Mihaela Bilic la Adevărul Live: „Cartofii prăjiţi nu sunt toxici, doza face otrava, puţin probabil să ne îmbolnăvim de la ei“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mihaela Bilic mai semnează cărţile „Trăiesc, deci mă abţin“, „Sănătatea are gust“, Ghid pentru slăbit“ şi „Tocăniţă pentru suflet“
Mihaela Bilic mai semnează cărţile „Trăiesc, deci mă abţin“, „Sănătatea are gust“, Ghid pentru slăbit“ şi „Tocăniţă pentru suflet“

Nutriţionistul Mihaela Bilic a dezbătut la Adevărul Live secretele din spatele unei alimentaţii sănătoase pentru copii, arătând că un fresh de fructe se compară cu un pahar de bere, iar cartofii prăjiţi nu sunt atât de nocivi. De asemenea, experta a vorbit şi despre cea mai recentă carte a sa, „ABC de nutriţie“, primul abecedar alimentar pentru oameni mari şi mici.

„ABC de nutriţie“ este cartea care vine să revoluţioneze percepţia noilor generaţii despre nutriţie, aducând o schimbare reală în ceea ce priveşte obiceiurile alimentare. 

Structurată pe trei mari capitole - „Mâncarea, hrană pentru corp“, „Principalele categorii de nutrienţi“ şi „Marile familii de alimente“ -, cartea cuprinde informaţiile necesare pentru a avea o alimentaţie sănătoasă, precum şi sfaturi oferite cu competenţă, susţinute de ilustraţii sugestive, grafice, scheme, jocuri şi experimente, teste accesibile din care copiii şi părinţii vor învăţa ce trebuie să facă pentru ca alimentaţia să fie sănătoasă încă din primii ani de viaţă. Un accent deosebit este pus pe educarea permanentă a copiilor, astfel încât alimentaţia sănătoasă să devină o deprindere de fiecare zi.

Cartea nutriţionistului Mihaela Bilic se adresează în egală măsură copiilor, într-un limbaj adecvat vârstei lor, dar este deosebit de utilă şi părinţilor care vor afla aici răspunsul la întrebarea dacă pot fi educaţi copiii să mănânce sănătos, dar şi gustos.

Nutriţionistrul Mihaela Bilic a venit în studioul Adevărul Live pentru a explica părinţilor cum să-şi educe copiii să mănânce sănătos încă de la vârste fragede. 

Cele mai importante declaraţii: 

Necesitatea unui abecedar de nutriţie 

„Adevărul“: Cum v-a venit ideea de a scrie un abecedar de nutriţie pentru copii?

Mihaela Bilic: Nu există o carte de nutriţie pentru copii, noţiunile nu sunt pe înţelesul tuturor. A fost dificil, dar în final avem acest instrument. Cred că educaţia se face prin cărţi nu prin internet. Avem nevoie de aceste lucruri simple de bază, fie că vorbim de copii, fie că vorbim de adulţi, trebuie să ştim alfabetul nutriţiei. Nu ştim mereu semnificaţia proprie a termenilor. E nevoie să avem un abecedar de bază.

Cât şi cum trebuie să mănânce un copil?

Şi noi ca adulţi avem această întrebare. Un copil trebuie să mănânce din tot, o alimentaţie sănătoasă trebuie să fie una diversificată. Trebuie să gătim simplu, să punem accentul pe lucrurile gătite în casă. Cantitatea este problema. În acest secol nu se mai pune problema de malnutriţie la copii, avem, de fapt, prea multă mâncare. Din păcate, prea mulţi copii sunt sedentari, cresc în faţa monitorului. Copilul are nevoie de o alimentaţie diversificată, dar nu dietetică, pentru că el este în creştere. El nu poate creşte doar cu fructe, are nevoie şi de grăsimi.

Recomandaţi anumite meniuri?

Nu recomand meniuri. Cartea se vrea un dicţionar explicativ al termenilor, în acelaşi timp sunt definite noţiunile de bază. Sunt explicate rolurile nutrienţilor pentru organismul nostru. Fiecare substanţă nutritivă trebuie să existe în meniul nostru. În meniuri nu poţi cuprinde toate acestea. Mamele care vor să aibă copii sănătoşi ar trebui să gătească mai mult în casă. Lucrurile trebuie să fie cât mai simple, cât mai aproape de forma lor din natură. Sănătatea vine din aceste lucruri simple.

