Lumina neagră

Începem o viaţă liberă şi o cultură superioară! Adio, ştiinţă, cunoaştere şi îndoială! Singura obligaţie e o alinare: să ne aruncăm, cu minţile deschise, în marea, în nesfîrşita libertate a prostiei. Să fim aliniaţi şi imbecili, precum planctonul dus de curent spre gura cetaceului.

De la primul curs, totul e uşor şi clar. Întrebare: ce au în comun George Washington, Winston Churchill, Cervantes şi Columb? Răspuns: nu sînt Lenin! Concluzie: toţi trebuie să cadă!

Învăţătura despre statuile ce trebuie să cadă, dacă nu prind în piatră geniul lui Lenin, vine din America, de la Charlotte Clymer, o gînditoare-titan transgender,   remarcată la ONG-ul Human Rights Campaign. De la ea am aflat de ce sînt  intangibile statuile marelui Ilici: Lenin n-a fost stăpîn de sclavi! Căci, în punctajul progresist, dezaxatul care semna cote de execuţii pe regiuni, călăul presei şi al Parlamentului era un suflet bun. Împrejurările l-au împiedicat să se desfăşoare în Africa iar asta îi dă dreptul la o stauie de neatins.

Mai mult, acolo unde americanii asigură protecţia, germanii garantează perpetuarea. Recent, justiţia a recunoscut dreptul Partidului German Marxist-Leninist de a dezveli o statuie a lui Lenin, la Gelsenkirchen. Era şi timpul! Liderii UE reuşiseră, încă din 2018, să celebreze un nou monument al lui Marx, tot în Germania, la Trier.

Sîntem naivi: problema nu e ce cade. Problema e ce pun pe soclu îndrumătorii noştri progresişti.  

Dar să ne vedem de cursuri. A doua întrebare: la ce-a fost bun numitul I.C., zis  Nazarineanul, născut în raza localităţii Betleem? Răspuns: fiind alb privilegiat, I.C. a slujit supremaţia albilor. Mai mult, pe cînd I.C. era mic iar părinţii lui dăduseră  de belea, trupa a şters-o în Egipt, la bunii africani, nu în Danemarca, la odioşii europeni. Concluzie: statuile, vitraliile şi picturile înfăţişînd acest străvechi grup infracţional trebuie distruse!

Aşa ne învaţă un alt mare gînditor: Shaun King, militant civic, beneficar de bursă Oprah Winfrey, fost pastor şi colector principal de fonduri pentru campanii progresiste.

Ceva - şi anume marxismul vast, vîrît într-un creier minuscul - nu-l lasă pe King să observe detaliile concrete. De pildă, că privilegiile albului Isus au fost fixate, de alţi albi, cu trei piroane în tendoane, pe doi stîlpi aşezaţi cruciş. Din acelaşi motiv, marele teoretician anti-rasist, nu va afla nici că, pe atunci, Egiptul era sub stăpînirea albă a romanilor. Nici că, în acele timpuri, nu exista o ţară numită Danemarca. Ceea ce explică, întrucîtva, de ce a fost Isus un danez ratat şi un turist limitat.   

Pînă la sosirea oamenilor trupeşi cu cearceafuri albe, cîteva lămuriri inutile.

Prin părţile cele mai avansate ale lumii, bîntuie turbarea cu spume. Toate cauzele şi-au făcut efectul. Educaţia şi educatorii au împins maturii înapoi, spre grădiniţă, şi le-au pus în nisipar jucării noi-nouţe: cultura, istoria şi adevărul. Acum, copiii se joacă. Distrug statui, scriu pe pereţi lozinci smintite, dau foc, bat din picior şi fac caca de furie, cînd nu primesc atenţie, posturi şi bani.

Sîntem unde am mai fost. În timpuri în care umanitatea se acoperă de crime şi ruşine. În 1789, în 1917, în 1933, în 1947 - deşi, strict calendaristic, în 2020. Ne învîrtim buimaci în una din epocile periodic repetate în care umanitatea se opreşte, se scutură de tot ce ştie, alungă libertatea şi face vînt civilizaţiei.  

Medical vorbind, sîntem, iar, fugăriţi de nebunie agresivă. Dar alergările favorizate de întunecarea minţii nu sînt tocmai inocente. Din spate, lucrează frauda. Ideile şi faptele rebeliunii pornite sub pretext anti-rasist sînt, de la un cap la altul, o minciună gigantică şi criminală.

Mai întîi, conceptual. Filozofia-cadru a mişcării progresiste stă pe teza după care toate sistemele ideologice, politice, de educaţie, toate culturile şi valorile sînt invenţii arbitrare, construite şi impuse de opresori.

