Greşeli pe care toate mamele le fac în încercarea de a-şi disciplina copiii şi cum se pot îndrepta: „Comportamentul are un efect de bumerang“

Nu există mamă perfectă, care să aibă un comportament impecabil şi să ştie în fiecare moment cum să reacţioneze şi cum să se comporte cu micuţul său, însă experţii oferă sfaturi pentru a evita cele mai frecvente greşeli pe care mamele le fac când vine vorba de disciplina copilului.

Potrivit expertului în parenting Michele Borba, autoarea cărţii „The Big Book of Parenting Solutions“, există modele exacte de comportament. Copiii reacţionează în acelaşi fel când sunt obosiţi, nervoşi sau înfometaţi şi depinde doar de părinte să observe aceste detalii şi să se comporte în consecinţă.

Să ignori semnalele unui copil este una dintre greşelile de disciplină pe care părinţii le fac adesea, dar să le descopere şi să le îndrepte poate face o mare diferenţă în experienţa parentală. Site-ul parents.com a întrebat mai mulţi experţi care sunt greşelile pe care mamele le fac cel mai frecvent şi cum pot fi reparate.

Sunteţi prea negative

Situaţie: „Nu-ţi lovi sora“, „Nu mai trage căţelul de coadă“, sunt nenumărate lucrurile pe care i le spui copilului tău să nu le facă.

Soluţie: Nimeni nu-şi doreşte să crească un copil care nu înţelege limitele, dar părinţii spun „nu“ atât de des încât copiii ajung să nu-i mai ia în seamă, iar cuvântul îşi pierde puterea, explică Borba. Mai mult decât atât, „de multe ori le spunem copiilor să nu facă un anumit lucru, însă uităm să le spunem ce ar trebui să facă“, spune şi medicul Linda Sonna, autoarea „The Everything Toddler Book“. Aşa că cel mai indicat ar fi să păstraţi „nu“-ul pentru situaţiile cu adevărat periculoase şi concentraţi-vă pe a-i explica puştiului cum v-aţi dori să se comporte. De exemplu, în loc de „nu mai sta în picioare în cadă“ încercaţi „stăm jos în cadă pentru că este alunecoasă.“ Mai târziu, când copilul stă în poziţia corespunzătoare, nu uitaţi să-l lăudaţi („îmi place cum stai“), pentru a-i încuraja comportamentul bun.

Aveţi aşteptări prea mari

Situaţie: Sunteţi într-o cofetărie sau în piaţă, iar copilul începe să ţipe. De îndată ce îi atrageţi atenţia şi îi ordonaţi să tacă, repetă gestul. De ce nu ascultă?

Soluţie: Adoptaţi atitudinea unui profesor. Copiii foarte mici îşi dezvoltă mai greu controlul asupra impulsurilor şi învaţă la fel de greu cum trebuie să se comporte în spaţiile publice. „Părinţii au impresia că micuţii ştiu foarte multe lucruri, dar nu este aşa“, precizează Sonna. Când copilul tău încalcă o regulă, amintiţi-vă că nu încearcă să fie enervant, ci pur şi simplu nu ştie cum să se comporte în situaţia respectivă, aşa că a te răsti nu are niciun efect. Arătaţi-i copilului exact cum ar trebui să se comporte şi dă-i exemplu oamenii din jur. „E nevoie de timp şi exerciţiu pentru ca micuţii să înveţe cum să se controleze“, subliniază Sonna, ceea ce înseamnă că trebuie să-i amintiţi un lucru de mai multe ori.

Modelaţi comportamente pe care nu doriţi să le vedeţi

Situaţie: Când scăpaţi ceva din mână, automat ţipaţi. Dacă o persoană vă taie calea, îi atribuiţi imediat un adjectiv nepoliticos. Dar vă supăraţi când copilul reacţionează la fel atunci când nu-i convine ceva.

Soluţie: Comportamentul are un efect de bumerang. „Dacă ţipăm, probabil că şi copilul a face la fel“, susţine Devra Renner, co-autoarea cărţii „Mommy Guilt“. E greu să ai un comportament impecabil tot timpul, aşa că e de preferat să cereţi scuze când greşiţi. „Emoţiile sunt puternice şi dificil de controlat, chiar şi pentru adulţi, dar să spui «îmi pare rău» demonstrează că suntem responsabili pentru acţiunile noastre“, spune Renner.

