Balconul cu păsări de pradă
0
Tatăl meu, care locuieşte într-un mic oraş din nordul extrem al ţării, mi-a povestit de mai multe ori că de fiecare dată când iese pe balcon vede nişte păsări interesante, probabil nişte ulii, dând târcoale blocului. Clădirea, plasată la marginea oraşului, lângă o zonă sălbatică minunată, era oricum o atracţie pentru porumbei, aşa că n-a fost o mirare.
Totuşi, la plecarea într-o călătorie care l-a ţinut ceva vreme departe de casă, nu se aştepta la ce avea să urmeze. La întoarcere, într-o jardinieră de pe balcon, unul deschis, pe taică-miu îl aşteptau şase ouă aşezate într-un cerc perfect.
„Micii mei prieteni s-au distrat cât am lipsit eu de acasă“, mi-a zis taică-miu, bănuind că sunt ouăle uliilor. Totuşi un specialist ne-a confirmat că ouăle nu sunt ale unui uliu, ci cel mai probabil ale unui şoim, unul cunoscut sub denumirea de Vânturel Roşu. Căutând pe internet, taică-miu a avut confirmarea că părinţii noilor colocatari aveau moacă de Vânturei Roşii, iar atunci a început aventura.
„Ce-o să faci cu nişte păsări de pradă în balcon? O să te atace dacă ieşi şi, în plus, cel mai probabil îţi vor aduce acolo şerpi, şoareci şi tot felul de insecte“, a anunţat maică-mea, transformată peste noapte în ornitolog, asta până să vadă cele şase ouă aşezate într-un cerc perfect de nişte păsări. A cedat, desigur, pentru că în faţa unor asemenea lucruri miraculoase nimeni nu poate rezista. Primul pas, dacă ai norocul să se cazeze nişte şoimi în balconul tău, ar fi să nu-i deranjezi. Contrar aşteptărilor mamei mele, şoimii sunt foarte timizi, nu doar că nu te vor ataca, dar vor fi atât de stresaţi de prezenţa ta că nici nu vor mai sta să-şi clocească ouăle. Aşa că taică-miu a fost sfătuit să-şi lipească pe geamul de la balcon o folie specială, ca să se poată mişca în voie prin cameră, fără să deranjeze şoimii, dar şi să-i poată admira. Nu a făcut-o, dar a tras draperia şi a decis să o lase aşa până se fac puii mari.
În două-trei zile, însă, într-o dimineaţă, când a aruncat o privire printr-un colţ minuscul al geamului a văzut că puii ieşiseră din ouă. Patru dintre ei. Alte două ouă păreau că pierduseră pariul şi aşa a fost şi ziua următoare, numai că, surpriză, peste două zile în cuib erau şase pui. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată şase pui de şoim într-un cuib. Nici eu nu am văzut pe viu, doar în fotografii şi în micile filmuleţe făcute de taică-miu, dar sunt geniali. Şi nu, nu au apărut şerpi, nici şoareci, nu încă, dar într-o dimineaţă lângă cei şase fraţi stătea cu burta-n sus o biată şopârlă care aştepta să fie halită.
Cel mai important de ştiut pentru toţi cei care se trezesc cu o familie de şoimi pe balcon este că păsările sunt foarte timide şi trebuie lăsate în pace să-şi vadă de viaţa lor. Taică-miu, de exemplu, le-a făcut până acum vreo patru fotografii, toate de fiecare dată când puii erau lăsaţi singuri, dar nu a încercat să intervină în viaţa lor, să-i atingă, să-i hrănească sau alte lucruri. Şi asta pentru că foarte mulţi pui mor sau sunt abandonaţi din cauza curiozităţii oamenilor. Aşa că pur şi simplu şi-a luat adio de la balcon şi l-a împrumutat familiei cu opt membri înaripaţi. Cel puţin pentru o vreme aia-i casa lor.
Puii au nevoie să fie lăsaţi în pace, să-şi vadă de puful lor şi de înălţimile cerului. Nu-i uşor să fii pui de şoim. Trebuie să dormi mult şi să te hrăneşti bine. Asta pentru că în curând, cu puţin noroc, vei fi regele blocului, al cartierului şi chiar al câmpului imens care duce către munte.
Se încarcă comentariile...
