File din KGB. Spioni „deghizaţi“ în blănari, vopsitori sau negustori

Lumea spionajului a aprins mereu imaginaţia şi a dat naştere unor poveşti imposibil de uitat. Însă realitatea de pe acest front de luptă o ştiu puţini, iar aceştia au acţionat adesea în aşa fel încât să nu dea nimic de bănuit, acoperindu-se fie cu identităţi false, fie cu de diverse meserii iventate. A fost şi cazul spionilor sovietici, după cum arată o carte lansată miercuri de Societatea Istorică Rusă.

Unii s-au dat drept blănari, vopsitori sau negustori şi au fost în realitate spioni, dezvăluie Societatea Istorică Rusă în „Agenţii sovietici 2“.

George Koval, chimistul

Născut în statul Iowa, în nord-centrul Statelor Unite, într-o familie de evrei emigraţi dintr-un sat din actualul teritoriu al Belarusului, George Koval (1913 - 2006) a rămas în istorie pentru spionarea proiectului Manhattan, care a permis fabricarea primei bombe atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Luat la ochi pentru cunoştinţele sale în chimie, a fost recrutat de spionajul militar încă de pe băncile facultăţii, pe care a urmat-o la Moscova, şi trimis în misiune în Statele Unite.

George Koval FOTO Captura SlideShare

S-a aciuat, începând cu 1940, sub numele de cod „Delmar“, pe la diverse laboratoare de cercetare atomică, inclusiv la Oakridge (Tennessee) şi Dayton (Ohio). Informaţiile strânse la Dayton şi transmise la Moscova de către „Delmar“ l-au ajutat pe fizicianul Igor Kurceatov să găsească răspunsuri la problemele pe care le avea în legătură cu neutronul. „Delmar“ a plecat în vacanţă în Europa în 1948 şi nu s-a mai întors vreodată în Statele Unite. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a testat prima sa bombă atomică, RDS-1. După încheierea misiunii în Statele Unite, George Koval a lucrat timp de 40 de ani la Institutul de Chimie Mendeleev din Moscova. Celebrul scriitor rus Aleksandr Soljeniţân l-a menţionat în romanul Primul Cerc.

Ishak Ahmerov, blănarul

Originar dintr-o familie de tătari din Munţii Ural, Ishak Ahmerov (1901 - 1976) a învăţat tainele blănăriei încă din fragedă copilărie de la bunicul său şi s-a ajutat de această îndeletnicire mai târziu. A fost recrutat de spionajul extern în 1932, la doi ani după încheierea Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Moscova. 

Ishak Ahmerov FOTO RIA Novosti

Primele misiuni le-a efectuat în China şi Turcia, iar cele mai importante în Statele Unite, unde şi-a deschis o linie haine de blană şi a operat sub diferite nume de cod: Jung, Albert sau Michael Green. Potrivit sovieticilor, a fost responsabil de operaţiunea specială „Zăpada“, prin care Stalin a evitat un război cu Japonia. În plus, a profitat de legăturile sale cu clienţi importanţi şi a strâns informaţii despre Conferinţa de la Teheran şi Proiectul Manhattan. S-a întors în Uniunea Sovietică în 1945 şi a făcut carieră în aparatul central al KGB.

Mihail şi Elizaveta Mukasei, negustorii

Inteligenţi şi rafinaţi, soţii Mihail (1907 - 2008) şi Elizaveta (1912 - 2009) Mukasei au reuşit să intre sub pielea unor personalităţi celebre, precum actorul Charlie Chaplin sau scriitorul Theodore Dreiser, fără a da de bănuit că sub măştile lor de negustori se ascundeau doi agenţi sovietici. 

Mihail şi Elizaveta Mukasei, împreună cu cei doi copii ai lor FOTO aif.ru

Cei doi şi-au început activitatea în spionaj în 1939. Au călătorit şi au strâns informaţii, în principal de natură militară, din peste 60 de ţări, conform spuselor fiicei lor Ella. Theodore Dreiser îi alinta cu Mike şi Liz. Pe frontul secret, serviciile sovietice îi cunoşteau ca Zefir sau Walter, respectiv Elza. Au revenit în Uniunea Sovietică în 1977 şi şi-au prezentat propria versiune a aventurii lor în lumea spionajului în cartea „Zefir şi Elza“, publicată în 2004.

Alexei Kozlov, vopsitorul

Crescut de bunici în inima Siberiei, Aleksei Kozlov (1934 - 2015) s-a arătat încă de mic interesat de limbile străine. După finalizarea studiilor la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova, a plecat într-un voiaj de practică la Ambasada Uniunii Sovietice din Danemarca şi s-a întors agent al spionajului extern. A învăţat tehnologia vopsitului şi şi-a început misiunile ca antreprenor de succes în acest domeniu. Aşa i-a sucit minţile unei nemţoaice, a obţinut un paşaport al Republicii Federale Germane şi s-a stabilit în Algeria. A colectat informaţii în Europa, Asia şi mai ales în Africa. 

Aleksei Kozlov FOTO Espionage History Archive

În 1979, i-a informat pe superiorii săi de la Moscova asupra testelor efectuate în secret de sud-africani pentru a se dota cu arma nucleară şi activităţilor de îmbogăţire a uraniului desfăşurate în Namibia, ocupată pe atunci. A fost deconspirat de către un coleg, Oleg Gordievski, şi a stat doi ani într-o închisoare din Pretoria. A ieşit din detenţie în 1982 în cadrul unui schimb de prizonieri. Şi-a încheiat cariera în aparatul central al KGB.

Elena Modrjinskaia, filozoafa

Provenită dintr-o familie de nobili polonezi stabiliţi la Moscova, Elena Modrjinskaia (1910 - 1982) şi-a început activitatea pentru spionajul sovietic cu o misiune la Varşovia sub numele de cod „Maria“. A ajuns în capitala Poloniei în 1940 cu sarcina de a-i supraveghea pe agenţii britanici. A întocmit dosarul „Cinci Cambridge“ în care informează că britanicii Anthony Blunt, Donald Maclean, John Cairncross, Guy Burgess şi Kim Philby sunt agenţi dubli cu misiunea de a dezinforma Uniunea Sovietică. După Al Doilea Război Mondial, a obţinut un doctorat în filozofie şi a scris numeroase articole pentru reviste din Uniunea Sovietică.

Elena Modrjinskaia FOTO vm.ru

Prezent la lansarea cărţii, directorul Serviciului de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Narâşkin, le-a adresat numai cuvinte de laudă, atribuindu-le un „destin eroic“ şi dându-i ca „un bun exemplu“ mai ales pentru tinerii ruşi. Intervenţia lui Narâşkin nu este deloc surprinzătoare, în condiţiile în care preşedintele Rusia este un fost spion.