De ce joaca la calculator nu e joacă

Jocurile pe calculator izoleaza copiii si le inhiba abilitati de care au nevoie pentru a fi competitivi in lumea reala.

Care sunt primele imagini care vă vin vouă în minte atunci când auziţi cuvântul „joc”? Ştiţi la ce se gândesc copiii noştri când aud acelaşi cuvânt? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-i!

Au răspuns „Minecraft”,  „SuperMario” sau alt joc de pe tableta? Recunoaşteţi! Nu coincide cu viziunea voastră despre joacă şi aveţi dreptate. Iată de ce jocul pe dispozitive digitale nu e joacă!

Fragilizează sănătatea

Nu este un secret faptul că sănătatea copiilor din mediul urban este mai fragilă comparativ cu a celor care cresc la ţară. Alături de mâncarea ecologică, meritele revin şi jocului în aer liber care ajută copiii să se dezvolte sănătos şi armonios. Joaca adevărată, aşa cum ne-o amintim şi noi, întăreşte imunitatea şi creşte capacitatea organismului de a face faţă stresului. Cum se explică acest lucru? Înseamnă expunere la bacterii din noroi şi praf, interacţiunea cu tot felul de alergeni care îl loc să le distrugă copiilor sănătatea, fac exact contrariul: ajută la menţinerea unei stări optime de sănătate. În schimb, copiii care stau la calculator, nu iau contact cu bacterii şi alergeni care să le solicite imunitatea şi să le crească rezistenţa, de aceea se îmbolnăvesc uşor.

Mai mult, riscă dezvoltarea unor probleme ale sistemului osos: curburi nefireşti ale coloanei (scolioze şi cifoze), sindromul de tunel carpian, dezvoltarea mai lentă a sistemului muscular. Consecinţele nu se văd imediat, ci în timp, dar sunt adesea greu de corectat. De asemenea, joaca afară presupune exerciţiu fizic intens care creşte tonusul organismului şi favorizează echilibrul emoţional. În plus, nu contează dacă este vară sau iarnă, joaca afară înseamnă expunerea la soare şi sinteza vitaminei D, care asigură dezvoltarea osoasă normală şi are rol benefic în foarte multe procese din organism.

 Le atrofiază empatia şi inteligenţa emoţională

Joaca împreună cu alţi copiii, în mediul real este total diferită de cea în echipă în mediul virtual. Capacitatea de emapatie, de a înţelege relaţiile de grup, de a executa sarcini sau de a fi lider pentru un grup funcţionează după alte reguli în mediul real. Copiii care îşi petrec timpul la calculator înţeleg mai greu sau deloc dinamica relaţiilor cu ceilalţi copii şi acumulează frustrări în intracţiunea reală. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, da, este mai uşor să ai prieteni în lumea virtuală, prieteni cu care să faci echipă pentru a depăşi un nivel în joc. Este mai uşor în realitatea virtuală pentru că personalităţile caracterelor din jocuri sunt schematice şi nu au nici pe departe complexitatea caracterului unui copil real cu care trebuie să-ţi foloseşti o mulţime de abilităţi pentru a reuşi colaborarea, abilităţi pe are le putem numi generic inteligenţă emoţională. Din aceste motive, care ţin de confortul lucrurilor previzibile şi uşor de controlat, pericolul ca lumea virtuală să-ţi fure copilul şi să-l facă dezinteresat de alte activităţi şi interacţiuni umane este atât de mare.

Imaginaţia are de suferit, la fel şi îndemânarea practică

Joaca cu mingea, mersul pe bicicletă, cu rolele, pe trotinetă, fotbalul, „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „Elasticul”, sunt jocuri care ajută la dezvoltarea echilibrului şi a motricităţii. În schimb, jocurile la calculator dezvoltă foarte bine coordonarea mână-ochi şi motricitatea fină, dar efectul este unul local, nu de ansamblu, aşa cum se întâmplă dacă cei mici se  joacă afară.

Când copiii se joacă, stabilesc reguli, inventează jocuri noi, inovează, găsesc soluţii singuri sau în echipă pentru problemele care apar în timpul jocului, negociază, inventează, îşi folosesc tot timpul imaginaţia şi îşi află limitele, obţin validare din partea grupului sau sunt sancţionaţi. Din toate aceste interacţiuni, majoritatea pozitive şi uneori, trebuie să recunoaştem şi negative, copiii au de învăţat cum să facă faţă în lumea reală. 

Lumea virtuală este mai uşor de controlat şi, în aparenţă, lipsită de pericole care par să pândească afară de unde copiii pot veni, la o adică, şi cu capul spart. Dar în aceste situaţii nu putem privi în alb şi negru. Joaca la calculator dezvoltă o muţime de abilităţi precum simţul pentru detalii, memoria, concentarea, perseverenţa, vederea geometrică în spaţiu, răspunsul la provocări, reacţia la frustrare şi multe altele, dovedite cu studii serioase. Dar nu trebuie să înlocuiască joaca tradiţională pentru că pur si simplu, joaca pe calculator nu e joacă!