Unele mame vor să îşi facă copiii vegetarieni.

Este o atitudine greşită, orice extremism alimentar este unul dezechilibrant. Un copil poate suferi, îi poate fi afectată creşterea. Din punctul meu de vedere este o greşeală.

Dar dacă un copil pofteşte la ceva?

Este o chestiune de compromis, nu de idealism. Un copil nu poate să trăiască fără să guste. Cu cât îi interzicem ceva cu atât îl va vrea mai mult. E o chestiune de responsabilitate şi de răbdare. Mezelurile trebuie să fie prezente în familie. Se pot face anumite zile din săptămână în care să fie consumate. Nu putem mânca în fiecare zi o prăjitură sau un crenvurşt. Copiii trebuie să înţeleagă că au un program alimentar, nu că au interdicţii. Alimentele semipreparate sunt mai atractive şi le vor prefera pe acestea. Trebuie să înţeleagă că există un program stabilit de părinţi. Nu trebuie să fim perfecţi, dar trebuie să facem lucrurile cât mai bine, cu unele excepţii. E vorba şi de regula 80-20. În 80% din timp trebuie să facem lucrurile cât mai bine, iar în 20% din timp unele aspecte sunt trecute cu vederea. 

„Puţin probabil să ne îmbolnăvim de la cartofi prăjiţi“ 

Care sunt cele mai nocive alimente pentru copii?  

Cuvântul nociv e impropriu. Mâncarea, dacă e comestibilă, nu poate decât să fie bună de mâncat. Dacă copilul are probleme de greutate, atunci alimentele care sunt cu densitate calorică mare sunt mai puţin recomandate pentru copil. Toate lucrurile concentrate au volumul mic. Una e să ne umplem stomacul cu ciorbă, alta e să îl umpli cu caşcaval. Caşcavalul se mănâncă cu pâine pentru că e concentrat. Pot apărea capcane: să mâncăm prea mult din alimente extrem de concentrate. Unele alimente sunt bogate în apă şi aer, care dau densitate şi saţietate. Dar sunt sărace în calorii, ciorba, laptele, de exemplu. Putem avea situaţia următoare: un copil slab va prefera alimentelte dietetice în mod instinctiv. Din ciorbă nu ai cum să creşti. E o chestiune de nuanţă. Ne plac cartofii prăjiţi cu şniţel. Un cartof întreg absoarbe uleiurile vegetale şi va avea de 4-5 ori mai multe calorii atunci când devine prăjit. Uleiul e cea mai concentrată substanţă nutritivă. Este mai hrănitor, dar unor copii nu le face bine la siluetă. Produsul nu e toxic, doza face otrava. Orice lucru în exces sau prea des poate să aducă probleme. Dar de siluetă, nu de sănătate. Puţin probabil să ne îmbolnăvim de la cartofi prăjiţi.

Ce părere aveţi despre margarina pe pâine şi de cerealele cu lapte?

Şi la acest capitol sunt alegeri din partea părinţilor. Copiii au nevoie de grăsime, jumătate din raţia lor calorică trebuie să fie reprezentată de grăsimi. Există grăsimi în multe produse şi ele trebuie alternate. Uleiurile vegetale au exces de Omega 6, sunt acizi graşi esenţiali cu efect proinflamator. Niciun lucru nu e bun în exces. Nu trebuie să facem exces de uleiuri vegetale în detrimentul celor animale. Laptele integral sau grăsimea din unt vin cu alt tip de acizi graşi. În unt avem vitaminele A şi D, vitamine liposolubile, deja prezente în aliment. Cu ele se fixează calciul şi fosforul, care sunt prezente în lapte şi în unt. Trebuie să înţelegem că niciun aliment nu exclude pe altul. Nu putem să spunem că tot ce e vegetal este bun şi tot ce este animal trebuie dat la o parte. Avem nevoie de tot ce înseamnă ulei provenit din peşte. Noi, ca adulţi, ar trebui să mâncăm peşte de două-trei ori pe săptămână. În acest context, e bine să mâncăm din toate, e bine ca totul să fie diversificat, ca organismul să îşi ia ce vrea, cu condiţia să îi punem la dispoziţie aceste alimente. Cum să ne convingem copiii să mănânce diversificat? E complicat, dar trebuie ca părinţii să ia asta în serios. Cu cât copilul consumă mai multe alimente diferite, cu atât e mai bine crescut. Niciodată nu vom iubi spontan un aliment nou, ca oameni suntem reticenţi şi respingem ce e nou. Alimentul trebuie să fie consumat de toată familia. Părinţii sunt oglindă pentru copii. Dacă noi nu mâncăm, atunci copilul nu va consuma. Copilul imită ce facem nu ce spunem. Alimentele trebuie să fie consumate şi introduse treptat în ceea ce copilul preferă să mănânce. Ele trebuie să fie gătite în diferite feluri pentru a le face atrăgătoare. Dacă părintele renunţă e o problemă. 

