Din subteranele geo-politicii

În urmă cu câteva zile, ministrul rus de externe Serghei Lavrov, declara că cele ce se întâmplă în Ucraina, se datoreaza deciziilor luate de statele membre NATO ( sau cel puţin de unele...) cu ocazia summitului desfăşurat la Bucureşti în 2008.

               Cred că Lavrov nu minte.

               Pe de altă parte, îmi aduc aminte că în 2011 - 2012, în iarna dintre ani, atunci când oraşele României se contaminau cu manifestaţiile anti-Băsescu declanşate în capitală, îndurând frigul şi ploaia în stradă, am sesizat şi declarat celor apropiaţi că suspectez a fi în spatele acestor acţiuni agenturi de informaţii străine României, dar având esenţiale legături ce Rusia.

               Cred că nu m-am înşelat.

               Iar acum explicaţiile :

- la Bucureşti în 2008, la summitul NATO se decide ( pe raţiuni care nu le cunosc, deşi... ) extinderea NATO către est, către răsărit, către Rusia ;

- de acest lucru are cunoştinţă şi Rusia ( ar fi interesant de ştiut cât de tare a penetrat informativ Rusia structurile de decizie NATO, deşi ştiu că poate părea de-a dreptul comic să mă întreb aşa ceva... ) ;

- urmare a deciziei de extindere, NATO iniţiază acţiuni atât în plan informativ ( ascuns publicului ) cât şi în planul vizibil publicului - precum instalarea scuturilor de rachetă din România, Polonia şi alte asemenea concrete măsuri ;

- ruşii nu stau cu mâinile în sân şi în acest tablou al conflictului deja declanşat, investesc printre altele şi în destabilizarea politică a României ( al doilea referendum anti-Băsescu ) ;

- Băsescu şi aliaţii nord-atlantici ştiu acest lucru, dar atât unii ( NATO ) cât şi alţii ( Rusia ) îşi continuă strategiile de apărare şi atac...;

- de fapt, spaţiul de luptă nu este doar România ; ea este avanpostul, căci este necesar a ne uita şi către Bulgaria, Ungaria, Polonia, Ucraina şi cine mai ştie unde încă nu " vedem " prea clar ;

- oricum, NATO consideră că trebuie acţionat mai mult în teren şi astfel Ucraina se aprinde. Se creează astfel premisele unei expuneri publice globale, după cum se creeaza condiţiile propice morţii...;

       Iar de aici, continuarea o ştim cu toţii, acest lucru neînsemnând că tot ceea ce se întâmplă e la vedere. Nicidecum.

       Şi iată de ce, această scriere ar putea fi numită doar episodul I, fară a şti sigur dacă şi când va mai exista un al doilea...

       Până atunci, toate cele bune...