România „nu dezgheaţă“ conflictul transnistrean

Preşedintele României, Klaus Johannis, a făcut o scurtă vizită oficială la Kiev, unde s-a întâlnit cu preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko. În cadrul declaraţiei de presă de la sfârşitul întâlnirii, preşedintele statului vecin a susţinut că a stabilit cu omologul român eforturi comune pentru dezgheţarea conflictului transnistrean.

„O atenţie deosebită a fost acordată evenimentelor din Republica Moldova, în special regiunii transnistrene, şi am căzut de acord să coordonam acţiunile noastre în problema transnistreană în scopul facilitarii „dezgheţării” conflictului şi restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi reintegrării regiunii transnistrene”     a declarat preşedintele Ucrainei.

Imediat presa de la Moscova a sărit cu acuze asupra României, învinovăţind-o că sub presiunea SUA se pregăteşte pentru dezgheţarea militară a conflictului transnistrean.

S-a luat drept argument un fel de înţelegere România - Ucraina cu privire la împărţirea Republicii Moldova: partea de la Vest de Nistru se duce spre Unirea cu România, iar regiunea transnistreană spre alipirea la Ucraina.

Ar fi aici vorba de un fel de joc de recredibilizare a autorităţilor de la Kiev, ce ar compensa astfel pierderile importante suferite în faţa Rusiei, respectiv anexarea Crimeii şi pierderea controlului administrativ asupra părţii de Est a ţării.

Realitatea este însă una diferită de propaganda de la Moscova.

Întâlnirea dintre cei doi preşedinţi nu a luat în discuţie nici un fel de înţelegere cu privire la regiunea transnistreană, adică peste capul Chişinăului.

România nu are experienţa unor astfel de înţelegeri, domeniu în care Rusia excelează de secole.

România nu poate avea o înţelegere cu Ucraina din câte considerente foarte simple:

- Ucraina duce o politică dură de asimilare a populaţie româneşti, cu mult mai dură decât Rusia a aplicat vreodată; asta nu se uită la Bucureşti;

- România nu profită de momentul de slăbiciune al Ucrainei, dar nici nu poate fraterniza naivă cu aceasta, experienţa istorică fiind una vădit defavorabilă Ucrainei, ce permanent cu sprijinul Rusiei a ridicat pretenţii teritoriale asupra României şi a dus politici dure împotriva etnicilor români; ba de cele mai multe ori liderii de la Moscova au fost nevoiţi să tempereze solicitările Kievului;

- Ucraina nu are perspective de integrarea europeană pentru simplul motiv că aparţine unei alte culturi, una incompatibilă cu valorile democraţiei şi ale statului de drept; despre o perspectivă NATO nu poate fi vorba, cu atât mai mult cu cât este evident că Rusia va reacţiona foarte dur iar Europa nu este deschisă spre un conflict;

- România nu va trimite trupe în Republica Moldova, în cel mai bun caz o poate susţine logistic în situaţia în care factorul politic de la Chişinău are interesul real de soluţionare a conflictului transnistrean; experienţă românească spune că acel conflict nu este dorit a fi soluţionat de către părţile implicate, respectiv politicienii moldoveni, Rusia şi mafia ce conduce regiunea transnistreană; prea mult trafic se face prin acea regiune pentru ca cineva să îşi dorească real soluţionarea; acesta este şi motivul pentru care România s-a retras de la masa negocierilor, care erau doar unele formale;

- România nu va sprijini şi nu se va înţelege niciodată cu vreun stat vecin, mai ales cu Ucraina, cu privire la împărţirea unui alt stat;

- România nu va acorda decât sprijin economic Ucrainei, cu siguranţă nu militar sau de orice altă formă;

- în relaţiile dintre naţiuni "interesul poartă fesul", de sentiment nu poate fi vorba.

Pe de cealaltă parte, relaţia dintre Ucraina şi Federaţia Rusă este una în care nu este bine să te bagi. De-alungul secolelor aceasta a fost asemenea unui mariaj, în care Moscova a făcut tot felul de daruri Kievului, iar în momente mai grele se pare că aceasta din urmă tinde să părăsească barca, dar cu tot cu daruri, lucru cu care Moscova nu este de acord.

Din perspectiva Federaţiei Ruse, controlul asupra teritoriului locuit de etnici ruşi reprezintă un proces firesc, în condiţiile în care Ucraina doreşte o întoarcere spre Vest: darurile trebuie date înapoi.

Şansele ca să ajungă conflictul din Ucraina la graniţele României sunt foarte scăzute, o posibilă ameninţare asupra teritoriului national fiind nulă în următoarea decadă. Există premize totuşi ca Rusia să  îşi menţină şi să-şi intensifice prezenţa în Republica Moldova, aici fiind în interesul României de a lucra în protejarea propriilor interese.