7 conduite ale părinţilor care îi împiedică pe copii să atingă succesul: de ce nu e bine să îi răsfăţăm, dar e indicat să îi lăsăm să greşească

Părinţii pot să afecteze felul în care copiii se dezvoltă, din cauza unor comportamente greşite FOTO Arhivă

Părinţii le pot impune copiilor să facă cum doresc ei, doar pentru ca aceştia să fie în siguranţă sau să aibă un viitor pe care ei îl proiectează. Aceste greşeli pot avea consecinţe asupra vieţii de adult a celor mici.

De-a lungul cercetărilor sale, doctorul Tim Elmore, expert în psihologie, a descoperit mai multe greşeli pe care părinţii le fac destul de des atunci când vine vorba de educţia copiilor lor, ceea ce potate duce la o scădere a încrederii în sine din partea celor mici, chiar de la o vârstă fragedă, diminunându-le, totodată, şansele pentru a atinge succesul în carieră şi în viaţa personală. Pentru a nu face aceste greşeli, expertul a explicat pentru „Bright Side“ cum pot părinţii să reducă riscul ca cei mici să nu atingă succesul.

Nu lăsăm copiii să experimenteze riscul

Trăim într-o lume în care pare că pericolul e la fiecare pas. Preocuparea părinţilor pentru siguranţă înainte de orice le provoacă teamă, de aceea adulţii fac orice pentru a-i proteja. În fond, asta ţine de meseria de părinte, dar copiii sunt privaţi de un comportament în care ar trebui să experimenteze riscul sănătos pentru a dezvolta efectele adverse. Psihologii din Europa au descoperit că dacă un copil nu se joacă afară şi nu o să aibă un genunchi julit, de exemplu, va avea fobii în viaţa de adult. Copiii trebuie să cadă de câteva ori pentru a înţelege această normalitate. Adolescenţii trebuie să se despartă într-o relaţie pentru a aprecia maturitatea emoţională a unei relaţii de lungă durată. Dacă părinţii nu le permit aceste riscuri în viaţă, copiii vor deveni aroganţi şi vor avea o stimă de sine scăzută în calitate de lideri.

Îi salvăm prea repede

Generaţiile tinere de azi nu dezvoltă unele deprinderi de viaţă pentru că adulţii au grijă ca aceştia să nu aibă probleme. Atunci când îi salvăm din situaţii-limită sau îi răsfăţăm şi le acordăm prea multă atenţie le luăm posibilitatea de a rezolva probleme pe cont propriu. Acesta este un mod scurt de educare şi nu le oferă copiilor şansa să fie lideri. Mai devreme sau mai târziu, copiii se vor obişnui cu cineva care să le vină în ajutor tot timpul. Când, de fapt, lumea nu funcţionează aşa în realitate şi de aceea copiii pot avea probleme când devin adulţi.

Ne agităm prea uşor

Stima de sine este supraapreciată în cazul copiilor. Toată lumea pare să fie un învingător. Această mentalitate face ca cei mici să se simtă speciali, dar cercetările arată că această metodă de educaţie aduce consecinţe nedorite. În cele din urmă, copiii observă că doar mama şi cu tatăl îi percep drept cei mai buni pe când restul lumii îi vede diferit. Astfel, pun la îndoială vorbele părinţilor. Când părinţii se agită prea uşor cu aprecierile, copiii ajung să înveţe să trişeze, să exagereze şi să mintă pentru a evita realitatea care nu este în concordanţă cu ceea ce părinţii cred despre ei.

Luptă pentru fericire

Copilul nu trebuie să te iubească în fiecare minut, mai ales atunci când nu se simte răsfăţat. Trebuie să ştii să le spui „Nu“ sau „Nu acum“ şi să îl laşi să lupte pentru ceea ce crede că are valoare pentru el. În calitate de părinte, tindem să le oferim totul celor mici atunci când îşi doresc, mai ales când familia are mai mulţi copii. Iar atunci când unul face ceva bine şi este răsplătit, iar celălalt nu, atitudinea nu este una bună. În acest caz, copiiilor ar trebui să li se explice că dacă îşi doresc ceva şi vor să aibă succes trebuie să lupte singuri pentru ce vor. Copilul nu trebuie să fie învăţat că o notă bună trebuie răsplătită cu o sesiune de shopping la mall. Dacă relaţia cu copilul este bazată pe recompense materiale, atunci cel mici va experimenta lipa unei motivaţii intrinseci şi lipsa iubirii necondiţionate.

Nu împărtăşim greşelile din trecut

Adolescenţii vor dori întotdeauna să încerce lucruri pe cont propriu. Ca adulţi, îi putem lăsa să facă asta, dar asta mai înseamnă că îi şi putem ghida pentru a nu repeta greşeli făcute de noi. Poţi să împărtăşeşti cu ei greşeli relevante pe care le-ai făcut când erai de vârsta lor într-un mod în care să îi ajute să facă alegeri corecte. Copiii trebuie să fie pregătiţi să facă faţă şi consecinţelor acţiunilor lor. Împărtăşeşte cu ei experienţa asemănătoare pe care ai avut-o într-un caz similar, ce ai făcut în urma acţiunilor tale şi ce ai învăţat de pe urma lor. Pentru că nu eşti singura influenţă a copilului tău, de aceea trebuie să fii cea mai bună experienţă.

Confundăm inteligenţa şi alte daruri cu maturitatea

Inteligenţa este folosită adesea ca un etalon al maturizării unui copil, de aceea părinţii cred că un copil inteligent este pregătit să înfrunte lumea. Dar nu e cazul. Unii sportivi sau vedetele de la Hollywood posedă, de exemplu, un talent de neimaginat încă de mici dar nu sunt lăsaţi să se exprime pentru că se presupune că nu ar răzbate. Nu există un ghid care să spună când i se pot oferi libertăţi unui copil, dar o regulă este faci o diferenţă între copilul tău şi ceilalţi, la vârste asemănătoare. Dacă observi că faci mai mult decât face copilul pentru el, atunci a-i putea să îi amâni independenţa copilului tău.

Nu punem în practică ceea ce predicăm

Ca părinţi, responsabilitatea noastră este să modelăm viaţa aşa cum vrem ca cei mici să o trăiască, în aşa măsură încât ei să devină responsabili şi încrezători pentru cuvinte şi acţiunile lor. Ca lidei în casă, părinţii trebuie să vorbească mereu onest, altfel vorbele goale vor scoate la ivealp minciuni şi vor eroda caracterul celui mic. Priveşte-te prin alegerile etice pe care le faci, căci aşa te priveşte şi copilul tău. Dacă tu nu treci strada pe culoarea roşie a semaforului, atunci nici copilul nu o va face. Arată0le copiilor ce înseamnă voluntariatul, de exemplu, sau cum să ajuţi comunitatea. Lasă locurile şi oamenii pe care i-ai întâlnit mai bine decât le-ai găsit, iar copiii tăi vor face la fel.