Dacă părintele îi dă copilului fructe sub formă de fresh?

Fructele sunt un desert spre deosebire de legume. Faptul că nu iubeşte fructele nu este o problemă. Dacă transformăm fructele în fresh atunci copilul va bea apă cu fructoză, ca pe apă. Fructoza este intens dulce, mai dulce ca zahărul, dar nu satură. De-asta mâncăm fructe până ne plesneşte burta. Creierul nu le numără şi nu le percepe ca pe mâncare. Această infuzie de apă cu fructoză se comportă ca un pahar de bere. Este din ce în ce mai des repetată această comparaţie de către pediatri americani. E nevoie de un semnal de alarmă. Avem nevoie să înţelegem că acest fresh nu hrăneşte corpul, nu aduce un beneficiu.

Cât trebuie să mănânce un copil?

Trebuie să ţinem cont de dimensiunea palmelor. Până la cinci-şase ani trebuie să i se dea jumătate din porţia unui adult. Copiii au un instict bun pentru saţietate şi foame. Atunci când se opreşte din mâncat înseamnă că trebuie să îi respectăm aceste semnale. Copiii ştiu să ceară de mâncare când le e foame şi ştiu să se oprească când s-au săturat. Nu trebuie să termine tot din farfurie.

Cât de des se pot oferi dulciuri?

Sucul de fructe nu satisface cum o face un desert. Dacă copilul vrea ceva dulce e mai bine să îi dăm ceva concret, decât un suc, adică deserturi pe bază de lapte, făinoase cu lapte, de exemplu. Un produs făinos cu lapte nu necesită zahăr pentru că are lactoza dulce. Şi o bucăţică de ciocolată poate să fie consumată cu condiţia să fie pusă într-un program. Un alt tip de desert poate să fie o clătită, o felie cu unt şi cu gem. Adică acele dulciuri nu foarte intense ca şi gust. Biscuiţii sunt buni, dar nu cei ambalaţi. Din punct de vedere caloric sunt mai concentraţi ca o felie de chec pentru că nu au apă. În biscuiţi există margarină, dar în chec nu se practică folosirea ei. 

Laptele şi teoriile din jurul lui 

Laptele e bun pentru copii?

Laptele e un aliment de bază pentru un copil. Dacă un copil consumă două-trei porţii de lapte pe zi, zic eu, are şansa să crească cu unu-doi centimetri mai mult, dincolo de moştenirea genetică. Laptele ne creşte la propriu. Dar asocierea cu cereale e una corectă pentru copii. Ce cereale alegem? E o preferinţă de familie. Cerealele expandate vor părea mai multe faţă de cele sub formă de bob. Copiilor nu le sunt recomandate cerealele integrale sau cele cu fibre. Fibrele nu sunt digerate de oameni, iar pentru intestinele copiiilor pot duce la intoleranţe digestive. Cerealele au apărut târziu în alimentaţia oamenilor, sunt parţial digerabile, nu trebuie să facem din ele un must la copii. Prea multe fibre strică. Riscăm să facem mai mult rău decât bine. Copiii pot mânca paste albe, orez, pâine.

Există tot felul de teorii în jurul laptelui.