De asemeea, această atitudine creează posibilitatea de a explica de ce ai reacţionat în acel mod şi cum ar fi trebuit să gestionezi de fapt problema. Experta Deena Blumenfeld a dezvăluit că a făcut acest lucru după ce fiul ei, în vârstă de cinci ani, s-a împotrivit atât de tare să se îmbrace încât şi-a pierdut cumpătul şi a ţipat la el. Realizând însă că nu aşa şi-ar dori ca fiul ei să reacţioneze într-o situaţie similară, s-a calmat, i-a cerut iertare şi apoi i-a explicat câd de important este să nu întârzie la şcoală. A dat roade, după acea întâmplare, copilul a fost mereu gata de şcoală la timp.

Interveniţi dur când copiii vă enervează

Situaţie: Auziţi cum copiii se aleargă unul pe celălalt prin casă şi imediat începeţi să ţipaţi la ei.

Soluţie: Ignoră în mod selectiv. De multe ori, părinţii simt nevoia să intervină de fiecare dată când copiii fac ceva...copilăresc. Trebuie să nu uitaţi că uneori cei mici fac lucruri deranajante deoarce explorează noi abilităţi (copilul ar putea să verse sucul în bolul cu cereale pentru că învaţă lucruri despre lichide) sau pentru că au nevoie de atenţie. „Când siguranţa nu este o problemă, încearcă să fiţi doar vigilent şi evitaţi să ţipaţi. Vedeţi ce se întâmplă dacă nu vă întrerupeţi activitatea. Cel mai probabil, dacă îl ignori se va opri, iar tu te vei simţi mai bine că ai evitat ţipetele“, explică Borba.

Vorbiţi mult şi faceţi puţine

Situaţie: „Opreşte televizorul, vorbesc serios de data asta!“. Copiii continuă să aibă un comportament neadecvat dacă avertismentele sunt vagi şi nu există consecinţe.

Soluţie: Setaţi limite şi respectaţi-le. Cicălirea, a doua şansă şi negocierile induc ideea potrivit căreia cooperarea este opţională, spune expertul Robert MacKenzie. Pentru a-i învăţa pe cei mici cum să respecte regulile, trebuie să faceţi aşteptările foarte clare şi să luaţi măsuri când greşesc. De exemplu, dacă vreţi ca micuţii să-şi facă temele, începeţi prin a-i cere acest lucru într-o manieră frumoasă („Te rog să închizi televizorul şi să începi să-ţi faci temele“). Dacă îţi urmează indicaţia, mulţumeşte-i, în caz contrar, oferă o consecinţă: „Acum voi închide televizorul. Până când temele nu sunt gata, nu mai ai voie la televizor.“

Folosiţi greşit noţiunea de pauză

Situaţie: Dacă vă trimiteţi copilul în camera lui pentru că şi-a lovit fratele, acesta începe să lovească podeaua şi pereţii fiind furios.

Soluţie: O pauză ar trebui să fie o şansă pentru copil să se calmeze, nu să fie o pedeapsă. Unii copii răspund foarte bine la sugestia de a merge într-o cameră liniştită până când se calmează, dar alţii o văd ca pe o respingere şi se înfuriază. În plus, copiii nu vor înţelege cum vrei de fapt să se comporte. Ca o alternativă, Sonna sugerează să luaţi amândoi o pauză şi să staţi împreună. Dacă e foarte supărat, ţine-l în braţe pentru a-l linişti. Odată ce este relaxat, explică-i cu calm de ce nu a fost în regulă ceea ce a făcut. Este prea nervos pentru a fi potolit? Ia tu o pauză şi, când te-ai relaxat, spune-i ce ţi-ai dori să facă diferit. Ai putea începe cu: „Ce ai putea să faci în afară de a-ţi lovi fratele/prietenul când îţi ia jucăria?“

Presupuneţi că ce funcţionează pentru un copil are efect şi la celălalt

Situaţie: Cel mai bun mod de a-l potoli pe fiul tău este să îi explici că ar trebui să-şi modifice comportamentul. Dar fiica ta este mai agresivă şi refuză să asculte.

Soluţie: Dezvoltă un set diferit de instrumente. Este uşor să dai vina pe copilul tău când tehnicile de disciplină eşuează. Dar va trebui să obţineţi de la fiecare copil comportamentul pe care vi-l doriţi în moduri diferite, susţine Avivia Pflock, co-autoarea cărţii „Mommy Guilt“. În timp ce unul poate răspunde la o atenţionare verbală, celălalt poate are nevoie de o acţiune – să-i întrerupeţi conexiunea la internet, spre exemplu. Să fiţi fermă cu unul dintre copii şi mai sensibilă cu altul nu înseamnă inconsecvenţă, ci este adaptarea la nevoile copilului şi stilul de a învăţa lucrurile. „«Pedeapsa» ar trebui să fie pe măsura greşelii şi potrivită copilului“, punctează Pflock.