Cum să îţi găseşti vocaţia: devino cel mai bun făcând ceea ce-ţi place

Cum să îţi găseşti vocaţia

„Fă ceea ce-ţi place şi nu va trebui să mai munceşti niciodată în viaţa ta”, spunea Confucius. Atunci când te ocupi de ceva ce te pasionează şi îţi pune abilităţile în valoare ai toate şansele să fii unul dintre puţinii oameni care se bucură de munca pe care o fac.

Trăim în deceniul în care să ai opţiuni, de toate felurile, pare să fie cel mai atractiv context de viaţă. Şi totuşi, constatăm că pentru generaţia de tineri liceeni şi studenţi, avalanşa de opţiuni este mai degrabă sursa confuziei şi „bâjbâielilor” când vine vorba despre alegerea studiilor (şi apoi a jobului) în domeniul care îi pasionează.

Când prea multe opţiuni dăunează grav sănătăţii

Ce faci bine, cu uşurinţă şi.... te încarcă cu energie? Iată reperele pe care le explorăm cu fiecare participant în parte în cadrul atelierului „Cum să îţi găseşti vocaţia” astfel încât să ne apropiem de aria activităţilor pe care copilul tău le-ar putea desfăşura cu rezultate foarte bune, monetizate pe piaţa muncii aflată tot mai mult în schimbare şi diversificare.

Atunci când te cunoşti pe tine reuşeşti să găseşti cu mai multă uşurinţă şi lejeritate domenii şi joburi care să ţi se potrivească. „Potriveala” vine din faptul că jobul şi industria în care activezi îţi pun în valoare abilităţile, talentele şi îţi implinesc valorile, cu alte cuvinte, te simţi ca peştele în apă pentru că toţi cei care te înconjoară vorbesc despre aceleaşi lucru ca şi tine şi au aceleaşi preocupări ca şi tine.

Pune-ţi întrebarea „Ce este important pentru mine?” Răspunzând la această întrebare, vei observa că toate alegerile pe care le faci, de la persoanele cu care îţi petreci timpul, până la hainele cu care te îmbraci frecvent, toate au la bază un set de valori, care, respectate, te fac să te simţi bine. De aceea cu anumiţi oameni te simţi bine şi pe alţii vrei să îi eviţi. În preajma primilor valorile îţi sunt împărtăşite şi respectate, iar în preajma celorlalţi, nu, şi atunci simţi că nu aveţi lucruri în comun şi nici nu vorbiţi aceeaşi limbă.

Dacă pe vremea părinţilor noştri, opţiunile de studiu se limitau doar la ceea ce oferea sistemul românesc de învăţământ, acum oferta de studii în străinătate este tot mai diversă, amplă şi în acelaşi timp complexă. Mulţi dintre tinerii români încep să işi aleagă un profil de studiu încă din ciclul gimnazial, astfel încât curricula şi subiectele abordate în liceu să răspundă cât mai bine intereselor, pasiunilor, talentelor precum şi stilului de personalitate al elevului.

Când ştii ce vrei, ce îţi place, ce te umple de energie şi răspunde nevoilor de pe piaţa muncii, atunci diversitatea opţiunilor îţi este aliat şi din teancul de domenii de studiu şi apoi de lucru o poţi găsi pe cea care „îndeplineşte” criteriile de „compatibilitate”. În schimb, când eşti confuz, nu îţi cunoşti calităţile, talentele, pasiunile şi nici nu ai încredere că ai putea găsi ceva care să îţi placă (să îţi aduc sclipirea în ochi), atunci, opţiunile nu fac decât să te „bruieze” şi mai mult astfel încât ajungi să alegi un domeniu de studiu (şi apoi de lucru) care sună bine sau este acum la modă. Marea capcană este că job-urile „vedetă” din acest moment al pieţei muncii au toate şansele să fie redefinite, re-adaptate în timp,  şi în următorii 10 ani ele să urmărească alte responsabilităţi decât ceea ce ţi s-ar cere acum.

Iată doar 5 exemple de job-uri care nu existau acum 10 ani:

• Senior Financial Analyst
• Quality Assurance Engineer
• Java Developer
• OD (Organisational Development) Manager
• Online Marketing Analyst

Cu aceleaşi seturi de abilităţi (de exemplu, organizatorice, administrative, analitice şi logico-matematice) ai putea să desfăşori jobul de Financial Analyst dar şi de Organisational Development Manager. Pentru unul dintre ele sunt mai importante studiile de specialitate în domeniul financiar, pe când, celălalt urmăreste mai degrabă abilităţi dezvoltate în cadrul demeniului socio-uman.

Ceea ce face diferenţa între a te împlini job-ul respectiv şi doar a-ţi îndeplini atribuţiile este cantitatea de energie pe care o ai la finalul unei zile încărcate. Dacă simţi că la 8 seara ai lua-o de la capăt pentru că îţi place atât de mult şi eşti dispus (fără efort sau fără să îţi ceară cineva) să mai dai câteva ore din timpul liber pentru pasiunea ta. Esenţial este să îţi cunoşti tipul de personalitate astfel încât să alegi domeniul care îţi permite stilul de viaţă în care dai cel mai mult randament, care îţi permite să iei decizii bazându-te pe un anumit tip de informaţii şi care pune accentul pe carateristicile de extravert sau de introvert. Degeaba ai abilităţi excelente de analiză şi faci nişte rapoarte de creditare excelente dacă job-ul îţi cere în acelaşi timp să fii permanent în contact face-to-face cu clienţii, şi tu eşti predominant introvert. Te vei simţi permanent stors de energie din cauza interecţiunilor cu clienţii, lucru care îţi va aduce multă insatisfacţie a muncii, şi cu timpul, rezultate din ce în ce mai mediocre.

Poţi să devii bun într-un domeniu (arie de activitate) pentru că ai exersat foarte mult, dar activitatea respectivă să nu te bucure, să nu te încarce cu energie şi astfel după ce finalizezi task-urile să te simţi neîmplinit, scurs de energie, fără chef să mai continui cu alte activităţi sau, şi mai rău, să amâni frecvent aceste tipuri de sarcini pentru că la nivel subconştient tu ştii că nu îţi aduc satisfacţii şi nici bucurii.

Aşadar, între o carieră de succes sau o profesie născută din vocaţie, îţi recomand să consideri pentru copilul tău mai întâi urmărirea vocaţiei, care ulterior, va duce şi la cariera de succes. Aceasta va deveni, practic, o consecinţă firească a unor alegeri inspirate de buna cunoaştere a calităţilor, valorilor şi trăsăsurilor de personalitate.

Către toate acestea, şi nu numai, vei fi ghidat de Alice Cornea în cadrul atelierului „Cum să îţi găseşti vocaţia” dedicat adolescenţilor în perioada 20 – 24 august, la Fundaţiei Calea Victoriei.