Cum s-a schimbat imaginea penisului ideal de-a lungul istoriei
0În zilele noastre, mărimea ideală a penisului naşte multe controverse, iar întrebările cu privire la imaginea acestuia, la lungime, grosime, circumcizie sau necircumcizie nu mai contenesc. Răspunsurile, însă, sunt diferite de la cultură la cultură, după cum s-a observat şi de-a lungul istoriei.
Dacă în zilele noastre pornografia joacă un rol importat în stabilirea standardelor când vine vorba de un penis ideal, în trecut acest element nu era o problemă. Cu toate acestea, imaginile erotice, operele de artă nud şi cărţile despre sex sunt suficiente pentru dezvoltarea unei imagini a penisului ideal de-a lungul istoriei:
Egiptul Antic: penisurile erau neapărat circumcise
Un material pornografic relevant pentru acea vreme este Papirusul Erotic din Torino, vechi de mai bine de trei mii de ani. Dacă formele feminine sunt desenate formal, ale bărbaţilor nu sunt: aceştia sunt scunzi şi au penisuri gigantice. Este clar, însă, că circumcizia era ideală. În plus, potrivit istoricului grec Herodot, egiptenii apelau la circumcizie „de dragul igienei”.
Grecia Antică: penisuri mici şi necircumcise
În cazul grecilor, penisurile mici, vizibile în artă, sunt un indiciu al civilizaţiei, care demonstrează că o persoană este mai presus de plăcerile lumeşti, în timp ce penisurile mari sunt obiecte ale dorinţei.
Mai mult decât atât, prepuţul era considerat un element al frumuseţii pentru greci şi romani, potrivit scrierilor lui Frederick Hodges din Istoria Medicinei. În mod ideal acesta trebuia să aibă trei sferturi din lungimea penisului.
India Antică: trei măsuri ideale
O sursă fascinantă în cazul imaginii ideale a penisului este faimoasa carte hindu Kama Sutra, care este mai mult decât o carte despre poziţii. Kama Sutra identifică trei mării genitale diferite în cazul ambelor sexe. Cele bărbăteşti sunt „iepurele de câmp”, „taurul” şi „calul”, iar în cazul fiecăreia există „o pereche” feminină. Aşadar, potrivit manualului, „iepurele de câmp” ar trebui să facă sex cu femeia „căprioară”, „taurul” cu „iapa”, iar „calul” cu femeia „elefant”.
Perioada Edo a Japoniei: penisuri mari, necircumcise
Arta erotică, cunoscută drept „shuga”, este principala sursă japoneză când vine vorba de imaginea ideală a penisului.
O caracteristică a acesteia este, însă, faptul că organele genitale, atât feminine, cât şi masculine, sunt de proporţii exagerate. Cu toate acestea, unele trăsături sunt destul de evidente: prepuţul intact, capul proeminent, venele perfect vizibile, grosimea generoasă şi părul pubian neatins.
Anglia în timpul lui Henry al VIII-lea: penisuri enorme, cu „nevoie” de susţinere
În timpul lui Henry al VIII-a, penisurile mari erau o „problemă” în rândul multor reprezentanţi ai sexului puternic. Indiciul este suspensorul pentru penis, care, potrivit bustle.com, poate susţine cu succes un penis erect, era întâlnit în vestimentaţia tuturor bărbaţilor de la curtea lui Henry al VIII-lea.