răspunsul la întrebarea care m-a măcinat ori de câte ori îmi aminteam de conversaţia de la micul dejun, când a vrut să îmi spună adevărul – m-ar fi ucis dacă aş fi mers la poliţie? Da, ar fi făcut-o”, conchide Melissa.
Citeşte şi:
Degustătoarea mâncării lui Hitler dezvăluie ororile din casa liderului nazist
Se încarcă comentariile...
