FOTO Jurnaliştii BBC au descoperit încă o ţară în care copiii din orfelinate sunt ţinuţi după gratii
0În secolul al XXI-lea, peste 60 de copii cu dizabilităţi dintr-o ţară membră UE trăiesc închişi în cuşti nu mai mari decât patul în care dorm. Jurnaliştii BBC amintesc că România şi Cehia se află şi ele pe lista neagră a statelor în care copiii sunt crescuţi în paturi cu gratii.
Jenny are 9 ani şi se clatină pe picioare în timp ce priveşte curioasă printre gratiile de lemn ale cuştii în care trăieşte. Când asistenta o deschide, fata coboară repede din pat şi îşi înfăşoară braţele în jurul femeii. Câteva minute mai târziu, Jenny se retrage înapoi în cuşcă şi se lasă încuiată fără să riposteze. Cuşca i-a fost casă încă de când avea doi ani, notează BBC. Ea are autism şi este internată împreună cu peste 60 de copii într-un centru pentru copii cu dizabilităţi din orăşelul Lechaina, aflat în sudul Greciei. Mulţi dintre ei trăiesc în aceleaşi condiţii, încuiaţi în astfel de cuşti.
Jurnaliştii BBC aduc în discuţie scandalurile din România privind condiţiile inumane în care erau crescuţi copiii cu dizabilităţi în anii '90. Ei compară situaţia din Grecia cu cea din ţara noastră, dar şi cu cea din Cehia, unde copiii instituţionalizaţi ar fi crescuţi, potrivit reprezentanţilor organizaţiei The Mental Disability Advocacy Center (MDAC), în paturi cu gratii.
FOTO: bbc.co.uk
Centrul din orăşelul grecesc are doar şase angajaţi, mult prea puţini pentru a putea îngriji micii pacienţi. Condiţiile în care trăiesc au intrat în atenţia autorităţilor europene în urmă cu cinci ani, când un grup de voluntari şi-au oferit sprijinul vreme de câteva luni. „În prima noastră zi acolo, am fost complet şocată... nu mi-aş fi imaginat niciodată că ar putea exista aşa ceva într-o ţară europeană modernă. Am fost şi mai surprinsă când am constatat că personalul considera normală situaţia în care se aflau“, a povestit pentru BBC Catarina Neves, unul dintre voluntari, absolventă de psihologie.
Voluntarii şi-au povestit atunci experienţele într-o scrisoare pe care au înaintat-o oficialilor UE şi tutror organizaţiilor care luptă pentru drepturile omului sau pentru ale persoanelor cu dizabilităţi. tot ce au primit au fost mulţumiri pentru e-mailul trimis şi nicio promisiune că vor încerca să intervină pentru a rezolva situaţia.
FOTO: bbc.co.uk
Un an mai târziu, scrisoarea a intrat în atenţia unui apărător al drepturilor copiilor din Grecia, iar acesta a publicat un raport în care nota „condiţiile degradante de trai... lipsa îngrijirilor, folosirea sedativelor, copii legaţi de paturile lor, paturile-cuşti în care trăiesc copiii cu probleme de învăţare, supravegherea electronică, toate aceste practici încalcă drepturile omului“.
Acelaşi oficial a adus în discuţie câteva decese cauzate de supravegherea insuficientă a copiilor. În 2006, un băiat de 15 ani a decedat după ce s-a înecat cu un obiect înghiţiti accidental, iar zece luni mai târziu, un adolescent de 16 ani a murit în condiţii suspecte. Autopsia a arătat că bitaul înghiţise mai multe bucăţi de materiale şi bandaje. După aceste incidente, conducerea centrului medical a ajuns la concluzia că personalul nu poate supraveghea copiii şi a considerat că cea mai bună soluţie o reprezintă suţtile din lemn.
În ciuda eforturilor de a scăpa copii din „celulele“ improvizate, cinci ani mai târziu, mai nimic nu s-a schimbat. Singura diferenţă este că gratiile au fost vopsite în culori vii. Centrul nu are niciun medic permanent, iar pe fiecare etaj al instituţiei există o ngrijitoare şi o asistentă. Cele două trebuie să aibă grijă de 20 de copii cu dizabilităţi. când unul dintre ei se îmbolnăveşte şi trebuie să meargă la spital, o asistentă îl însoţeşte, ceea ce înseamnă că restul copiilor rămân în grija unei singure persoane.
FOTO: bbc.co.uk
O fostă angajată a centrului a acceptat să vorbească cu reporterii BBC. Ea a povestit că în turele de noapte rămâneau foarte puţine asistente şi cuştile erau necesare. „Ne-am luptat să avem cuştile acelea pentru a le oferi copiilor mai multă libertate. Înainte, ei erau legaţi în permanenţă de pat, cu mâinile şi picioarele imobilizate. Pricum, copiii sunt obişnuiţi să trăiască în cuşti, le place“, spune femeia. Ea nu este singura care crede că ideea de a-i ţine închişi pe copii a fost bună.
Medicul George Gotis, care s-a oferit să aibă grijă de copiii centrului, este de aceeaşi părere. „Cred că asta este una dintre cele mai bune instituţii pentru copii cu dizabilităţi nu doar din Grecia, ci in întreaga Europă. Mulţi dintre aceşti copii cu dizabilităţi au trăit cu mult mai mult decât speranţa lor medie de viaţă, iar aceste paturi-cuşcă scumpe, care au fost construite pentru a nu se răni singuri, au jucat un rol important în asta“, spune medicul.
FOTO: bbc.co.uk
Gina Tsoukala (foto), noul director al centrului, nu a mai fost plătit de aproape un an, dar spune că nu-şi poate da demisia, pentru că simte că trebuie să lupte pentru drepturile acestor copii. „Evident, aceste cuşti nu ar trebui să existe, dar ne este imposibil să ne descurcăm fără ele în condiţiile în care avem atât de puţin personal. Unii pacienţi au tendinţe autodistructive sau sunt certăreţ, aşa că, la recomandarea unui medic, trebuie să folosim aceste bariere. Dar copiii pot comunica şi interacţiona într-o oarecare măsură“, spune ea.
Asistentele şi infirmierele trebuie să schimbe copiii de scutece, să-i spele, să-i hrănească şi să le dea medicamentele în fiecare zi. Peste două treimi din copiii internaţi aici au fost abandnaţi de familii, iar personalul medical nu le poate oferi suportul emoţional de care au nevoie. Reprezentanţii organizaţiilor pentru protecţia persoanelor cu tulburări psihice spun că aceste cuşti nu au nicio valoare terapeutică şi le poate agrava copiilor afecţiunile psihice de care suferă.