De ce mint copiii: greşelile pe care părinţii trebuie să le evite în educarea micuţilor

Orice persoană, fie adult sau copil, a spus o minciună la un moment dat, din diferite motive. În cazul copiilor, minciunile apar fie pentru că le e frică de o eventuală pedeapsă, după ce au făcut o năzbâtie, fie pentru că pur şi simplu confundă imaginaţia cu realitatea. De aceea, este important ca părinţii să ştie cum să se poarte cu copiii lor pentru a primi răspunsuri sincere din partea micuţilor.

Copiii nu mint niciodată, am fi tentaţi să credem, însă lucrurile nu stau tocmai în acest fel. Uneori, cei mici pot minţi din motive ce ţin strict de frica faţă de reacţia părinţilor la o anumită boacănă pe care tocmai au săvârşit-o, alteori, minciunile apar din cauza unei imaginaţii prea bogate. 

De aceea, este bine ca părinţii să fie atenţi la motivele pentru care copiii lor sunt tentaţi să spună o minciună, în loc să mărturisească adevărul, şi să acţioneze în consecinţă pentru a se asigura de sinceritatea micuţilor, scrie Bright Side:

Copiii cunosc consecinţele unor fapte pe care le săvârşesc

Adesea, copiii sunt tentaţi să mintă pentru că sunt conştienţi de faptul că adevărul aduce cu sine o pedeapsă. Încurajaţi-vă copiii să spună adevărul, prin aplicarea unor pedepse mai puţin severe în cazul în care au făcut o boacănă, pentru ca micuţilor să nu le fie teamă să-şi recunoască fapta.

Copiii nu vor să-şi supere părinţii

Copiii dumneavoastră vă iubesc foarte mult, tocmai de aceea, în unele situaţii, sunt tentaţi să spună o minciună tocmai pentru a nu vă supăra. Aşadar, nu trebuie să exageraţi exprimându-vă supărarea în urma unei năzbâtii făcute de cei mici, astfel, nu le va mai fi frică că o să vă dezamăgească atât de tare.

În unele situaţii, copiii nu mint, ci confundă realitatea cu ceea ce se întâmplă în imaginaţia lor

Uneori, copiii confundă realitatea cu ceea ce ar fi vrut să se întâmple. De aceea, vă vor povesti despre aventurile lor fantastice sau vor povesti tuturor că au un frate sau o soră, când de fapt nu este aşa, iar totul se întâmplă de fapt în imaginaţia lor. Fiţi înţelegători cu aceste minciuni nevinovate, pentru că ele vor dipărea odată cu trecerea timpului. 

Copiii mint atunci când nu-şi amintesc unele lucruri

Există situaţii în care copiii spun o minciună pe care ajung să o creadă ei înşişi. Acest lucru se întâmplă în cazul acelora care uită cum s-au petrecut de fapt lucrurile. Nu vă fie teamă de aceste minciuni. Încercaţi să fiţi calmi şi răbdători atunci când le explicaţi că percepţia lor este greşită.

Copiii cred că este politicos să minţi

Uneori, copiii cred că este politicos să spună o minciună în loc să mărturisească adevărul: par fericiţi să poarte căciulile tricotate de la bunica, chiar dacă nu este tocmai ceea ce-şi doreau să primească de Crăciun, de exemplu. Depinde de dumneavoastră dacă vreţi ca micuţii să se poarte altfel în aceste situaţii. În fond, toţi minţim că ne plac unele cadouri pe care le primim, deşi le considerăm total neinspirate.

Copiilor le este frică să fie comparaţi cu nişte personaje negative

Copiilor le este teamă să spună adevărul despre anumite năzbâtii pe care le-au făcut deoarece nu vor să fie consideraţi răi, asemenea personajelor negative din basmele pe care le cunosc. Aşadar, puteţi să le explicaţi că şi oamenii buni pot greşi în anumite privinţe, dar ceea ce îi deosebeşte de „cei răi“ este faptul că au curajul să-şi recunoască fapta sau vina. 

Copiii copiază comportamentul părinţilor

Copiii au tendinţa să copieze comportamentul părinţilor lor, iar dacă vor auzi diverse minciuni spuse de cei mari, vor copia acest comportament. Copiii sunt foarte isteţi şi foarte ageri, aşa că îşi vor da seama de ceea ce se întâmplă în jurul lor, de aceea soluţia este simplă: părinţii trebuie să constituie un exemplu pentru micuţii lor şi să fie sinceri între ei.

Neîncrederea în propria lor îndemânare sau inteligenţă

Dacă vă trataţi copiii ca pe nişte fiinţe inferioare, care nu sunt capabile să înţeleagă anumite lucruri din jurul lor, şi aveţi tendinţa să ţipaţi şi să daţi vina pe ei în anumite situaţii, aceştia nu vor vrea să înveţe să facă diferenţa între ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Încercaţi să le vorbiţi ca unui om mare, explicându-le ce este bine să facă şi ce nu. Astfel, vor realiza importanţa mărturisirii adevărului, pe măsură ce vor înainta în vârstă.