De aici, rezultă că toate sistemele sînt fie la fel de legitime, fie la fel de ilegitime. Numai că, în acest punct, ideea progresistă se proclamă singura excepţie de la regula pe care tot ea a enunţat-o. Şi reuşeste, astfel, să îşi muşte coada. Saltul spre dictatură poate fi lesne măsurat. E distanţa de la vorbele nenorocitului de Churchill, la pretenţiile înălţătoare ale progresiştilor. Astfel, dictonul după care „democraţia e cel mai rău sistem, cu excepţia celor de pînă acum” devine „progresismul e cel mai bun sistem, cu excepţia lui însuşi”. Ridicol.

Frauda continuă cu teze aplicate. Liderii hoardei progresiste susţin că nu vor altceva decît să răpună rasismul, în feluritele lui forme şi camuflaje. Serios? Cu ce să începem?

Strămoşii celor ce protestează astăzi au fost scalvi aduşi în America, după ce fuseseră, mai întîi, vînduţi sau cedaţi de proprietari de scalvi africani. Triburi, regate şi regiuni africane au practicat sclavajul mult înaintea Statelor Unite, l-au continuat multă după Statele Unite şi l-au abolit numai sub presiune americană şi britanică. Cu toate astea, nici un anti-rasist nu protestează, nu cere reparaţii şi nu aşteaptă scuze de la guvernele africane. Toată lumea se bate cu rasismul american. În numele acestei fantome, rebelii cer statut special, deasupra legii, bani, cote şi posturi. Asta face din revolta anti-rasistă o insurecţie anti-americană.  

A doua escrocherie progresistă e teoria rasismului înăscut al albilor. Dar, dacă toţi albii poartă în sînge rasismul, cum se face că tocmai politicienii stîngii americane nu sînt rasişti? Ciudat!

Partidul Democrat american a votat, prin membrii lui Judecători la Curtea Supremă, menţinerea sclaviei (1854). Un membru al partidului Democrat l-a asasinat pe Preşedintele Lincoln, imediat după victoria în războiul civil care a dus la abolirea sclaviei. Un Democrat a fondat şi a condus, ca  Mare Vrăjitor, organizaţia militar-rasistă Ku Klux Klan. 40% din Senatorii democraţi au votat împotriva Legii care a acordat, în 1964, drepturi civile complete populaţiei de culoare. Preşedintele Lyndon Johnson, un Democrat, ar fi exclamat, la aflarea rezultatului: ” O să facem ciorile să ne voteze, 200 de ani de acum încolo!”Anecdota e apocrifă dar ditrecţia de vot se confirmă. Cu toate astea, stînga e scutită de rasism. Asta face din revolta anti-rasistă un asalt al stîngii asupra tuturor.  

Mişcarea Black Lives Matter şi asociaţii ei au un program cuprinzător. Abolirea capitalismului (care nu dă subvenţii pe viaţă). Desfiinţarea închisorilor (în care zac prea multe persoane de culoare care n-au făcut altceva decît să încalce legea). Desfiinţarea frontierelor (pentru că opresc migranţii care dau buzna să se mute în iadul capitalist). Desfiinţarea poliţiei care mănîncă banii statului (în loc să împartă iarbă pe gratis). Toate aceste doleanţe modeste ţintesc anularea ordinii publice, dizolvarea economiei libere şi interdicţia gîndirii autonome. Asta face din revolta anti-rasistă o încercare de suprimare a civilizaţiei europene.

Însumînd, aşa zisa revoltă anti-rasistă e o fraudă cu obiective precise: descompunerea modelului american, instalarea unui regim autoritar de stînga şi îndepărtarea civilizaţiei europene.  

Dintotdeauna, în momentele premergătoare răsturnărilor revoluţionare, voci conciliante şi suspecte de înţelepciune au minimalizat pericolul: e doar un foc de paie,  totul va trece, bunul simţ va triumfa! În parte, aceste cuvinte vin din naivitate. În parte, din ignoranţă. Fără excepţie, toate au fost ultima şoaptă, rostită cu frînghia de gît.

Spre deosebire de revoluţiile ideologice ale ultimilor 250 de ani, noua revoltă pornită din America e mult mai bine înzestrată.

Programul ei a fost deja însuşit de instituţiile publice şi de aparatul de stat. Sistemul de educaţie a fost anexat. Mediile de informare sînt aliate şi se spetesc furnizînd propagandă. Scena politică s-a convertit şi a renunţat la datoria de a-i reprezenta pe alegători. Lumea de sus a capitulat sau s-a născut cu ideile care conduc revolta. Pînă şi demascaţii au învăţat să aplaude, în timp ce sînt triaţi, concediaţi şi încolonaţi, în vederea reeducării.  

Într-un fel dezarmant şi cu atît mai periculos, noul regim e organic şi face parte din societăţile pe care le îndoctrinează. Ce vedem acum e încerarea de a da sistemului realitate directă şi putere necontestată.

Şi mai departe? După Washington, Churchill, Cervantes şi Columb, cui îi vine rîndul? E limpede că orice e vertical e demolabil. Putem, deci, bănui: urmează semafoarele! Cu excepţia, celor ce se vor adapta şi vor începe să folosească lumina neagră.