Generaţii întregi au crescut cu lapte în România. În Franţa, pe lângă acele mesaje de pe TV, există şi un mesaj care arată că trebuie să consumi trei produse lactate. Laptele e singurul aliment în care avem calciu cu fosfor în raport eficient, alături de vitamina D, care ajută la fixarea lor. Tot în lapte e şi o grăsime care conţine acidul linoleic conjugat, un acid gras care ne protejează împotriva diabetului. Iar lactoza hrăneşte coloniile de bacterii din colon care ne asigură imunitatea. Nu picaţi în acest absurd alimentar. Bem lapte pentru că e sănătos şi ne face mari.

Care ar trebui să fie sursa laptelui?

Şi această teorie a fost dusă la grad de isterie. Nu am trăit vremuri mai sigure ca acum. Laptele din supermarket e deja fiert, atât. N-are cum să fie contrafăcut sau manipulat. Laptele e extrem de ieftin. Costă sub 100 de euro o tonă. Industria alimentară îl omogenizează, îi reglează conţinutul de grăsime să fie mai uşor de digerat. Atunci când e pasteurizat se distrug bacteriile patogene, acelea luate din mediul înconjurător şi acelea care ne pot da o stare de balonare sau de diaree. Când e suprafiert, sub metoda UHT, atunci se distrug toate coloniile de bacterii. De aceea, laptele poate sta pe raft fără să mai fie nevoie de frigider. Dar nu are conservanţi şi niciun proces dubios nu e inclus. Nu e nevoie să ne fie frică de lapte. Laptele, carnea, brânza sunt alimente de bază care nu trebuie privite cu suspiciune. De ele depinde sănătatea noastră.

Ce părere aveţi de programul educaţional cu corn, lapte şi un fruct?

Pâinea şi laptele sunt alimente de bază. Ar fi bine ca aceste lucruri să fie consumate într-adevăr de elevi. Alimentele nu ajung acolo unde trebuie, adică acolo unde oamenii sunt mai săraci şi fără posibilităţi. Un corn şi un păhărel de lapte nu strică niciunui copil. Laptele ar trebui să fie cel cu 3,5% grăsime. Grăsimea e extrem de importantă pentru creşterea unui copil. Nu ştiu cât de practică ar fi iniţiativa introducerii legumelor în acest program în România. Legumele sunt minunate, dar practic copiii nu cresc din legume, a le mânca la şcoală e un lucru mai puţin important. 

Blestemul Japoniei şi fastfood-ul 

Copiii duc cornul şi laptele acasă şi mănâncă fastfood.

Depinde ce înţelegem prin fastfood. Dacă fastfood înseamnă un sendviş, atunci nu e fastfood. A avea un lucru cumpărat din colţul străzii nu e greşit, ci a cumpăra aceste produse din lanţurile mari de fastfood care nici măcar nu mai produc acel sendvis din lucruri clare. Este mai simplu să iei un covrig de la un colţ de stradă. Într-un hamburger nu sunt lucruri simple. Ele au acest sirop de porumb îmbogăţit cu fructoză venit din America. Un sendviş ca ăsta are de trei-patru ori mai multe calorii decât o chiftea. Tot ce vine din America vine cu aceste siropuri despre care nu ştii dacă au fost luate de la un animal sau dacă au fost îmbogăţite într-un mod nociv. Acest sirop e o inveţie a japonezilor, despre care americanii spun că e o răzbunare pentru bomba atomică de la Hiroshima. Acea fructoză care este păcătoasă şi se duce în ficat.

Ce soluţii ar trebui să găsească părinţii?

Prin această carte am încercat să îi familiarizez pe copii cu alimentele, să le explic că nu există nimic nociv în mâncare, să nu uite să mănânce cu simţurile, adică să ne respectăm foamea şi saţietatea. Am explicat diferenţa dintre carne şi mezeluri, dintre lapte şi caşcaval. Cantitatea face diferenţa, este voie să mâncăm din toate. Este o pledoarie pentru o alimentaţie echilibrată. Dacă copilul creşte într-o relaţie normală, fără o luptă cu mâncarea, are şanse să fie un adult care să mănânce respectându-şi propriile senzaţii alimentare. Altfel, putem avea copii mai graşi decât părinţii lor, condamnaţi pe viaţă la cură de slăbire. Este foarte uşor să facem din mâncare un prieten şi un sprijin în toate. Mâncare nu ţine doar de foame, ne face bine din punct de vedere psihologic. Acest confort food este uşor de descoperit, este instictiv. Dacă mâncăm doar ca să ne simţim bine nu putem să ne mirăm că avem kilograme în plus. Mâncatul emoţional este problema apropo de mâncatul în plus, nu mâncarea e de vină, ci noi pentru că nu ne identificăm propriile emoţii.

