Biserica de sare din mina Ocna Dej - loc de pelerinaj pentru turisti

La Ocna Dej, minerii au sapat in adancul sarii o biserica. De la intrarea in mina pana la lacas sunt circa 2,5 kilometri, iar diferenta de nivel este de 170 de metri. Ideea i-a venit unui miner, Ioan

La Ocna Dej, minerii au sapat in adancul sarii o biserica. De la intrarea in mina pana la lacas sunt circa 2,5 kilometri, iar diferenta de nivel este de 170 de metri. Ideea i-a venit unui miner, Ioan Tarta, care a visat nopti la rand ca trebuie construita o biserica in mina. La inceput n-a avut curaj sa-i spuna nici macar nevestei, dar cum visul se repeta l-a povestit intr-un tarziu apropiatilor. Oamenii n-au ras de el, dar nici nu l-au incurajat. In acea vreme, la Ocna Dej se pregateau alegeri sindicale. Toti erau framantati de redactarea de programe si liste de revendicari. Tarta, propus si el pentru functia de lider sindical, si-a lasat contracandidatii perplecsi cand le-a spus oamenilor ca el nu le poate promite decat ca, daca il aleg, le va construi o biserica in mina. Dupa ce a fost ales lider sindical s-a dus la un preot ortodox din Dej sa-l intrebe cum se construieste o biserica. Preotul s-a aratat rezervat. In centrul Dejului, un orasel micut, sunt nu mai putin de 6 biserici mari, dintre care 4 ortodoxe. In plus, o biserica sapata in sare, la adancime, nu era un lucru obisnuit. Omul a continuat sa intrebe care sunt canoanele pentru ridicarea unei biserici si sa stea pe capul directorului Ocna Dej pentru a obtine aprobarea. In final, directorul a cedat, i-a dat utilaje si a detasat cativa oameni pentru a munci la ridicarea bisericii. Odata inceput, lucrul a mers snur. In cateva luni, minerii au ridicat biserica si au impodobit-o cu mici fresce sapate in sare. In locul ferestrelor au sapat cateva nise pe care le-au acoperit cu vitralii. Datorita formei deosebite pe care o are biserica, minereul nu a permis decat saparea unei cavitati asemenea unui ou, care se inchide rotund in jurul altarului. Biserica, cu hramul Sfanta Varvara, a fost sfintita acum doi ani de catre IPS Bartolomeu. Lucrul la impodobirea bisericii continua. Desi nu au pictat sau sculptat niciodata pana la ridicarea acestei biserici, trei mineri s-au apucat sa sculpteze in sare fresce mai mari reprezentand ingeri si scene din viata sfintilor. Spre deosebire de marmura sau lemn, sarea este casanta, iar sculptura in sare este deosebit de dificila. Oamenii si-au mesterit cateva dalti mici cu care au reusit sa faca adevarate minuni. Chipurile si miscarile sfintilor sunt atat de expresive incat frescele par insufletite. Spre surprinderea minerilor, vestea existentei unei biserici in sare s-a raspandit pana peste hotare. Zilnic la poarta minei vin turisti care cer sa viziteze biserica. In timpul saptamanii, transportul de la gura minei pana la sfantul lacas se face cu o masina. In zilele de sarbatoare, credinciosii si turistii ocazionali pot parcurge pe jos, prin mina, drumul pana la biserica. Noul director al salinei Ocna Dej, Lukacs Francisc, vrea sa construiasca tot in interiorul minei, intr-un orizont in care nu se mai exploateaza, un soi de "punct de agrement". Petrecerea catorva ore pe zi in interiorul unei saline este recomandata de medici in principal celor care sufera de astm si alte afectiuni respiratorii. In Occident a aparut chiar moda placarii unor incaperi de apartament cu pereti falsi de sare a caror intretinere este, insa, foarte dificila. Pentru ca oamenii sa nu se plictiseasca pe parcursul sederii in mina, directorul de la Ocna Dej intentioneaza sa amenajeze un mini-teren de fotbal si o sala cu masute pentru sah si table. Lukacs Francisc spune ca nu face acest lucru pentru rentabilizarea minei, ci doar pentru a oferi ceva turistilor care trec prin Dej. Ocna Dej este recunoscuta in intreaga Europa pentru puritatea deosebita a minereului - peste 99% - si are contracte asigurate in Ungaria.