Fundamental, vorbim despre un document care prezintă un realism dur şi pur (numit realism principial), exhibând un naţionalism şi excepţionalism american dominant, bazat fundamental pe principiile şi valorile guvernării democratice, libertăţi individuale, statului de drept, pe toleranţă şi oportunităţi.

Din conservatorismul american republican a mai rămas aprecierea valorilor comune şi substanţa viziunii unei lumi de state suverane puternice, iar orice referire la globalizare, multiculturalism şi integrare dispare, şi supravieţuieşte un termen unic şi slab, „toleranţă“. Puterea este valoarea dominantă, suveranitatea statelor principiu suprem, aspiraţional se aşteaptă o lume paşnică din state care-şi urmează interesele naţionale. Excepţionalismul se regăseşte în recursul la ideea că valorile şi principiile americane au determinat prosperitatea şi pacea lumii. Dealtfel ideea de prosperitate şi componentele securităţii economice şi a comerţului bazat pe principii corecte domină documentul, ca noutate solidă a gândirii din epoca Trump.

SUA doreşte o lume mai liberă, mai sigură şi mai prosperă, în viziunea Strategiei de Securitate Naţională a preşedintelui Donald Trump.

Naţionalismul este dominant, în cheie americană: Obiectivul este „crearea unei Americi mai puternică, mai bună, mai liberă, mai mândră şi măreaţă ca niciodată până acum“ care relansează încrederea propriilor cetăţeni în guvernare prin revenirea la principiile actelor fondatoare ale statului american şi promovarea modului de viaţă american. Formulări precum Măreţia Americii şi exemplul său sclipitor pentru lume, America first, cetăţeanul american şi interesele sale de prosperitate şi securitate, implicarea tuturor americanilor şi faptul că toţi au un rol împing documentul spre nuanţele de populism care fac din Strategie mai degrabă o declaraţie politică egală cu programul candidatului Trump, la un an de mandat, decât un document solid de lucru pentru comunitatea de securitate, apărare, politică externă şi intelligence americană.

SUA doreşte o lume mai liberă, mai sigură şi mai prosperă, în viziunea Strategiei de Securitate Naţională a preşedintelui Donald Trump, cu naţiuni puternice, suverane, independente, cu propriile culturi şi vise, în prosperitate, libertate şi pace. Prioritatea absolută este securitatea, prosperitatea şi interesele poporului american. SUA doresc un echilibru de putere care favorizează SUA, aliaţii şi partenerii săi. Predominantă este răspândirea valorilor, a capacităţii de a inspira, de a ridica şi înnoi care să aducă recunoaştere leadership-ului american.

Europa puternică şi liberă e şi angajamentul american, care anunţă explicit întărirea articolului 5 şi implicarea sa în securitatea europeană, inclusiv la nivelul apărării balistice şi a întăririi şi apărării Flancului Estic.

Documentul trasează şi duşmanii – absoluţi – Coreea de Nord prin proliferare nucleară şi Iranul, prin aspiraţiile la nivelul capabilităţilor balistice(dar cu dezvoltări mai puternic critice când e vorba de acţiunile sale la nivelul Orientului Mijlociu), la care se adaugă radicalismul islamic, jihadismul, organizaţiile teroriste. Apoi sunt notaţi şi competitorii, numiţi deseori chiar „adversari/inamici, ba chiar duşmani, şi ei“ – Rusia şi China, cu precădere. În schimb, documentul este extrem de puternic prin reafirmarea parteneriatului transatlantic, afirmarea UE drept partener şi statelor europene drept aliaţi, iar NATO cel mai important organism internaţional pe care SUA vrea să-l facă şi mai puternic cu ajutorul aliaţilor săi, care respectă partea lor din sarcini.

Europa puternică şi liberă e şi angajamentul american, care anunţă explicit întărirea articolului 5 şi implicarea sa în securitatea europeană, inclusiv la nivelul apărării balistice şi a întăririi şi apărării Flancului Estic. Rusia e duşman pentru că subminează, prin mijloace subversive, interesele americane, legătura transatlantică, sădeşte dubii asupra angajamentelor americane în Europa şi e revizionistă (alături de China). Rusia lucrează la slăbirea şi subminarea guvernelor europene, violează suveranitatea statelor din regiune cum a făcut-o prin invaziile din Georgia şi Ucraina.

Cât despre China, dacă la nivelul regiunii Asia de Sud-Est criticile sunt mai dure, principala preocupare este nu militară, ci comercială, prin practici comerciale incorecte şi investiţii în domeniile strategice la nivel global şi european. Piciorul strategic pus de China în Europa este criticat deschis de document şi este considerat un element care subminează unitatea Vestului, altfel obiectiv fundamental al SUA, notat ca atare în Strategia Naţională de Securitate.

La capitolul lecţii învăţate, cred că principalele sunt trei: relaţia cu SUA trebuie desenată în termenii care sunt în avantajul SUA şi al cetăţenilor săi, într-o acţiune sau alta; respectarea principiilor şi valorilor fundamentale este obligatorie pentru noua doctrină Trump, cu precădere statul de drept, menţionat peste tot; iar China şi investiţiile sale, alături de practicile comerciale incorecte, sunt o chestiune de prim plan a SUA, alături de acţiunile militare, politice, agresive şi de intimidare ale Rusiei peste tot în lume, care subminează interesele SUA şi ale Occidentului. Acestea sunt liniile roşii şi criteriile, indicatorii de apreciere a relaţiilor SUA cu terţe state.