De ce suntem făcuţi să mâncăm insecte
0Dieta Paleolitică, cu rădăcinile sale în Epoca de Piatră, a devenit unul dintre cele mai populare regimuri alimentare de astăzi. Premisa este simplă: dacă strămoşii noştri nu mâncau anumite lucruri, nici noi n-ar trebui. Reciproca este valabilă, în special când vine vorba de insecte.
„Dieta Paleo” este numele best-seller-ului, scris de doctorul Loren Cordain, care a familiarizat populaţia secolului 21 cu regimul oamenilor preistorici, care nu se foloseau decât de unelte din piatră pentru a mânca, lupta şi vâna. Teoria spune, iar dovezile arheologice coroborează, că vânătorii preistorici nu trăiau foarte mult, dar aveau anumite avantaje, majore chiar, faţă de noi, din punctul de vedere al stării fizice.
Aceştia erau mult mai înalţi, aveau în jur de 1.95 metri înălţime, faţă de media de 1.8 metri de astăzi, osatură mai puternică, sistem imunitar mai robust, plus că erau mult mai flexibili şi mai rezistenţi decât suntem noi astăzi. Activitatea fizică intensă juca un rol vital în vigoarea şi puterea de viaţă, dar mai ales meniul acestora, format din carne sălbatică, fructe şi legume, dar şi nuci.
Cordain sugerează că înainte de revoluţia agriculturii, oamenii timpurii au mâncat potrivit dietei Paleo pentru două milioane şi jumătate de ani. Cei 10.000 de la popularizarea agriculturii – sau 333 de generaţii trecute – sunt doar o picătură în „găleata cronologică”, comparativ cu milioanele de ani în care omul a mâncat diferit. Drept urmare, dieta strămoşilor noştri este mult mai bine înrădăcinată în ADN-ul uman decât obiceiurile culinare deprinse în ultimele mii de ani. „Suntem programaţi să mâncăm altfel, inclusiv insecte, multe insecte, pentru că asta mâncau şi strămoşii noştri”, spune Daniella Martin, de la „The Week”.
De la apariţia mamiferelor până acum 50 de milioane de ani, ceea ce înseamnă un total de 150 de milioane de ani, trei sferturi din acest răstimp, strămoşii noştri au fost insectivore, în primul rând. Este concluzia oamenilor de ştiinţă S. Boyd Eaton şi Dorothy A. Nelson, în lucrarea „Calcium in Evolutionary Perspective”. „Dat fiind natura lentă şi conservatoarea a evoluţiei genetice, consumul de insecte a avut un impact semnificativ asupra moştenirii genetice. Prin urmare, proprietăţile nutritive de insectelor au relevanţă pentru înţelegerea punctele forte care au modelat cerinţele nutriţionale ale oamenilor de astăzi”, spun aceştia.
Pentru primate de dimensiune mică, insectele sunt cele mai bune ingrediente din meniu. Dacă am avea aceeaşi mărime, am mânca acelaşi lucru. Dar pentru că omul a crescut, atât în ceea ce priveşte corpul, cât şi creierul, a devenit tot mai greu pentru insecte să suplinească nevoile nutriţionale. De-a lungul evoluţiei, am devenit omnivori, cu o capacitate de a ne adapta la diferite diete, astfel încât putem mânca orice ca să supravieţuim. Unele primate au ales calea erbivoră, altora le-au crescut cozi şi s-au urcat în copaci, unde au găsit fructe. Altele, care au format umanitatea mai târziu, s-au mutat în savană, unde puteau vedea atât prada, cât şi prădătorii, dar unde puteau găsi şi îndeajuns de multe legume pentru ei.
Singurul lucru comun pe care aceste mamifere, inferioare şi superioare, l-au avut în comun a fost tipul de hrană pe care toate au continuat să o mănânce: insectele. Apetitul pentru gândaci a unit, de-a lungul evoluţiei, oamenii de cimpanzei şi alte primate.
„Principalul motiv este că insectele reprezintă o hrană de calitate, comparativ cu frunzele, fructele, seminţele sau florile. Acestea sunt la al doilea nivel trofic al surselor de hrană, în măsura în care şi ele consumă la rândul lor, drept urmare au concentrat în ţesuturile lor nutrienţii din plante. Insectele oferă proteine, fier, calciu, dar şi cel mai bun lucru, grăsimi nesaturate esenţiale”, scrie The Week.
Aceleaşi proprietăţi se găsesc şi în plante, dar un om ar trebui să mănânce extrem de multe plante pentru a ajunge la aceleaşi rezultate. Dacă nutriţia ar fi ca bacnotele, atunci fructele sunt bancnote de cinci lei, seminţele şi nucile de 10 lei, iar insectele şi alte forme de carne animală sunt bancnotele de 50 de lei. „Nutrienţii din acestea sunt mult mai concentraţi şi biodisponibili, ceea ce înseamnă că prelucrarea lor necesită mai puţină muncă depusă de organismul nostru”, explică Martin.
Care a ajuns să fie marca evoluţiei? Pentru cei mai mulţi, maimuţa cu un băţ umezit, cu care prinde insecte, este ştampila definitivă. Dar, potrivit oamenilor de ştiinţă, omenirea s-a concentrat pe unealtă, dar nu pe scop: acela de a prinde insecte cât mai eficient.
Primele unelte din oase descoperite de arheologi erau folosite pentru a prinde insecte, o activitate destul de dificilă, se pare. Mai multe dovezi de acest fel demonstrează că strămoşii noştri erau „insectivore metodice. Şi nu este de mirare, de vreme ce termitele au valori nutriţionale mai mari decât o bucată de friptură, potrivit paleontogului Lucinda Backwell. „În timp ce 100 de grame de friptură de vită conţin 322 de calorii, iar codul 74, termitele însumează 560 de calorii pe suta de grame”, spune aceasta.
Şi pentru că vânătoarea în acele timpuri poate fi asemănată cu jocul la ruletă, în măsura în care nu se ştia câţi se vor întoarce vii, alte studii istorice au arătat că insectele reprezentau sursa zilnică de hrană, dar şi motivul pentru care oamenii au devenit bipezi.
Citeşte şi:
Cum arată viitorul mâncării noastre: insecte şi ambalaje comestibile
Raport ONU: mănânci insecte, lupţi împotriva foamei mondiale
Se încarcă comentariile...
