Am mâncat în toate restaurantele mari din Bucureşti, am fost acolo şi cu oameni care au mâncat în cele mai mari şi mai scumpe restaurante din lume şi am discutat cu ei mult despre mâncare. Am mâncat foarte bine, şi mâncăm din ce în ce mai bine, de la o lună la alta. Am observat şi eu şi mi-au confirmat şi ei că în ultimii doi, trei ani restaurantele din Bucureşti au ajuns foarte departe, cele mai bune de la noi putând sta oricând alături de cele mai bune din marile capitalele şi oraşe ale lumii.

Am mâncat legume bune în aceste restaurante, desigur, atent alese şi bine pregătite. Dar nu-mi mai aduc aminte ce şi cum erau. Există, însă, un restaurant în Bucureşti în care ies cu mult în evidenţă faţă de legumele din toate celelalte restaurante, şi asta la distanţă considerabilă. Şi oamenii mari cu care am fost acolo mi-au spus acelaşi lucru, că au trecut poate ani de zile de când nu au mai mâncat legume care să le scoată o exclamaţie de uimire.

Am încercat de mai multe ori să nu mai mănânc carne sau să mănânc mult mai puţină. Nu am reuşit vreodată mai mult de o zi, o zi şi jumătate. Cei cu care am fost aseară la cină mi-au spus că li s-a întâmplat exact la fel, dar că, iată, e prima dată când îşi dau seama că ar putea avea un prânz şi o cină nu doar că fără carne sau peste, deloc, ci chiar una care le-ar face cu adevărat plăcere.

Am zâmbit, pentru că şi eu îmi spuneam exact acelaşi lucru...

PS: Să nu vă gândiţi la legume proaspete, dimineaţa culese de la ţară de o ţărancă bătrână, de departe, pe unde nu a trecut vreodată roata de tractor sau picior de agricultor cu vermorelul în spate, şi aduse la Bucureşti cu elicopterul. Ar fi prea simplu. Nu, la legumele acelea care au ajuns aseară în farfuria noastră Alex şi cei de lângă el au muncit din greu, nu glumă! Le-au preparat, le-au combinat în multe feluri, au adăugat de toate...