Alegeri, alegeri...

Am zis mereu că-i mai bine să stai în chirie, decît să faci un împrumut pe viaţă pentru o casă proprie; eşti mai liber şi, dacă se îngroaşă gluma, se infectează o unghie şi trebuie să-ţi taie vreun picior ori îi cade soţiei un ghiveci de la un balcon în cap, înnebuneşte şi nu mai poate merge la serviciu ca să te întreţină, mai ai variante

Treci la ceva mai mic sau o iei spre periferie, schimbi trei autobuze ş-un metrou şi gata, într-o oră jumate ai şi ajuns; acasă sau la serviciu, după caz. Conform cu peticele buzunarului. Deci ai variante. Pe cînd, cu împrumutul, vax albina!, închisoarea datornicilor scrie pe poza ta. 

Bine, în josul ei e ş-un număr cu şase cifre; se pare că sînt destui ca tine în România. Iar apartamentul tău, zugrăvit chiar de mîna ta, în concediul ăla sacrificat - e drept, mai puţin două zile cînd te-ai dus la socri să te refaci, să le mănînci porcul şi să-ţi iasă praful din plămîni - revine în circuitul economic.

La fel e şi cu copiii. Îi vrei, te înhami, tată, la o grămadă de chestii pe care ţi le asumi. Soţia n-o să mai aibă timp de coafor, o să descopere subit că-i stă mult mai bine natural, şi că „preferă” să ia din banii ăia nişte hăinuţe sau cinşpe ouă cu surprize pentru ăla micu’, ar avea pe-o săptămînă. Zice că este alegerea ei şi e chiar mîndră că poate face ce vrea cu viaţa personală. Parc-o şi văd cu braţele pline de ouă Kinder! Iar dresurile se 

pot coase, oricum nu se vede, e mai sus şi o să-şi pună fusta aia lungă de la mamă-sa. Dup-aia trebuie să mai preiei şi tu din sarcini, să duci gunoiul, să bagi la maşina de spălat şi să le mai şi întinzi la uscat, PC-ul o să meargă doar pentru desenele alea idioate cu SF-uri şi ciclopi cu trei picioare, despre care trebuie să fie odoru’ la curent, ca să aibă ce povesti la grădi. Iar de cinstit cu prietenii pînă la ore mici în noapte din vinul ăla bun de la tataie, după ce l-aţi văzut pe fenomenu’ ăla de Messi, sau la vreun uistuleţ micuţ, adio, frate, mortua est! Oricum te culci tîrziu: trebuie să-i stingi lumina pe la două, după ce se trezeşte să bea un pahar de lapte, aşa l-a obişnuit mă-sa, „calciu, pentru creştere!” Plus că te doare capul cînd vezi cum îl prostesc ăilalţi copii şi cum le face orice şi le cîntă în strună, doar ca sa fie băgat în seamă; un fraier, cum ai fost şi tu, cu cin’ să semene?!

Doar că tu ai anticipat toate catastrofele astea care ar fi putut să ţi se întîmple şi ţi-ai luat acvariu. Un hobby pentru leneşi. Nu trebuie să faci nimic, dom-le! Pînă şi mîncarea le-o dă un aparat căruia tu trebuie să-i schimbi doar bateria, o dată la trei ani; cică; au inventat ăştia de la Duracell o tehnologie super! 

Lumina se stinge şi se aprinde singură după ciclurile pe care le-ai programat în altă sculă automată, melcii curăţă pereţii, iar sanitarii fundul; şi aşa se închide p-acolo lanţul trofic. Doar la şase luni trebuie să schimbi şi tu un filtru, însă dacă uiţi sau n-ai timp, merge şi dup-un an. E adevărat, ai avut întîi un chihuahua, ţi-ai luat un cîine mic, să nu mănînce mult, nu ieşeai cu el decît o dată pe zi, un sfert de oră. Dup-aia a venit o zăpadă de juma’ de metru şi un ger de crăpau pietrele, dar tot erai nevoit să ieşi. L-ai făcut cadou în primăvară, nu se cădea să-l abandonezi pe stradă cum fac alţii, şi ţi-ai luat o pisică; astea nu trebuie scoase mereu afară. După ce ai dus-o de cinci ori într-o lună la doctor, ultima dată ai lăsat-o acolo, oricum e în partea cealaltă de oraş, nu cred că nimereşte drumul înapoi, iar ăia nu ţi-a cerut adresa cînd îi treceau consultaţiile în registru.

Problema e că acum eşti în parc şi aştepţi pe un băieţaş de pe Okazii să-i dai un laptop mic. oricum mai ai unul şi-ţi trebuie nişte bani. Dar o să i-l dai ieftin, puştiul chiar şi-l doreşte; faci şi tu un bine pe ziua de azi şi-ţi rezervi şi locul în Rai. Şi tocmai te-a sunat un pretenar, era cam supărat şi n-avea cu cine povesti, te-a ţinut cinşpe minute în telefon să-ţi zică el cum l-a pedepsit pe căcăciosu’ lui precoce de opt ani, că vorbeşte urît şi stă toată ziua la un serial de rahat de pe net. Şi i-a confiscat toate divaisurile, calculatoare, telefoane şi teveuri pentru două săptămîni; că e recidivist. Da’ că ăsta micu’ are el banii lui personali şi că, dacă vrea, poate să şi le cumpere...

                                                                        *

Prietenului Florin Dumitru, directorul teatrului pentru copii si tineret Aşchiuţă din Piteşti, care ar fi zîmbit, cum o făcea mereu cînd îmi citea tabletele; însă de cîteva zile EL nu mai este...

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015 şi al volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la aceeaşi editură.