Ar trebui introdusă o materie în şcoli dedicată alimentaţiei?

M-aş bucura nespus. Dacă cineva nu ne spune lucrurile de bază putem să fim uşor manipulaţi de tot felul de concepte. Avem nevoie să ştim că o alimentaţia sănătoasă înseamnă alimentaţie diversificată, că orice poate îngrăşa dacă e mult, că nu mâncatul disociat e soluţia şi nici a fi vegetarian nu e garanţia pentru tinereţe fără bătrâneţe. E vorba de lucruri de bază, ce înseamnă o calorie, ce înseamnă carbohidraţi. Altfel, cu toţii îşi dau cu părerea despre nutriţie, dar puţini pot să răspundă întrebării „De ce să nu bem lapte?“. 

Cât de importantă e armonia din familie 

Care sunt cele mai mari greşeli cu privire la alimentaţia copiilor?

Cred că majoritatea mamelor îşi dau toată silinţa ca totul să fie bine. Simplul fapt că se găteşte în casă te ţine la distanţă de orice fel de capcană sau greşeală. Dar, foarte multe mame nu oferă atenţie, răbdare, afecţiune şi disponibilitate pentru copii. A avea un copil nu înseamnă doar să îl hrăneşti, ci şi să îl îmbraci, înseamnă să fii alături de el, să îi oferi iubire necondiţionată, sprijin şi încredere. Şi adulţilor le e greu să ofere totul când sunt ocupaţi cu lucruile de bază, să ai o casă şi ce să pui pe masă pentru copil. Aşa, partea emoţională îşi spune cuvântul, de multe ori copiii sunt oglinda părinţilor. Ei arată, prin kilogramele în plus, că poate în acea familie nu e armonie, nu este echilibru sau stare de bine. Ei se trezesc că mănâncă doar ca să le fie bine pentru că tot contextul vieţii lor nu este unul pozitiv. Avem nevoie să ne fie nouă, părinţilor, bine ca să le fie şi lor. De multe ori ei arată un fel de dezechilibru al nostru. Copiii au nevoie de atenţia noastră şi de iubire mai mult decât de hrană.

Prin alimentaţie putem evita răcelile? 

Nu putem face atât de mult prin alimentaţie pe cât ne-am dori. O alimentaţie echilibrată înseamnă o viaţă mai bună. Imunitatea noastră locuieşte în tubul digestiv. Şi aici nu putem realiza prin macare o protecţie. Pentru imunitate ar fi bun un supliment de vitamina C, în perioada de toamnă, singurul supliment cu care sunt de acord. În rest, alimentaţia să fie moderată în unele privinţe, în cantiate, conţinut de grăsime şi conţinut de zahăr. Cel mai sigur element pentru sănătoatea noastră este greutatea. Cu cât avem kilograme mai multe, cu atât sănătatea noastră are de suferit, iar organismul nostru e îngreunat şi nu funcţionează cu eficienţă. A avea o formă fizică bună, a fi activ, a fi fără kilograme în plus şi dinamici funcţionează bine. Copiii sedentari sunt într-un complex nu doar fizic, ci şi psihic. Dacă un copil nu e ancorat în social, nu comunică şi nu interacţionează cu copii duce la un dezechilibru. Binele psihic e mai important decât cel fizic. Dacă copilul nu se simte bine în pielea lui va fi un copil mai bolnăvicios. Felul în care suntem satisfăcuţi de fiecare zi din viaţa noastră s-ar putea să crească imunitatea şi să ne ferească de boli. Stresul produce hormoni de stres care strică tot. Ne concentrăm pe alimentaţie, dar uităm că sunt factori mai agresivi şi mai puternici decât ce poate veni dintr-o farfurie de mâncare. 

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite